10,694 matches
-
unde la poziția 2.250 (Rezervații și monumente ale naturii), se află înscrise „" Comuna Șercaia, satul Vad"”, cu suprafața de 394,90 hectare.. Rezervația naturală cu o suprafață de 394,90 ha, reprezintă o arie naturală acoperită cu pădure de stejar și poieni unde vegetează o specie de narcisă ("Narcissus poeticus ssp. radiiflorus") ocrotită prin lege. Această zonă cu păduri de stejar și poieni multe se caracterizează prin abundența narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme de
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
90 hectare.. Rezervația naturală cu o suprafață de 394,90 ha, reprezintă o arie naturală acoperită cu pădure de stejar și poieni unde vegetează o specie de narcisă ("Narcissus poeticus ssp. radiiflorus") ocrotită prin lege. Această zonă cu păduri de stejar și poieni multe se caracterizează prin abundența narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme de mlaștină și de umbra slabă a arborilor. Primăvara, în luna mai, printre stejari, înfloresc milioane de narcise, printre care și specia
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
ocrotită prin lege. Această zonă cu păduri de stejar și poieni multe se caracterizează prin abundența narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme de mlaștină și de umbra slabă a arborilor. Primăvara, în luna mai, printre stejari, înfloresc milioane de narcise, printre care și specia de "Narcissus radiiflorus", cunoscută de localnici sub denumirea de coprine. Pe acest amplasament se desfășoară anual, în luna mai, „Festivalul Narciselor”. Din păcate, prin culesul abuziv și „"industrial"” al narciselor, prin vandalism
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
al narciselor, prin vandalism, acestea și-au restrâns foarte mult aria de apariție. Aria naturală este suprapusă sitului Natura 2000 - "Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului" și dispune de șase clase de habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen"; "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri"; "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
conservă o gamă diversă de floră spontană și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii din faună sălbatică a Munților Făgărașului (grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Meridionalilor). Flora este constituită din arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin (cu specii de "Fraxinus augustifolia" și "Fraxinus excelsior"), ulm-de-câmp ("Ulmus minor"), velniș ("Ulmus laevis"), salcie târâtoare ("Salix rosmarinifolia"), măceș ("Rosa canina") sau mur ("Robus fruticosus"). La nivelul ierburilor rezervația naturală adăpostește comunități de narcise
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
intrarea încadrata de un portal ornamentat, prezintă elemente tipice de stil gotic, de la începutul secolului al XV-lea. În axul fațadei de vest se găseste un portal, terminat în arc frânt. Portalul vestic este decorat cu motive de frunze de stejar. Fațada de nord prezintă cinci contraforturi si un portal secundar (permanent inchis). Interiorul bisericii a fost deteriorat în urma unui incendiu în secolul al XVII-lea. Ornamentația interioară e în cea mai mare parte opera refacerilor ulterioare. Biserica (inițial romano-catolică) a
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306951_a_308280]
-
fagul oriental ("Fagus orientalis"). Subetajul pădurilor de amestec cu elemente termofile este situat la altitudini cu valori mai mici de 300 m și este alcătuit mai ales din asociații în care domină specii termofile: cerul ("Quercus cerris"), gârnița ("Quercus frainetto"), stejar pufos ("Quercus pubescens") și cărpiniță ("Carpinus orientalis"). Ca element endemic pentru acest subetaj semnalăm pinul negru de Banat ("Pinus nigra subsp.banatica"), întâlnit mai ales pe stâncării cu sol subțire, arealul cel mai bine conturat în Parcul Natural Porțile de
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
care prezintă cele 12 zodii. Pe pictura din stânga sunt prezentate 6 zodii (Săgetător, Pești, Balanța, Scorpion, Crab, Leu), pe cea din dreapta celelalte 6 zodii (Taur, Vărsător, Capricorn, Gemeni, Unicorn, Fecioara). În anul 1967 s-a făcut iconostasul din lemn de stejar sculptat. Tot în 1967 au fost executate și alte lucrări (scaune arhierești, amvon, tetrapod), autori fiind meșterii sculptori Aurel Sămărtinean și Grigore Frătean din Turda. În 1971 s-a facut reparația exterioară.
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
coroană regală la partea superioară, sunt executate cu contribuția fostului epitrop Teodor Simeon Puzakoff. Mobilierul - alcătuit din două scaune arhierești, strănile din naos și pronaos, două străni ale cântareților și amvonul - a fost executat sculptorul C.M. Babic din lemn de stejar și este datat 1906. Mozaicul, policrom, ce acoperă întreaga suprafață a bisericii, este realizat de către Tamasini.
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
necesari traiului. În această perioadă începe să picteze în culori, la început acuarele, mai târziu în ulei. În 1801, Friedrich descoperă insula Rügen din Marea Baltică. Este fermecat de câmpiile pitorești, de stâncile majestoase de pe țărmul mării și de pădurile de stejari, imagini pe care le fixează în nenumărate schițe. Comportamentul lui amintește de preocupările contemporanului său, pictorul englez William Turner. Ambii căutau trăiri palpitante, impresii pe care li le oferea natura. Tablourile lor însă nu seamănă, pe pânzele lui Friedrich nu
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
a două componente: al amintirii unei plimbări și al fanteziei artistului, se bazează deci pe conviețuirea elementelor realiste și simbolice. Senzația emoționantă de lejeritate se datorează fineței evidente cu care pictorul stăpânește tehnica pensulației. "Ruinele unei abații în pădurea de stejari" (1809-1810), tablou cumpărat mai târziu de regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, este o profundă și poetică operă de peisagistică modernă. Partea umbrită a planului întâi este aproape simetrică în raport cu partea luminată care se vede deasupra ruinelor abației
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
a peste 1000 de credincioși, luând naștere „primul așezământ de acest fel” în Ardealul alipit. Lăcașul a rămas la stadiul de schit din cauza accesului greu în deal. Din 1965-1970 când s-a introdus curentul electric s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) - în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă
Mănăstirea Rohia () [Corola-website/Science/307833_a_309162]
-
formă de cruce, cu lungimea de 25 de metri și lățimea de 7 metri, iar în zona absidelor de 11 metri. Structura de rezistență este din stâlpi de beton. Intrarea în pronaos se face printr-o ușă din lemn de stejar sculptat. Pridvorul deschis este spațios, susținut de patru stâlpi în față și de câte alți doi stâlpi în părțile laterale. Pardoseala bisericii și pridvorului este din marmură. Acoperișul, din tablă zincată, are streșinile foarte largi. Biserica este pictată în tehnica
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
este luminat de câte o fereastră la sud și nord. Are deasupra o turlă deschisă cu baza pătrată și două etaje octogonale, luminate de patru ferestre. Se delimitează de pronaos prin doi stâlpi masivi marginali. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Altarul este luminat de o fereastră la est. Mănăstirea este împrejmuită cu un zid de piatră, având la intrare un turn-clopotniță cu un etaj, care are o deschidere largă. Biserica, construită în stilul bisericilor moldovenești din secolul al XV
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
pe porțiunile căzute. Zidul era susținut de contraforturi pe toate laturile, dar în prezent s-au mai păstrat doar două dintre acestea pe latura de vest a incintei. Pentru mărirea rezistenței zidăriei s-au introdus în zid bârne groase de stejar. Mănăstirea Bârnova fiind o construcție fortificată cu rol de apărare a avut în interior un drum de strajă din lemn, care înconjura zidurile de jur împrejur, precum și metereze. În incinta mănăstirii se poate intra pe două căi de acces: pe sub
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
cel vechi, din 1828, al Școlii Vasiliene și al Academiei Mihăilene. Drapelul conține pe o parte stema României din 1921 încadrată de o coroană deschisă, alcătuită din două ramuri de laur. Aceasta este cantonată de patru coronițe din frunze de stejar (cu ghinde), având brodate în interior monograme și ani, marcând momente însemnate din istoria liceului. Pe partea cealaltă, drapelul conține în centru, într-un medalion de culoare mov-pal, înconjurat de o brodură aurie, simboluri ale știintelor studiate în școală: o
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
mutat ulterior înspre Mănăstirea Zamca. În acei ani, în această biserică se slujeau parastase, precum și liturghia în fiecare zi următoare unei sărbători mari. Reparațiile efectuate în 1925 au modificat parțial construcția. Astfel, turla naosului se sprijinea inițial pe stâlpi de stejar, dar reparațiile n-au ținut cont de vechiul sistem de construcție și golurile rămase prin scoaterea stâlpilor au fost zidite. În anul 1926 a fost pusă o piatră de mormânt soților Hadzi care au refăcut biserica. Biserica "Sf. Simion" din
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
Biserica de lemn din Josani în satul Sârbi, Maramureș, a fost construită din lemn de stejar în jurul anului 1685. Aceasta este ctitoria familiei nobile Dunca de Sârbi, care a stăpânit această parte de jos a satului în aceea epocă și a fost neîntrerupt patroana bisericii până la sfârșitul secolului 18. Aceasta înseamnă că familia Dunca de Sârbi
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
pe un nou amplasament. Elementele componente ale ansamblului mănăstiresc sunt următoarele: Biserica a fost construită din piatră, dorindu-se ca aceasta să fie un altar închinat voievodului descălecat din Maramureș. În interiorul bisericii, s-a amplasat mobilier sculptat de către meșteri din stejarul pădurilor bucovinene. În interval de 10 ani de la punerea pietrei de temelie, s-au înălțat biserica (care a fost pictată în tehnica frescă), turnul-clopotniță, chilii, o fântână adâncă de 20 de metri, monumentul închinat primului ctitor, Bogdan Voievodul, totul împrejmuit
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
maselor de aer, cât și a circulației oamenilor. Regiunea caucaziana este divizată în trei mari areale: Ciscaucazia, Caucazul Mare și Transcaucazia. Regiunea Caucazului conține cele mai diversificate forme de vegetație. În nordul regiunii sunt prezente păduri de foioase (dominate de stejar și mesteacăn) și mixte (în special mesteacăn și pin), precum și stepe. În sud-vestul și vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetație continua până la 2000 m altitudine. Există elemente tipice, endemisme și specii relicte, păduri de stejar comestibil
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
de stejar și mesteacăn) și mixte (în special mesteacăn și pin), precum și stepe. În sud-vestul și vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetație continua până la 2000 m altitudine. Există elemente tipice, endemisme și specii relicte, păduri de stejar comestibil, stejar, tisa, fag oriental, stejar caucazian, laur. Fauna este la fel de variată, precum vegetația. Zona de tundra este populată doar cu câteva rozătoare mici și câteva păsări care trăiesc în tunele făcute în zăpadă și hrănindu-se cu mușchi și
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
și mesteacăn) și mixte (în special mesteacăn și pin), precum și stepe. În sud-vestul și vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetație continua până la 2000 m altitudine. Există elemente tipice, endemisme și specii relicte, păduri de stejar comestibil, stejar, tisa, fag oriental, stejar caucazian, laur. Fauna este la fel de variată, precum vegetația. Zona de tundra este populată doar cu câteva rozătoare mici și câteva păsări care trăiesc în tunele făcute în zăpadă și hrănindu-se cu mușchi și licheni - plante
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
în special mesteacăn și pin), precum și stepe. În sud-vestul și vestul Caucazului sunt întâlnite păduri de conifere. Zona de vegetație continua până la 2000 m altitudine. Există elemente tipice, endemisme și specii relicte, păduri de stejar comestibil, stejar, tisa, fag oriental, stejar caucazian, laur. Fauna este la fel de variată, precum vegetația. Zona de tundra este populată doar cu câteva rozătoare mici și câteva păsări care trăiesc în tunele făcute în zăpadă și hrănindu-se cu mușchi și licheni - plante specifice tundrei. În taiga
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
aprilie și mai. Vegetația naturală a făcut loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar în est și nord există încă suprafețe însemnate de turbării și landă (formație vegetală tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar) au o extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde păsări de apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare, mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porcul mistreț, castorul și altele au fost introduse local sau
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
aparte, cunoscut ca Stilul Stroganov. Stema orașului Nijni Novgorod din 1781(scut alb cu un cerb roșu cu copitele și coarnele negre) a fost preluată în noua stemă din 1992, la care au fost adăugate mănunchiurile de frunze aurii de stejar cu panglici tricolore alb-roșii-albastre. În 1817, Expoziția Makariev, una dintre cele mai longevive din lume, a fost transferată la Nijni Novgorod, din acel moment fiind vizitată de milioane de turiști anual. De pe la mijlocul secolului al XIX-lea, orașul și-a
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]