KorAP: Find »[drukola/base=simbolic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...376 377 378 ...565 >

14,124 matches

Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259

unei raționalități În egală măsură instrumentală și non-instrumentală. Mai recent, Rețeaua Sud-Nord Culturi și Dezvoltare propune o critică rațională a concepției obișnuite asupra promovării economice și sociale a națiunilor defavorizate, ținând seama de valorile și de tradițiile locale. Teoria locurilor simbolice de apartenență, de exemplu, pune accentul pe homo situs, pe individul acționând Într-un mediu caracterizat de „un ansamblu de credințe și de practici ce structurează regulile și convențiile care joacă rolul de ghizi ai acțiunilor individuale și colective” (Latouche

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
sociologic, inspirat În mare parte din studiile lui Erving Goffman, care insistă asupra rolului interacțiunilor dintre indivizi, este de fapt aplicabil identităților colective de orice tip. „Trăsăturile culturale distinctive” de care vorbește Barth au fără Îndoială o substanță, o consistență simbolică pe care analiza sa o subestimează În mare măsură. Există o chestiune specifică a etnicității, care trimite la cea a originii comune. Acest punct ni se pare esențial, așa Încât vom reveni asupra lui. Legătura etnică: o legătură primordială? Dificultățile abordării

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
sau s-a efectuat prost. Fără nici o legătură biologică cu hibrizii, monștrii sunt adesea confundați cu ei În imaginar, În folclor, În reprezentările artistice și literare. Confuziile Între cele două categorii au fost favorizate de semnificația lor comună la nivel simbolic și de faptul că mai multe tipuri de monstruozități constau, cel puțin la nivel exterior, În aparențe de hibridare; astfel de exemple sunt, de pildă, Percilla Bejano, Femeia-maimuță, sau Copilul-câine al lui Paré (Gould și Pyle, 1984; Monestier, 1978). Antichitatea

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
se negociază identificarea „aceluiași” și diferențierea față de „celălalt”. Într-adevăr, un grup nu este cuprins Între granițe intangibile: membrii săi, În funcție de situație, pot să le modifice pentru a se apropia sau Îndepărta de un alt grup, adică pot deplasa limitele simbolice care stau la baza identificărilor reciproce. Acest lucru este posibil pentru că grupul „se definește În mai mare măsură prin granițele sale simbolice (și deci prin raportul față de Celălalt) decât prin niște caracteristici interne specifice” (Blanchet, 2000, p. 115). Înțelegem astfel

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
pot să le modifice pentru a se apropia sau Îndepărta de un alt grup, adică pot deplasa limitele simbolice care stau la baza identificărilor reciproce. Acest lucru este posibil pentru că grupul „se definește În mai mare măsură prin granițele sale simbolice (și deci prin raportul față de Celălalt) decât prin niște caracteristici interne specifice” (Blanchet, 2000, p. 115). Înțelegem astfel de ce „este, de exemplu, imposibil să delimităm cu precizie un grup etnic pe baza reperării unor trăsături culturale susceptibile să-l caracterizeze

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
de caracteristicile demografice (repartiție teritorială, rata natalității și a mortalității etc.), de suportul instituțional (recunoaștere și reprezentare În cadrul structurilor politice) și de statutul colectivității. Este necesar Însă să procedăm și la o evaluare „subiectivă”, care să țină seama de funcția simbolică a limbii (mai dezvoltată uneori decât practica ei). În cadrul acestei ultime evaluări, atitudinea locutorilor joacă un rol esențial. Comportamentul lingvistic, se știe, este principala sursă de informații de care dispunem pentru a ne forma o opinie asupra semenilor noștri. Trăsăturile

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
despre „derivații”, Raymond Aron despre „religii seculare” și despre „opiul intelectualilor”, Roland Barthes despre „mituri”, Michel Foucault despre „formarea discursivă”, iar Pierre Bourdieu despre doxa și despre habitus. În ceea ce-l privește, Max Weber va prefera să folosească expresia „organizări simbolice”: grație unor astfel de „medieri”, precizează el, se restructurează, În mare parte implicit, percepțiile și convingerile, În cursul unor biografii marcate de raporturi Întotdeauna speciale și active cu multiple grupuri de apartenență sau de referință, trecute sau actuale. Formulări mai

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
cuvânt contribuie la neliniștea profesorilor confruntați cu anumite comportamente violente ale elevilor sau liceenilor, lăsați și ei fără repere și fără interdicții de către familiile lor. Procedând astfel, instituțiile creează anomie, deși tot ele o deplâng. Activitatea de structurare socială și simbolică a discursurilor nu se mai poate efectua până la capăt. Eric Debarbieux precizează: „Reducerea rolului școlii implică dispariția consensului În jurul Înțelesului legii” (Debarbieux, 1999, tom 2, p. 46). Între politețe și cetățenie Frecvența apariției termenului care ne preocupă impune o definiție

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
uzanțelor „societății civilizate” (ibidem). Aceeași complexitate domnește și În definiția unei prime forme de reciprocitate, politețea. Politețea se pretează la aceleași tipuri de neînțelegeri ca și civilitatea: riscăm În permanență să confundăm manifestările empirice, istorice și sociale cu necesitatea lor simbolică și Întemeietoare. Orice reciprocitate este considerată ipocrizie: individualismul temporar reușește astfel să nege importanța spațiului public: În consecință, spațiul privat poate să invadeze totul. Articularea celor două spații nu mai este asigurată, iar provocarea poate deveni un fel de artă

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
respectului față de persoana umană nu se mai afirmă. Iar civilitatea și politețea sunt forme prealabile ale respectului etic. Prima nu Înseamnă lingușeală, iar a doua nu Înseamnă ipocrizie. În aceste forme de reciprocitate, se acordă un loc și celuilalt: spațiul simbolicului este deci prezent aici (Ortigues, 1962, p. 65). De aceea, educația În spiritul politeții este considerată esențială de către Henri Bergson, În 1885, Într-un discurs privind Împărțirea premiilor. Filosoful desprinde trei forme ale politeții: cea mai superficială este cea a

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
etnicitate, ceea ce trimite la ideea unei societăți rezultate dintr-o imigrație recentă, În care grupurile sociale și-au folosit, reinterpretându-le, originile culturale pentru a-și defini locul În cadrul asamblului american. Până și astăzi, când etnicitatea a devenit În mare măsură „simbolică” (Gans, 1994), sau chiar un fenomen experimentat la nivel exclusiv individual, fără legătură directă cu vreun grup etnic (Hollinger, 1995), ea rămâne un element identitar fundamental. Sociologii britanici fac adesea referire la conceptele de rasă sau de minoritate etnică atunci când

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
nu trebuie neglijată. În primul rând, o mixofobie exacerbată poate duce „la versiuni Înnoite ale cultului Închinat Volksgeist-ului, la rituri de purificare, la incidente de frontieră”, iar „un mare număr de alte manifestări și mai pline de imaginație În ceea ce privește violența simbolică sunt susceptibile de a persista sau chiar de a crește În intensitate” (ibidem). Acesta este curentul pe care Încearcă să-l răspândească mișcările numite integriste sau fundamentaliste, cu variante inclusiv În Franța. Un slogan cum este cel al Frontului Național

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
nu este necesar să invocăm drepturi colective pentru a apăra sau defini drepturile minorităților. Spre gestionarea diversității Diversitatea etnică, lingvistică și culturală are particularitatea că este simultan conflictuală și amenințată. Conflictuală, deoarece confruntarea cu alteritatea (și Împărțirea puterii materiale și simbolice pe care o presupune) este dificilă; amenințată, pentru că forțele economice, politice și sociale au ca efect erodarea diversității obiective: se estimează astfel că, dintre cele circa șase mii de limbi Înregistrate la ora actuală În lume, jumătate vor dispărea În

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
consacrate psihologiei mulțimilor, au pus accentul pe mecanismele și procesele de contagiune și de hipnoză, de imitare și de mimetism. Altele, bazându-se pe diferite tradiții, printre care și cea inaugurată de Școala de la Chicago și continuată de adepții interacționismului simbolic, s-au aplecat asupra fenomenelor de frustrare relativă (Ted Gurr), disonanță cognitivă (James Geschwender), normă emergentă (Ralph Turner și Lewis Killian), credințe generalizate (Neil Smelser), modernizare (Karl Deutsch) sau societate de masă (William Kornhauser). O a treia perspectivă, folosindu-se

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
remarcă Dominique Schnapper, nu este sigur că paralelismul dintre revendicarea drepturilor economice și sociale și revendicarea drepturilor culturale, așa cum ni-l propun Mesure și Renaut, ar fi pe deplin convingător (Schnapper, 2000, pp. 258 și 264): „Cultura ține de domeniul simbolicului, nu este o realitate concretă asemenea economicului. Nu putem recunoaște prin instituții sensul acțiunii oamenilor ș...ț. Identitățile ă sensul și simbolismul implicate În viața oamenilor ă nu pot fi instituționalizate; pot fi instituționalizate În schimb drepturile la practici sociale

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
de cooperare surprinzătoare, dacă ne gândim puțin la multiplele coordonări necesare pentru ca noi să putem asculta un banal CD. ν Asupra acestei esențe colective se cuvine să ne aplecăm. Ea presupune o conivență care trece dincolo de convențiile tehnologice, financiare, etnice, simbolice sau organizaționale, pentru a culmina În Împărtășirea unei estetici. Acest miracol, adesea reînnoit, al accesuluimasiv la plăcerea artistică este un fenomen unic, care trebuie aprofundat În specificitatea sa de fapt social și reprezentațional. Acesta este principalul motiv pentru care muzica

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
Patologia etnică: diferite forme de rasism și de persecuții. Patologia culturală: Închidere mentală, etnocentrism, folclorism. Patologia politică: politică de putere, tiranii de masă, adică asupra maselor, uneori prin intermediul lor, dar nu În beneficiul maselor oprimate, decât sub forma de satisfacții simbolice sau de exaltări fanatice. Recapitularea celor trei dimensiuni se face Într-un destin comun și Într-o conștiință națională Împărtășită. Națiunile și lumea Apariția și recunoașterea a o sută de națiuni politice suplimentare și a o mie de alte națiuni

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
de mărime. Existau circa cincizeci de națiuni politice În 1914, cu câteva zeci mai multe În 1950, iar acum sunt aproape două sute, Înregistrate la Națiunile Unite. În douăzeci de ani de globalizare, tendința s-a accelerat. Oferă ea o contrapondere simbolică la unificarea economică? Într-un astfel de context, persoanele și ideile circulă mai puțin rapid decât capitalurile și informațiile, națiunile păstrându-și În mare parte nativii În sânul lor. Statele Își păstrează de asemenea principiile fondatoare: capacitatea de a percepe

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
Luminilor. Celălalt este un „holism” particularist (Dumont, 1977), În fapt comunitarist. Să-l numim particularism, pentru că se subînțelege că este comunitar din punct de vedere cultural. Termenul de „holism” este impropriu, pentru că aici nu se definește de fapt o structură simbolică ce rezumă structura lumii. Or, adevăratul sens al cuvântului holon se aplică sistemului de castă, studiat de Dumont, dar nu și oricărui tip de comunitarism. Mai sunt posibile și alte două Încrucișări ideologice. Una este de natură mai curând ecologică

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
la geneticismul social Trebuie să insistăm asupra unei duble constatări, dacă pornim de la ceea ce se poate observa la ora actuală: rasismul se poate manifesta și altfel decât explicit, uneori chiar nu-și produce toate efectele decât dacă rămâne disimulat sau simbolic și, corelativ și mai precis, observatorii se găsesc cel mai adesea În fața unor moduri de excludere care ilustrează un rasism fără rase, dar care nu este cu nimic mai puțin virulent. În majoritatea cazurilor, este vorba, cel puțin În societățile

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
modele de rasism contemporan care, elaborate fiind unul la sfârșitul anilor ’60, iar celălalt În cursul anilor ’70 și ’80, au contribuit În mod fundamental la reînnoirea grilelor de lectură: mai Întâi, modelul „rasismului instituțional”, iar apoi cel al „rasismului simbolic”, care Își propune să definească specificitatea „noului rasism” (Miles, 1989, pp. 62-66; Pettigrew, 1989). Aceste modele de inteligibilitate combină o intenție științifică, În egală măsură descriptivă și explicativă, privitoare la obiectul „rasism”, cu un proiect de redefinire a antirasismului, subordonat

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
overt) (Carmichael și Hamilton, 1967, p. 4), vizibil social. Nu neapărat intenționat și cel mai adesea disimulat, rasismul instituțional ar fi mai greu de recunoscut și de combătut decât rasismul individual. Vom remarca În treacăt că modelul teoretic al „rasismului simbolic” (Sears, 1988), construit la câțiva ani după apariția celui instituțional, poate fi abordat ca o nouă conceptualizare a rasismului „disimulat”, dat fiind că acesta constituie o subtilă combinație de categorisiri mai mult sau mai puțin implicite cu valori și norme

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
ușa din față (cea a legislației anti-discriminatorii și a denunțării mediatice), se Întoarce pe fereastră, pe furiș, adesea sub o formă de nerecunoscut. Recunoașterea unui eșec al antirasismului constituie așadar o presupoziție comună „teoriei” „rasismului instituțional” și celei a „rasismului simbolic”, ale căror problematici, instrumente de analiză și, mai ales, perspective ideologico-politice diferă foarte mult ă tot așa cum revoluția diferă de educație ca metodă de acțiune preconizată pentru rezolvarea problemei rasismului. Oricum, În ceea ce privește Școala „rasismului instituțional” În prima sa formă, Înțelegem

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
necesar să-l redefinim de o manieră cât mai restrictivă și să desemnăm prin „rasism instituționalizat” procesele de transformare În rutină birocratică a practicilor discriminatorii. Redefinirea ne permite să evităm mai ales tentația de a confunda „rasismul instituțional” cu „rasismul simbolic”, În măsura În care vrem să ne referim prin această ultimă expresie la practici de excludere ce au la bază intenții sau convingeri rasiste. Pe scurt, ambiguitatea categoriei „rasismului instituțional” nu poate permite o mai bună cunoaștere a fenomenelor observate. Deși o astfel

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
procese, Într-o anumită stare de spirit ori În comportamente care semnifică o discriminare din cauza prejudecății involuntare, ignoranței, lipsei de respect sau stereotipului rasist, care Îi dezavantajează pe oamenii proveniți din rândurile minorităților etnice” (MacPherson of Cluny, 1999). Modelul „rasismului simbolic”: o examinare critică. Modelul teoretic al „rasismului simbolic” are mai Întâi o valoare descriptivă: el expune foarte bine noul rasism, așa cum a fost acesta observat În Statele Unite Încă de la Începutul anilor ’70, adică Într-o formă disimulată, subtilă, indirectă, nerevendicată

Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]