9,501 matches
-
atingă carul zeiței, el Însoțește cu devoțiune procesiunea, el este singurul care știe când se satură zeița de relația cu oamenii și trebuie dusă Înapoi În locul sacru. În plus, nu se poate considera că preotul ar fi fost străin de sacrificiul uman care avea loc după ritual: sclavii care spălau tot ceea ce luase parte la procesiune erau mai apoi Înecați În lac. De asemenea, se poate opina că solemna jertfă umană oficiată de semnoni (Germania, XXXIX) necesita, Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar pierderea mâinii, ci și faptul că amândoi și-au pierdut-o voluntar și conștient pentru a aduce un beneficiu esențial În folosul comunității. Se creează astfel impresia că la baza acestor mutilări despre care vorbesc toate mitologiile, stă un sacrificiu voluntar al unui zeu salvator. 9. ZEUL CELEI DE-A DOUA FUNCȚIITC "9. ZEUL CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Deși Odin și Tyrxe "Tyr" au dobândit conotații militare clare, totuși adevăratul zeu al războiului este Thorrxe "Thorr", „Tunetul”. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Wodan Îl reprezintă Înarmat, cum facem noi cu Martexe "Marte"; Thorr, cu sceptrul său, pare să semene cu Jupiter ș...ț. Fiecare zeu Își are preoții săi care aduc jertfe din partea oamenilor. În caz de molimă sau secetă Îi aduc sacrificii lui Thorr, În caz de război, lui Wodan, iar În caz de căsătorie, lui Friccus. În această descriere există desigur câteva imprecizii. De exemplu, este clar că Thorrxe "Thorr" trebuie să fi purtat nu un sceptru, ci obișnuitul său ciocan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la germani un tip de spectacol, același ori de câte ori se Întâlnesc: tineri goi sar pentru a se distra În mijlocul spadelor și a lăncilor Îndreptate amenințător Înspre ei”. (Germania XXIV). Dar actul cultual cel mai semnificativ este, fără Îndoială, jertfa. Germanii practicau sacrificiul uman și au continuat să-l practice până Într-o epocă destul de avansată, folosind mai ales prizonierii de război. Am vorbit deja despre spectacolul de care au avut parte romanii la Întoarcerea din pădurea Teutoburg, unde, În anul 9 d.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind Înecată sau spânzurată. Ne putem gândi că acest lucru nu este Întâmplător, ci reflectă o tradiție destul de veche, probabil indo-europeană, având În vedere că același lucru se Întâmplă și la alte popoare indo-europene; de exemplu, În cazul celor două sacrificii umane care au avut loc la Roma În 228 și 216 Î.Hr (cf. Plutarh, Marcellus, III, 4, și Livius, XXII, 57, 6), victimele au fost Îngropate de vii. Nu trebuie totuși generalizată această tendință care era valabilă probabil doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care morala creștină a fost adânc Înrădăcinată, făcând acest obicei inacceptabil. Este așadar firesc faptul că, În lumea nordică, jertfele umane au continuat până Într-o perioadă foarte târzie, Într-o formă publică și solemnă. Avem informații despre mari sacrificii Împlinite la Lejre, În Danemarca, la Skíringssalr, În zona de coastă. Și cunoaștem, mai ales datorită lui Adamxe "Adam" din Brema care o relatează pe larg, un tip de jertfă care era practicată la Uppsala. Acest lucru se Întâmpla o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
versuri din strofa 144 din Hávamál: Știi cum se face rugăciunea? Știi cum se aduce jertfă? Știi cum se aduc ofrande? Știi cum se sacrifică? (trad după Mastrelli, 1951). Dacă nu ar fi existat reguli precise pentru rugăciune, jertfă, ofrandă, sacrificiu, aceste versuri nu ar fi avut nici un rost. Dar și acesta este un domeniu al religiei germanice În care tăcerea izvoarelor nu permite nici măcar presupuneri. BibliografieTC "Bibliografie" Behm-Blancke, G. (1983), „Kult und Ideologie”, În AA.VV., Die Germanen, vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367 3. Cultul imaginilor 371 4. Sacrificiul 374 4. Istoria intelectuală a religiei romane 379 1. Mit („fabula”), literatură, artă 379 2. Teologia filozofilor 383 Abrevieri 390 Bibliografie 390 Religiile lumii eleniste (Giulia Sfameni Gasparro) 395 1. Coordonatele problemei: tradiție și inovații 395 1. Cadrul istoric 395
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
549 1. Ideologia indo-europeană 549 2. Izoglose lexicale 551 2. Zeii primei funcții 551 3. Zeul celei de-a doua funcții 555 4. Zeii celei de a treia funcții 556 5. Clasele sociale și sacerdoțiul În lumea indo-europeană 558 6. Sacrificiul 560 Bibliografie 563 Religia slavilor și a balticilor (Enrico Campanile) 565 1. Religia slavilor 565 1. Izvoare 565 2. Culte naturaliste? 567 3. Zeii principali 569 4. Tripartitism slav? 572 6. Lumea de „dincolo” 574 7. Sacerdoțiul 574 8. Știința
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a participării la cosmic și la universalele divine. Perspectiva mistică face din sacrificiu o cale de cunoaștere și din poezie soluția identificării cu obiectul liric care este divinitatea. Goticul moldovenesc ar concentra asumarea existenței în proximitatea morții, vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
povestiri, destinul umanității a fost fixat de zei înainte de creație și oamenii, din momentul în care sunt creați, n-au altă posibilitate decât să se supună destinului lor, acela de a lucra pentru zei și a-i hrăni oferindu-le sacrificii. Pentru Biblie însă, începutul istoriei coincide cu începutul lumii noastre. Nimic nu s-a „întâmplat” înainte de acest moment; exista doar Dumnezeu și pământul era „pustiu și gol” (Gn 1,2). Istoria umanității este așadar determinată exclusiv de ceea ce este decis
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
putut sta la originea relatării biblice. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că povestirile biblice datorează mult celor din Mesopotamia. Asupra unor puncte există echivalențe surprinzătoare, precum arca, potopul, salvarea unei singure familii, trimiterea păsărilor la sfârșitul potopului și sacrificiul final. „Modelul” povestirii biblice îl constituie așadar, cu mare probabilitate, povestirea mesopotamiană sau o tradiție mesopotamiană și nu raportul exact al unei experiențe trăite. Suntem astfel din nou destul de departe de o „povestire istorică” în sensul modern al cuvântului; ne
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este dat mai târziu, după reconstruirea templului și restaurarea cultului (circa 520-515 î.C.). Pentru textele provenite din această perioadă și adăugate primei povestiri, existența lumii depinde de cult. Dumnezeu promite să nu mai distrugă niciodată universul pentru că îi place sacrificiul lui Noe (8,20-22). Lecția este clară: cultul este condiția de care depinde supraviețuirea lui Israel. Cele două răspunsuri sunt complementare. În timp ce primul insistă asupra harului divin, celălalt subliniază necesitatea inițiativei umane, în acest caz, a cultului. Un ultim element
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
toate triburile. Și în acest caz, descrierea trecutului vrea să legitimeze o situație posterioară, aceea introdusă de reforma deuteronomică când, sub domnia regelui Iosia, în anul 622 î.C., cultul s-a centralizat la Ierusalim. Conform legii din Dt 12, sacrificiile puteau fi aduse doar pe altarul templului din Ierusalim. Celelalte sanctuare erau declarare „în afara legii”. Și în timpul perioadei post-exilice, templul din Ierusalim pretindea să fie unicul loc de cult autentic și legitim. Textul din 1Rg 5-8 care descrie construirea templului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este mai bine cunoscut decât tatăl său. Biblia îl caracterizează drept un rege nelegiuit, poate chiar adevăratul prototip al nelegiuirii în Vechiul Testament. Mulți cititori își amintesc de conflictele dintre regele Ahab împreună cu soția sa Izabela și profetul Ilie. Episoadele despre sacrificiul de pe Muntele Carmel (1Rg 18), fuga lui Ilie spre Muntele Horeb (1Rg 19) și via lui Nabot (1Rg 21) sunt printre povestirile cele mai cunoscute din Vechiul Testament. Dintr-un punct de vedere strict istoric, regele Ahab se prezintă ușor diferit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Tribuna” (Cluj) ș.a. A editat o culegere de documente parlamentare ale românilor ardeleni - Cartea de aur sau Luptele politice naționale ale românilor de sub Coroana ungară (I-VIII, 1903-1915), apreciată și premiată, și a întocmit un studiu, Jertfele românilor (1923), cu privire la sacrificiul ostașilor din Transilvania și Banat în primul război mondial. Activitatea în slujba libertății și integrității naționale i-a adus însă și șapte procese de presă (soldate cu închisoare și amenzi). Unicul volum de poezii al lui P., Flori de toamnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
hermeneutică a sacrului, de antropologie și etnologie a religiilor. Conform acestora, faptul economic este, deopotrivă, și fapt social, spiritual, religios, juridic și politic. Trimiterile sunt la studiile clasice despre schimbul economic, combinate cu cercetările de teren despre dar, magie și sacrificiu semnate de Franz Boas, Bronislaw Malinowschi, Marcel Mauss. Toate luate împreună, dar și fiecare dintre ele în parte, sunt ,,fapte sociale totale" (Marcel Mauss)13. Astazi, cercetarea socio-antropologică a lor nu poate face abstracție de filmul etnografic și, în general
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
înțeles că parcurgerea secvenței „de depășit-de atins“ a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia „destin împlinit“ nu se opune decât în mod aparent expresiei „destin tragic“, deoarece „tragic“ nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia „destin împlinit“, care este tautologică, aceea de „destin neîmplinit“ reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
proiectului său. Dar pentru a-și exersa puterea, el trebuie să fi făcut dovada libertății sale prin raportarea la altul. În primă instanță, cel puternic pare că se îndură de cel supus și că el consimte, din bunăvoință sau prin sacrificiu, să îl educe pe acesta în spațiul libertății, preluându-l în proiectul propriu. Dar pentru că libertatea este în esența ei neegoistă, el știe că nu poate fi liber în singurătatea sa și că, pentru a-și adeveri proiectul propriu și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu ne-a mai părăsit niciodată sufletele după aceea. Întreaga noastră generație vrea să se identifice cu el. Vorbim limba lui Eminescu, nutrim gîndurile lui și dorim să ducem viața lui curată, dedicată doar țării noastre, o viață plină de sacrificii, (o viață) care nu simțea decît dispreț pentru răsplățile materiale, o viață care respinge ideea interesului personal. O astfel de viață vrem să ducem noi"63. Mesajul naționalist al "semizeului" (Eminescu) și-a pus puternic amprenta asupra naționalismului și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
niște scalvi. Împotriva acestei situații s-a declanșat răscoala din 1907. Evreii nu vorbeau românește, ci nemțește, se îmbrăcau altfel și aveau o ură neîmpăcată pentru gentili. Erau străini și cuceritori, neavînd nici un sentiment față de România și nu făceau nici un sacrificiu față de ea. Iorga nu considera toate acestea drept o persecuție religioasă sau rasială, pe care, personal, le detesta. Pentru el erau în joc existența națională și caracterul românesc al României 20. Iorga (chiar și Cuza) și mulți alți români îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prezente și viitoare 28. Iorga spera că idealul național român de solidaritate națională va deveni o "religie comună", deoarece solidaritate națională înseamnă cultură națională. Această cultură națională trebuie să aibă la bază virtuți întruchipate de Nicolae Iorga: muncă, studiu și sacrificii. Iorga era în cel mai bun caz agnostic și respecta ortodoxia numai în măsura în care aceasta aducea servicii națiunii române; el avea mai mult respect pentru Biserica Unită din Transilvania decît pentru Ortodoxie; spera însă tot timpul că o astfel de nouă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
germană și a cerut de mai multe ori înfăptuirea unei reforme agrare. Apoi a continuat: "În trecut, mulți dintre noi au suferit; dacă am devenit ceva de-a lungul timpului, aceasta nu s-a datorat victoriilor strămoșilor noștri, ci mulțumită sacrificiilor lor; și toate forțele pe care le avem acum nu sînt nimic altceva decît emanația sacrificiilor lor transformată în energie". Iorga și-a amintit că, atunci cînd Domnitorul Gheorghe Ștefan a fost sfătuit să fugă din țara sa amenințată, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trecut, mulți dintre noi au suferit; dacă am devenit ceva de-a lungul timpului, aceasta nu s-a datorat victoriilor strămoșilor noștri, ci mulțumită sacrificiilor lor; și toate forțele pe care le avem acum nu sînt nimic altceva decît emanația sacrificiilor lor transformată în energie". Iorga și-a amintit că, atunci cînd Domnitorul Gheorghe Ștefan a fost sfătuit să fugă din țara sa amenințată, a exclamat: "Mai degrabă mă las mîncat de cîinii acestei țări decît să o părăsesc!"61 Pe măsură ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iași, unde va scrie și va publica și cartea Histoire des relations Anglo-Roumaines (Iași, 1917). Analizînd relațiile anglo-române (așa cum sînt ele descrise de călătorii englezi), Iorga a încheiat cu speranța că Anglia, cea mai mare parte din lume, va onora sacrificiile făcute de paisprezece milioane de români pentru cauza comună. În lucrarea Relation des Roumains avec les Alliés (Iași, 1917), el analiza relațiile românilor cu Antanta. Dar maniera expeditivă a lui Iorga avea limitele ei. În Histoire des Russo-Roumains (Iași, 1917
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]