11,293 matches
-
odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate, ochii lui larg deschiși, ca niciodată, se străduiau să fixeze pe retină infinitul spațiului astral, încercând să-și dea seama cât de lung va fi traseul pe care-l avea de străbătut până la acel punct terminus unde se va opri cuminte și supus în fața Tatălui Ceresc. Acum slobozește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
măsurile impuse de politicieni mafioți, corupți și insensibili la durerile și suferințele oamenilor. De ce? Pentru că aceasta este "rânduiala" impusă de Tine, altminteri își vor primi "osânda"! Am încercat să găsesc un răspuns la toate frământările și nedumeririle mele, m-am străduit să pătrund cu mintea "rânduielile" pe care ne obligi să le acceptăm în totalitate, pentru a nu fi "osândiți". Concluzia la care am ajuns este una singură și plină de amărăciune: nu ai nevoie decât de "slugi netrebnice", "robi", "capre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deasupra capului, trăim într-o permanentă și cumplită amenințare celestă: ... și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 3:42) Zici: milă voiesc, și nu jertfă (Matei 9:13). Mă străduiesc să înțeleg un lucru elementar: care dintre cele două vocabule e emblematică pentru Tine: "milă" ori "jertfă"? Dar cine-mi va lămuri această dilemă tulburătoare, când dialogul meu se reduce de fapt la un monolog pe care-l expediez spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
familiei Butu urmăreau cu neliniște crescută evoluția stării de sănătate a babicăi, al cărei corp se diminua vizibil, proporțional cu creșterea și agravarea disfuncționalităților interne. Așezați în imediata apropiere a corpului suferind al bătrânei, se uitau la noi cu interes, străduindu-se să înțeleagă ce spunem și ce facem, întrucât, trăind într-o comunitate preponderent macedoneană, ei foloseau în vorbirea curentă dialectul macedoromân, nestăpânind prea bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cuvintele de încurajare pe care mi le-ai spus. Îți mulțumesc din toată inima. Nu spune, nu, nu trebuie să spui așa ceva, că mă amărăști, Rozinka. Știu cât de mult te chinui, cât de mult suferi, cât de mult te străduiești să-ți crești cei șase pui ai tăi. Uite, sunt aproape trei ani de când soțul tău, domnul Vasile, a fost arestat și nu știi nimic despre el. Unde e? Trăiește? A fost condamnat? Pentru cât timp și pentru care fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu ce-au greșit copiii ăștia?? Ăstuia mic îi mai dai sân? Îl mai alăptezi? Nu? L-ai înțărcat? Ei, poftim! Deportat în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea de afară, străduindu-se să înțeleagă motivul acestei schimbări din viața lor. Partea dureroasă era că nu găseau niciun răspuns la întrebările repetate cu obstinație. De ce? De ce? Cum e posibil? Nu se știau cu nimic vinovați. Erau oameni cinstiți, care nu intraseră niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Eu cred că cineva care nu-L iubește pe Dumnezeu nu face daruri: prin urmare, nu vrea să ajungă în Rai, întrucât acolo este lăcașul Creatorului, iar dacă nu iubești pe cineva, adică ți-e indiferent, atunci nici nu te străduiești prea mult să ajungi în preajma lui. Nu? Lecțiile de cateheză erau deja un lucru bine stabilit în programul nostru educațional. Mama avea un talent pedagogic nativ, dorința permanentă de a ne apropia de Dumnezeu, precum și cunoștințele de religie ortodoxă necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
folosit-o ca înlocuitor cu multă grijă, pentru a nu-i aduce fetei vreo vătămare. Țuki s-a așezat lângă mama, la locul ei. Mircea, dragul meu, oare n-ai putea încerca să arunci printre gratii conținutul oliței? Mă voi strădui, mama, nu știu, sunt cam mici ochiurile... Mircea s-a apropiat de gemulețul cu gratii, având în mâna dreaptă olița. A îndepărtat-o puțin de gemuleț pentru a-și face elan, apoi a proiectat-o cu forță spre gratii. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Sfântă Fecioară Maria! Cuprinsă de o presimțire sumbră, mama a început să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea textului a fost atât de intens, încât era cât pe ce să dea ortul popii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noi nu o aveam. Mircea era singurul dintre noi care era mai răsărit și care pricepea cât de cât ce anume trebuie făcut. În rest, noi, ceilalți, eram lipsiți de cele mai elementare cunoștințe privind activitatea pe care Mircea se străduia să o ducă la bun sfârșit. Pe de altă parte, prin bunăvoința și la intervenția domnului doctor Gomoiu, mama a fost angajată femeie de serviciu la spitalul din Niculești-Jianu, comună care era foarte aproape de noi și dispunea de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întretăiat de gemete scurte și înăbușite. ...Valurile de căldură, asemenea unor maree aeriene, se rostogoleau peste câmpia clocotitoare a Bărăganului, împiedicându-mă să ajung la fântâna care se profila pe linia orizontului. Ca Ana cea iubitoare a Meșterului Manole, mă străduiam să depășesc toate obstacolele pentru a ajunge la sursa de apă care mă atrăgea ca un magnet puternic. În sfârșit, am ajuns. Lângă fântână, pe o piatră, stătea un bărbat frumos, în floarea vârstei, îmbrăcat într-o rasă albă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să mai stea puțin de vorbă cu Cel de Sus. Poate pentru ultima oară. Cine știe? Doamne, știi cât de mult Te iubesc, cu câtă frică și cutremurare am pășit întotdeauna pragul sfintei Tale biserici, cât de mult m-am străduit să urmez neabătut îndemnurile și sfaturile Tale. Ai spus că nu avem dreptul să judecăm, că Tu singur ești îndreptățit să-i pedepsești pe cei care au încălcat poruncile Tale. A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti... (Romani 12:19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tămâie și lumânări, făcându-i adânci temenele și cucernice mătănii... Fiecare cu Dumnezeul lui și cu sfinții lui. Nu! Nimeni nu încerca să-i impună celuilalt punctul său de vedere religios. Singurul pericol real îl constituia regimul comunist, care se străduia permanent să violeze conștiința și credința noastră milenară. Această intoxicație a crezului nostru religios, inclusiv a modului nostru de gândire, se realiza sistematic și planificat pe etape biologice care corespundeau vârstelor școlare: șoimi, pionieri, uteciști, comuniști (membri de partid). Cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asupra materiei amorfe... Acum aveam casa învelită. Ne aflam în a doua parte a lunii decembrie, se făcuse mai frig și nori negri, încărcați cu zăpadă zgrunțuroasă, se profilau amenințător pe dunga orizontului, neîndrăznind, încă, să depășească această linie imaginară, străduindu-se, parcă, să respecte un ipotetic tratat militar, în virtutea căruia se stipula admiterea invaziei hoardelor dezlănțuite, echipate în costume albe de camuflaj, de-abia în zilele din apropierea Crăciunului. Era, după cum vă dați seama, un armistițiu de scurtă durată. Ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar fi mai rău! Cred că și asta le place studenților, că îi ajut să-și pună mintea și imaginația în mișcare. S-ar putea să le placă stilul de predare, liber, interactiv, ei putînd pune întrebări, eu să mă strădui să le răspund cît mai bine. Sigur, fiind niște oameni foarte tineri, nu exclud să le placă și stilul meu, non-standard, de mă îmbrăca, coafura etc. Probabil și umorul și faptul că discut cu ei, la cererea lor, orice fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trei președinți post-ceaușiști ai României, am cunoscut toată floarea cea vestită a politichiei băștinașe. Nu e o bucurie, dar e ceva util! A.B.Ați schimba ceva din ce ați făcut pana acum? Nu, nu aș schimba nimic, m-aș strădui însă să fac unele lucruri ceva mai bune. Nu e sigur că aș reuși, dar aș încerca. Am așa, un fel de nostalgie a lucrurilor bine făcute! A.B.V-ați mai întoarce în politică? Sînt în politică, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
imposibilitatea realizării unor sinteze comparative cât de cât obiective între pe de o parte conținutul (și frământul) terestru al(e) vieții personalității creatoare și conținutul ei simbolic, să zicem, iar când simbolul ajunge "la strâmtoare" dezlănțuind zborul metaforic al sugestivității, străduindu-te, totuși, să "te ții" de succesiunea, evoluția, avatarurile, culmile și disperările operelor respectivei personalități, iar pe de altă parte, ce pot fi și plurale (reale și ireale) alte părți diferitele perspective și retrospective de interpretare ale textelor, probate istoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
remarcabilă. Nu că ar fi Stănescu singurul. Oare Socrate ce făcea altceva decît "operă socială"? Sau Noica, da, cu a sa "școală de la Păltiniș"? Păcat, doar, că discipolii săi nu i-au urmat, în spirit, exemplul, chiar dacă unii s-au străduit. Și nu mă refer la a face/reface "școala de la Păltiniș". Asta, poate, unii, au încercat. Mă refer la spiritul adînc al acelei școli, cel de comuniune absolută, remarcabilă, cu seamănul tău. Acel lucru, din păcate, nu a mai fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a fost pentru uzul inițiaților în poezia zen. Cu proza este mai dificil să explic: probabil poemul "Testamentul din strada Nisipuri" ar fi scris în proză și versuri, însă prefer să cred că este vorba de verset, pentru că m-am străduit mult să perfecționez această formă de versificație, folosită inclusiv în "Țiganiada". A.B.Atâta vreme v-ați implicat în editarea unor reviste de tanka, renku, haiku, reeditate și pe internet, cum a fost? După revoluție am renunțat să mai compun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
veni și acel timp mă voi îndrepta decis spre un stil marcat modern. În poezie însă e ceva paradoxal la mijloc am ales varianta care are o atât de mare vechime în istoria literaturii mondiale. Numai că, deseori, m-am străduit să demonstrez că el, sonetul, poate stă foarte bine alături de noi cei de azi, luându-ne de braț, eliberându-ne împreună de avatarurile contemporaneității. Detașarea unora, a promotorilor unei modernități cu picioare de lut, de emoție, de sensibilitate, ignorarea superioară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și au conturat răspântiile viitoare și înălțimea de gând și întrupare scriitoricească spre care ar fi trebuit să năzuiesc. Pe parcurs, relațiile, fie ele și accidentale, mi-au scos înainte nume a căror activitate am recunoscut-o și m-am străduit să o cultiv, care au devenit adevărate modele. Printre ei scriitorul Daniel Drăgan, fondatorul Astrei, romancier și poet de consistență, bun cunoscător al fenomenului, care urma să fie editorul primelor mele volume de sonete, primul care a avut încredere în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Vine publicul la Brașov să asculte poezie, să cunoască autori? Cum e atmosfera? Abia aștept să vin și eu la Dvs. și, de ce nu, să citim împreună! De câțiva ani buni, alături de prietenul mai tânăr, poetul Laurențiu Ciprian Tudor, ne străduim să colorăm viața culturală a Brașovului, organizând întâlniri care au la baza cuvântul, opera tipărită, dar pe care le-am alcătuit că niște întâlniri sincretice, întotdeauna fiind prezent un muzician sau un grup muzical, deseori un actor sau un artist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care se găsea În punctul culminant al carierei sale. Părinții săi, Thomas și Nancy, erau oameni din cei mai modești. Abraham s-a născut În 1809 la 12 Februarie În Hodgeville, statul Kentucky. Mama abia putea citi și s-a străduit mult să-l Învețe. Când Abe (așa i se spunea copilului) avea 7 ani, părinții s-au mutat În Indiana. Mama i-a murit În 1818, deci copilul său avea 9 ani. Viața i-a fost extrem de grea, muncind cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ani, părinții s-au mutat În Indiana. Mama i-a murit În 1818, deci copilul său avea 9 ani. Viața i-a fost extrem de grea, muncind cu palmele la tăiat lemne, la cărat și alte munci manuale. Între timp se străduie să se cultive, citind la lumina focului din vatră. Într-o noapte, ca să oprească vântul ce-i sufla În cabana de lemn, a pus acolo o carte Împrumutată, care Însă i-a stricat-o ploaia. A fost nevoit să muncească
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la Gherla, la jumătatea lui august 1951. Afirmă că, după toate torturile, trăia doar fizic, sufletește fiind complet distrus. Nu a mai avut de-a face cu acțiunea violentă în Gherla, reușind să stea izolat, motivând că are TBC și străduindu-se să tușească cât mai mult. Mai târziu a fost dus în camera 94, unde i-a întâlnit pe Voicu Andreescu, Constantin Păvăloaie și Dan Dumitrescu, dar, după mai puțin de o lună, a fost scos de Țurcanu în atelier
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]