15,855 matches
-
de culpabilitate, ci urmărește acoperirea pasivului debitorului din bunurile existente în patrimoniul persoanelor despre care se va dovedi că au determinat sau au concurat la apariția stării de insolvență a debitorului. De altfel, se menționează că în același sens a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2004 . Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 139 din Legea nr. 64/1995 față de prevederile art. 44 din Constituție, se arată că și aceasta este neîntemeiată. Fără a se
DECIZIE nr. 320 din 14 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169680_a_171009]
-
este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 față de prevederile art. 16 din Constituție, se arată că acestea nu sunt aplicabile cauzelor referitoare la străini, întrucât, așa cum s-a statuat în jurisprudența în materie a Curții Constituționale, acest text constituțional are în vedere persoane care au calitatea de cetățean român. Pe de altă parte, se menționează jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în deplin acord cu cea a Curții Europene a
DECIZIE nr. 323 din 14 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169820_a_171149]
-
art. 16 alin. (1) din Constituție, care reglementează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nu sunt aplicabile cauzelor referitoare la străini, deoarece textul constituțional are în vedere doar persoanele care au calitatea de cetățean român. Curtea Constituțională a statuat constant în acest sens, un exemplu fiind Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001. Având în vedere cele expuse mai sus, rezultă în mod evident că
DECIZIE nr. 323 din 14 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169820_a_171149]
-
față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat a mai făcut în numeroase rânduri obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat în mod constant că acesta nu aduce atingere dispozițiilor Legii fundamentale. Consideră că textul legal nu are caracter retroactiv și, totodată, nu constituie o noutate în materia nulității actelor juridice, deoarece, anterior intrării sale în vigoare, soluția pe care o
DECIZIE nr. 376 din 7 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169496_a_170825]
-
și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră excepția neîntemeiată, arătând că asupra constituționalității prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuând că aceste prevederi sunt constituționale. În acest sens, a decis că singurul element novator adus de textul dedus controlului îl constituie consacrarea în terminis, pe cale legală, a principiului ocrotirii bunei-credințe, într-un domeniu particular, dar de interes major, acela al
DECIZIE nr. 376 din 7 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169496_a_170825]
-
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, Decizia nr. 92 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004. În aceste decizii s-a statuat, în esență, ca, "în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobanditorul de bună-credință al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalentei interesului subdobanditorului de bună-credință a fost impusă - în baza unor rațiuni cu o
DECIZIE nr. 376 din 7 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169496_a_170825]
-
1) și (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. De asemenea, se mai arată că "verificarea conținutului hotărârilor Guvernului intra în competența instanțelor judecătorești de contencios administrativ, care pot sa statueze, cu ocazia controlului specific, asupra conformității dispozițiilor acestora cu actul normativ cu forța juridică superioară, respectiv, legea". În acest sens este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 180 din 16 noiembrie 1999. Guvernul și președinții celor două Camere ale Parlamentului nu
DECIZIE nr. 410 din 14 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, depozitarea şi eliberarea autovehiculelor sau remorcilor stationate neregulamentar pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169544_a_170873]
-
neconstituționalitate, în lipsa opiniei instanței de judecată (de exemplu, Decizia nr. 245/2004 ). Față de această situație Avocatul Poporului arată că: "În deciziile pronunțate asupra unor excepții de neconstituționalitate, cu privire la care instanța de judecată nu și-a exprimat opinia, Curtea Constituțională a statuat că «lipsa opiniei instanței judecătorești din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instanță a obligației de a-și exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituție
DECIZIE nr. 353 din 29 iunie 2005 cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, referitoare la dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169578_a_170907]
-
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998). De asemenea, prin Decizia nr. 171 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 9 mai 2005, Curtea a statuat în legătură cu omisiunea instanței de a-și exprima opinia asupra excepției de neconstituționalitate că "lipsa de diligență a autorității publice și culpa sa în îndeplinirea obligațiilor izvorâte din lege nu pot reprezenta un impediment în calea valorificării depline a dreptului la
DECIZIE nr. 353 din 29 iunie 2005 cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, referitoare la dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169578_a_170907]
-
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală. Apreciază astfel că derogarea de la regula celor trei grade de jurisdicție nu contravine principiului egalității în fața legii, întrucât, așa cum a statuat constant și Curtea Constituțională, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, nefiind contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atâta timp cât se asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. În ceea ce privește dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul
DECIZIE nr. 285 din 7 iunie 2005 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169600_a_170929]
-
Completul de 9 judecători al aceleiași instanțe, fără a se încălca și celelalte dispoziții constituționale. Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că liberul acces la justiție presupune și accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. S-a mai reținut că legiuitorul nu poate
DECIZIE nr. 285 din 7 iunie 2005 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169600_a_170929]
-
care le-a instituit, însă legiuitorul poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Referitor la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. De asemenea, Curtea constată că nici reglementările internaționale în materie nu
DECIZIE nr. 285 din 7 iunie 2005 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169600_a_170929]
-
la aceste dispoziții procedurale s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu, Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004. Astfel, Curtea a statuat că restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată
DECIZIE nr. 285 din 7 iunie 2005 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169600_a_170929]
-
că singurul fundament pentru acordarea unei satisfacții echitabile îl constituie în speță tratamentele contrare art. 3 din Convenție, suferite de reclamant și în absența unei anchete efective din partea autorităților naționale în această privință. 77. Având în vedere împrejurările cauzei și statuând în echitate, așa cum prevede art. 41 din Convenție, ea decide să îi acorde reclamantului 7.000 euro. B. Cheltuieli de judecată 78. Reclamantul solicită 407.130.000 lei (ROL) pentru cheltuielile implicate de procedură în fața instanțelor interne, cât și în fața
HOTĂRÂRE din 5 octombrie 2004 în cauza Barbu Anghelescu împotriva României*) (Cererea nr. 46.430/99). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167511_a_168840]
-
MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 19 mai 2005 --------- *) Traducere. În cauza Silvestru Cotleț împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a IV-a), statuând în cadrul unei Camere formate din: domnul Nicolas Bratza, președinte; domnii M. Pellonpaa, C. Bîrsan, R. Maruste, S. Pavlovschi, L. Garlicki și doamna V. Straznicka, judecători; și domnul M. O'Boyle, grefier de secție, după ce a deliberat în Camera de consiliu
HOTĂRÂRE din 3 iunie 2003 în cauza Silvestru Cotleţ împotriva României*) (Cererea nr. 38.565/97). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167510_a_168839]
-
furniza cele necesare pentru a putea coresponda cu Curtea și presiunilor exercitate asupra reclamantului, de natură să îi încalce acestuia dreptul la un recurs individual. 81. În aceste condiții și în considerarea tuturor elementelor care se găsesc în posesia sa, statuând în echitate, după cum se stabilește în art. 41 din Convenție, acordă reclamantului 2.500 euro pentru întregul prejudiciu suferit. B. Cheltuieli de judecată (costuri și cheltuieli) 82. Reclamantul solicită suma de 4.290 euro pentru cheltuieli de judecată, detaliată după cum
HOTĂRÂRE din 3 iunie 2003 în cauza Silvestru Cotleţ împotriva României*) (Cererea nr. 38.565/97). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167510_a_168839]
-
n° 31.195/96, § 79, CEDO 1999-II, Ozturk împotriva Turciei [GC], n° 22.479/93, § 83, CEDO 1999-VI, și Witold Litwa împotriva Poloniei, n° 26.629/95, § 88, CEDO 2000-III). 85. Aplicând aceste criterii la speța de față și statuând în echitate, după cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea consideră rezonabil să îi acorde reclamantului suma de 3.300 euro pentru cheltuieli de judecată, din care se vor scădea cei 920 euro care au fost deja plătiți de Consiliul Europei
HOTĂRÂRE din 3 iunie 2003 în cauza Silvestru Cotleţ împotriva României*) (Cererea nr. 38.565/97). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167510_a_168839]
-
de judecată, partea Vasile Bujor solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, și arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, statuând prin Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 că acestea sunt constituționale. Apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului
DECIZIE nr. 216 din 14 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167562_a_168891]
-
proces în condițiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluționează însuși procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părțile au deschise căile de atac prevăzute de lege. S-a statuat, de asemenea, că abrogarea dispozițiilor ce prevedeau posibilitatea atacării cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării, a încheierii prin care s-a respins recuzarea nu constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiție, deoarece
DECIZIE nr. 216 din 14 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167562_a_168891]
-
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi. În acest sens, Curtea a statuat că: "Instituirea de taxe și cauțiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta și-l exercită fie din rațiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - în cazul cauțiunilor, fie în considerarea unor
DECIZIE nr. 136 din 28 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167570_a_168899]
-
instituții publice. Astfel, dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituția României, potrivit căruia statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară." De asemenea, Curtea a statuat, în acord cu practica sa anterioară, că "instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi
DECIZIE nr. 136 din 28 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167570_a_168899]
-
amintesc, personalul contractual al societăților comerciale și personalul din autoritatea judecătorească, există diferențe în ceea ce privește natura raporturilor de muncă și condițiile specifice de încheiere ale contractului de muncă, astfel că și regimul juridic aplicabil fiecărei categorii este diferit. Or, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice și, per a contrario, presupune ca, în situații de fapt diferite, să se aplice un regim juridic diferit. În sfârșit, referitor la critica
DECIZIE nr. 214 din 14 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167569_a_168898]
-
ce trebuie respectate în vederea înmatriculării celor care intenționează să dețină o firmă care conține unul dintre termenii susceptibili de a crea confuzie între aceste persoane juridice și instituțiile publice. De asemenea, apreciază că principiul liberului acces la o activitate economică, statuat de art. 45 din Constituție, nu intră în contradicție cu exercitarea de către stat a dreptului său de a reglementa regimul de înmatriculare a comercianților. Mai arată că nici critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (2) din
DECIZIE nr. 188 din 31 martie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 , aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2004 , precum şi ale art. II alin. (1), (5), (6) şi (7) din aceeaşi ordonanţă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/168681_a_170010]
-
64/1995 , invocă jurisprudența Curții Constituționale, care, având de soluționat excepții de neconstituționalitate ce vizau competența judecătorului-sindic de a ridica dreptul administratorului societății debitoare intrate în faliment de a-și administra singură averea și de a numi un administrator, a statuat că aceste reglementări sunt conforme cu litera și spiritul dispozițiilor constituționale, ele având ca finalitate ridicarea dreptului de a-și conduce activitatea pentru debitorul față de care s-a declanșat procedura de reorganizare și faliment și care suferă pierderi continue din
DECIZIE nr. 286 din 7 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 şi art. 54 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/168682_a_170011]
-
ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietății private. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, a statuat că în ceea ce privește edificarea de construcții nu se poate susține că prin desființarea unei construcții nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanță judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări
DECIZIE nr. 581 din 19 septembrie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181523_a_182852]