10,783 matches
-
pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau în spatele casei în livadă , împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir de cânepă și codițe. Aceste „codițe” erau niște fâșii de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în familia numeroasă a socrului meu. Întreaga țară este la cheremul învingătorilor! Cum mă purtasem eu cu ei în timpul războiului și ce purtare aveau ei față de noi!?! Plătim cu vieți omenești și cu avutul întregii țări, de parcă noi am fi stârnit războiul și noi am fi săvârșit toate ororile războiului! Rusia ne urăște și urmărește desființarea noastră ca popor și ca stat! Prin noiembrie 1944 revin pentru câteva zile la Priponești. Atunci mi-a spus, bietul meu tată, că așa cum mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cântând și gesticulând alături de oamenii din cele mai îndepărtate locuri ale Terrei. Veneția trăiește de veacuri bune pe apă și câștigă din apa care poartă milioanele de turiștii pe undele sale. Mâncăm pe la diferite restaurante, în timp ce lângă noi clipocește apa stârnită de valurile în continuă mișcare. Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Triumf, cu accent pe vestitul și mult solicitatul bulevard Champs Elysées și vecinătățile. Totuși, cele mai lungi și mai instructive deplasări au fost acelea când mă aflam singur, încât seara, când spuneam pe unde am fost și ce am văzut stârneam mirarea fiicei și a prietenilor care apreciau rezistența mea deosebită la cei 85 de ani care-i aveam. Și acum, ca și în vizitele anterioare, am nenumărate fotografii care stau mărturie de viitor a locurilor prin care mi-am plimbat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o butadă pe lângă acest liceu: „Mulți boi se vând în iarmarocul de lângă școală pentru a se admite elemente slabe!” Tot cam pe atunci, la Liceul nr.3, în 1966, un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă un timid, am încercat treptat să mă eliberez de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să scrie tot ce știe și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la limită care fac trimitere la un psihism abisal. Pe bună dreptate, contextul țărănesc a părut impropriu dacă nu chiar bizar acestor uriașe degajări psihice, iar tipul acesta de conflict tragic încadrat clar în rama sen- sibilității expresioniste nu mai stârneau nicio mirare la Lucian Blaga însă abia peste câteva decenii. Sub raportul construcției dramatice, a construcției personajului și a complexității tabloului de moravuri, la acea vreme bur- gheze, pivotul operei dramaturgice rămâne O scrisoare pierdută. Nu este cam puțin ? Cea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
referință al celor doi scriitori. Ce are în comun o situație kafkiană cu una caragialescă ? Suntem tentați să răspundem imediat : absurdul. Un absurd care recuperează ironia pentru că așa cum ne atrăgea atenția Milan Kundera, episoadele de un grotesc memorabil din Procesul stârneau primilor lec- tori râsul și nu anxietatea. Anxietatea constituie un efect de lectură tardiv, o valoare adăugată operei, valoare care nu este cea a sensibilității contemporanilor lui Kafka și nici a contemporanilor lui Caragiale. În cazul lui Caragiale, anxietatea este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prozaismul evenimentului din stradă. Există un crescendo, există tensiune, există climax în relatarea episodului imaginar care are și un alt deznodământ, dramatic, dar nu tragic. În stradă lucrurile stau altfel, vederea a fost blocată tem- porar de norul de praf stârnit de măturoaie, așa cum și țipetele animalului nu se mai aud din cauza râsetelor și huiduielilor măturătorilor, iar victima nu a scăpat, ci zace lungită în mijlocul străzii. Lentila lui „simț enorm și văz monstruos” a proiectat episodul imaginat, el ilustrează aproape darwinist
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
doi e îndoită”. Există aici un principiu matematic care prin formulă stabilește un echi- libru al creșterii și descreșterii emoțiilor. Negativ și pozitiv stau față în față în momentul imediat următor când adierea zefirului este îndepărtată de norul de praf stârnit de mătu- roiul serviciului municipal. Recursul la idee al personajelor caragialești conduce adesea către enormități emasculate de conținutul grav. Nae sosește dintr-un periplu nocturn, se află în circuit, berăria la care îl întâlnește pe narator nefiind decât o stație
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a celor care se întrețin unul pe seama celuilalt, funcționând aproape simbiotic. În genere, unul este oratorul grav, dacă nu chiar furios, celălalt un temporizator. Însă dacă privim cu atenție rolul acestora din urmă, observăm că ei nu fac decât să stârnească și mai mult revolta, acționismul perechii lor. În orice caz, este vorba de o proximitate excesivă, de o complicitate subreptice a celor care trăiesc din aceeași substanță. Observăm că acest regim al reflectării deforma- toare în oglindă devine funcțional pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
când ești liniștit și când ești cu conștiința împăcată că ți-ai împlinit până-n capăt datoria, și nu ești întru nimic vinovat, pentru ca să vie, mă-nțelegi...”. Violența așa cum o enunță Lache constituie un instrument politic, dar nu atât violența fizică stârnește oprobriul dignității burgheze, cât faptul că ea nu respectă spațiul sacrosant al intimității. Revolta lui Lache decurge dintr-o violare a intimității, a unui calm familial care se acordă cu satisfacția deplină a îndeplinirii angajamentelor contractuale, adică a responsa- bilității
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a căror ipostază elocventă o constituie extremismele. Un anumit politicianism împru- mută aparent ludic masca caragialescă fără să realizeze riscul de a o integra. „Ei bine, modelul Caragiale constituie astăzi în România alibiul unui anume tembelism care frizează iresponsabilitatea : grotescul stârnește veselia, în loc să provoace actul reflex al scârbei. Există, așadar, un risc, un imens risc, al supunerii la modelul Caragiale : un risc al proastei lui înțelegeri și utilizări, ca să folosesc niște termeni pragmatici. Riscul acesta este generat de inteli- gența lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sosit și Dimitrin cu soția și fetița. Punctul culminant al serii a fost când toată lumea a fost invitată să iasă afară, unde, într-un amfiteatru, improvizat, am urmărit „dansul pe jar”, un obicei păgân, prea puțin convingător și ușor emoționant, stârnind controverse în rândul spectatorilor, de acum cu mințile aburite. După ce-a plecat mulțimea, am mai stat cu amfitronii restaurantului - Darina, care a și prezentat în trei limbi spectacolul, o femeie blondă, veselă și comunicativă și sotul ei, Vanco, un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și-o împlinească atât în destinul propriu, cât și în destinele personajelor pe care le-a interpretat, dăruindu-se cu credință și cu o frenezie molipsitoare. Cu o mobilitate fizică și interioară remarcabilă, trecea rampa cu ușurință, naturalețea interpretării ei stârnind hohote de râs și storcând lacrimi, trecând firesc prin toate ipostazele, lăsând imagini de neuitat în sufletele spectatorilor. Recitalurile de poezie, îmbinate cu melodii populare au ajutat-o să-și completeze și să-și diversifice modalitățile de dăruire artistică. La
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Braziliei. În frumoasa grădină a Muzeului asistam într-o zi la concursul școlilor de muzică din Rio. Ascultam alături de soție pe prichindeii virtuozi interpretând "Anotimpurile" lui Vivaldi, cu toții atenți la dirijor și la partituri. La un moment dat s-a stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
publicat în același an, Axinte Frunză, fin cunoscător al realităților perioadei și-a îndreptat critica împotriva partidelor conservator și liberal, care făceau promisiuni demagogice, pe tema libertăților democratice și a cuvântului, dar, în realitate, căutau să le îngrădească. Studiul a stârnit vii ecouri în opinia publică. După ieșirea la pensie (1931ă de la Liceul Internat din Iași, Axinte Frunză s-a mutat la București unde, după un scurt timp, s-a stins din viață, în luna mai 1933. GHEORGHIEV, GHEORGHE (1907-1999ă MATEMATICIAN
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
dou) cupluri israeliene pe care nu le-am identificat și redactorul pe probleme externe al ziarului Le Monde, Michel Tatu. În biroul arhiepiscopului se afl) icoane aurite. În vitrine iluminate sunt obiecte foarte vechi. Rareori asemenea vitrine și obiecte Îmi stârnesc interesul. Armeni Între dou) vârste ne ofer) b)uturi și ne servesc la mas). Poart) c)m)și În culori stridente, albastru-verde, pe care sunt imprimate fructe roșii; Îmi place Ins) c) sunt b)ieți buni, se mișc) În jurul mesei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
noua ordine internațional). În zilele de 4 și 5 iulie, Înaintea operațiunii de salvare, Le Monde publicase, f)r) comentarii, glumele f)cute de Amin Într-un discurs ținut la Port Louis. Vorbind la Conferința Organizației Statelor Americane (OSA), Amin stârnise râsete și aplauze printre delegați spunând c) ostaticii se simțeau cât se poate de bine În acele circumstanțe - Înconjurați fiind de material exploziv. „Când am plecat de acolo”, a zis el râzând, „ostaticii au plâns și m-au rugat s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care atâtea sute de ani a fost desp)rțit de ea”, scria Balfour. Slabă lui speranț) a fost deșart). G enialul tan)r scriitor israelian A.B. Yehoshua și-a șocat cititorii sugerând c) În evrei ar exista ceva care stârnește nebunia altor popoare. Cruzimea germanilor fâț) de evrei a fost un caz aparte de nebunie. Yehoshua remarc) o nebunie asem)n)toare care se dezvolt) la arabi și În Rusia. „Exist), poate, ceva excepțional În Întreaga noastr) structur) specific)”, scrie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vechi agățat din tavan era soluția practică de a face să plutească mărul prin aer, ca trimis de o muză. Dar, cum nailonul era ieftin și s-a rupt, mărul providențial mi-a picat În cap În mijlocul demonstrației și a stârnit râsul general, semn că avangarda era Încă prea avant. Dar timpul ei nu a Întârziat să vină. Mărul căzut În cap a fost inspirator și, trecut la Regie, mi-a trezit gustul pentru teatrul absurdului. Ubu era textul cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau mai puțin cifrat, că toate aspectele personajelor ne privesc, că și trăsăturile cele mai bestiale fac parte din noi. Întruchipându-l pe Brutus, ori pe Cassius, ori pe Marc Antoniu, de exemplu, un actor ar trebui să ne poată stârni interesul de parcă ar fi vorba de noi Înșine. Mi-a fost greu, chiar și mulți ani mai târziu, când am lucrat la Otello (opera), să-l conving pe interpretul lui Iago să joace altceva decât personajul „negativ“. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fantezie: Erica și Lamar, amândoi prinși În flagrant delict și fiecare șocat să-l descopere pe celălalt la fel de interesat de anatomia unor genunchi din Europa de Est, au Început să accelereze ritmul frazelor și curând mi-era evident că Între ei se stârnea o ceartă pasională pe deasupra capului meu. Tocmai când credeam că se va Încinge o bătaie, Erica s-a ridicat brusc, și-a luat poșeta cu cravata pe care nu am mai văzut-o de atunci și dusă a fost. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În caietele lor, pentru a le memoriza apoi fonetic, sunet cu sunet. Scriindu-și textul ei Înșiși, ca și actorii din tradiția uitată, ei intrau Într-o relație mai concretă cu literele, cu cuvintele. Unul dintre primele exerciții, care a stârnit mult entuziasm prin excentricitatea propunerii, a fost de a asculta pentru un timp sunetul apei care fierbe și de a-l reproduce. Altă dată, deși era iarnă, ne-am hotărât să ieșim din spațiul Închis În care lucram În teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
guru-leader, de dogme și de grupări ca la partid mă oripila, chiar dacă pretextul era cercetarea spiritului. Cunoscându-l pe Peter, nu ar fi trebuit să am nici o suspiciune și eram uimit să simt cât de multe mă năpădiseră. Demonii se stârnesc și ies la iveală când nu te aștepți, tocmai când cauți calea opusă lor. Dar orice tulburări incerte mă stăpâneau, ele s-au spulberat de cum s-a deschis ușa și un bărbat puternic, de vreo șaizeci de ani, cu păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
biciuiește cu insulte pe actor, nu-i caută nod În papură ca să-l provoace, chiar să-l umilească, nu simte că el „creează“. N-am Înțeles, deși am practicat și eu uneori În tinerețe aceste metode, de ce e nevoie să stârnești o atmosferă de iritare și de tensiune ca să apară ceva neașteptat?! La fel și În relația cu copiii. Ca să-i educ pe copii, trebuie să Învăț să mă educ Întâi pe mine. Și cred că la acest capitol majoritatea suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]