9,812 matches
-
grijă de tine, după-masă. Mi-am dat seama că Joe o pățise, din pricina mea. Pentru mine însă, singurul lucru cu adevărat important era faptul că nici unul din ei nu se afla în hol, lângă pendulă. M-am furișat în casă, tremurând, fără să știu exact ce am să fac în continuare. M-am apropiat de ceas, în vârful picioarelor, am deschis ușița de jos și am reașezat greutatea în dreptul lui 1950. Am acționat ca un automat. Eram înmărmurit de spaimă. Următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
miezul unui adevărat coșmar. Când a vrut să traverseze, un mecanism monstruos s-a năpustit asupra ei și, apoi, s-a oprit cu un scârțâit puternic. Un bărbat furios a scos capul pe fereastră și a luat-o la zor. Tremurând din tot corpul, a ajuns iar pe trotuar, mai mult moartă decât vie de spaimă. A început să devină mai precaută și a învățat foarte repede să se descurce. După nici jumătate de ceas, a ajuns în dreptul unei vitrine pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
pe șeful ei. El a trimis una din bancnote la banca cea mai apropiată, să vadă dacă e autentică. Apoi, Marietta și-a cumpărat o rochie, un costum, lenjerie de corp, accesorii și pantofi. Când a ieșit din magazin, deși tremura la gândul că a îndrăznit să pună pe ea asemenea haine nerușinate, era cât se poate de hotărâtă. Se simțea ostenită, așa încât s-a întors acasă și apoi, în vremea ei. Zilele treceau și ea devenea din ce în ce mai îndrăzneață. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul cînd silabisea fericit: "La sîn-ge! La sîn-ge!" Pentru cealaltă, tautologica "democrație populară", vărsase, în tinerețea răs-roșie, destul. Nerespectarea tabuurilor politice duce la talonarea adversarului. Îl urmărești ca la rugby, pînă-i iese pe nas atitudinea political correctness. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dialogul, că o femeie americană s-a căsătorit cu ea însăși. Legal, cu acte. Aș face la fel. M-aș căsători cu mine înde mine, dacă mi s-ar permite. Așa, concubinez. Mă trăiesc singură, nelegitim. Sper să nu-mi tremure vocea, cînd continuu: N-am copii. Cu mine se încheie un șir de vieți. Reporterei ("Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu-i șade unei fete de șapteșpe. Să vedem cum o dregem". Mama și-a tremurat genele, atît, cînd i-a cerut eșarfa: "Etta, crede în ocularul meu creator și-n tehnica batik". Eu, una, eram convinsă că unchiul Iordan știa ce-i bine și ce-i frumos pentru mine; știa tot și ceva pe deasupra. "Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
printre șuvițele de păr, printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În săli improvizate, uneori la zero grade, dar cu guler tare, "Take Ionescu", și-n frac. Fusese, mai înainte, asistent la Catedra de pian a Conservatorului din Cernăuți. Director, conu' Alecu Zirra. Naveta cu un avion nesigur, de două locuri. Tremura de frig în spatele pilotului. Mi-am amintit de asta dînd peste Arii românești, înregistrarea lui Hristache Popescu. Tata îi acompania discret flautul. Discreția în acompaniament înseamnă generozitate. 1930 îl adusese la Iași, în orchestra " G. Enescu", care se zbătea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau schimbate o dată pe lună. Avea și caiete pentru școală. Luase sub ocrotire o fetiță și mai necăjită decît ea. Fără mîini, i le mîncase porcul. "N-am avut nici rîie, nici afecțiune!" Și aripioarele delicate ale năsucului i-au tremurat. Lui Rusalin Pop, venit la orfelinat de Crăciunul lui '88, i-a spus tată. "Era un truc. Alegeam pe cîte cineva dintre vizitatori și mă prefăceam că-l recunosc, că-i părintele pierdut și regăsit". Pot să-mi închipui multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Căci ai Domnului sunt stîlpii pămîntului, Și pe ei a așezat El lumea. 9. El va păzi pașii prea iubiților Lui, Dar cei răi vor fi nimiciți în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere. 10. Vrăjmașii Domnului vor tremura, Din înălțimea cerului El Își va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pămîntului. El va da Împăratului Său putere, Și El va înălța tăria Unsului Lui." 11. Elcana s-a dus acasă, la Rama și copilul a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ascuns în peșteri, în tufișuri, în stînci, în turnuri și în gropile pentru apă. 7. Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în țara lui Gad și Galaad. Saul era tot la Ghilgal, și tot poporul de lîngă el tremura. 8. A așteptat șapte zile, după timpul hotărît de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, și poporul se împrăștia de lîngă Saul. 9. Atunci Saul a zis: "Aduceți-mi arderea de tot și jertfele de mulțumire." Și a jertfit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
care în final m-au adus până la această nesperată vârstă. Prima minune a fost aceea că MAMA, adevărata mea ocrotitoare, mi-a dăruit pentru a doua oară viață, pentru că de mic am avut serioase probleme de sănătate și ea a tremurat pentru firavul meu început de viață într-o zbatere continuă, rugându-se Creatorului și Creatorul a ascultat-o, iar eu am revenit la starea normală de sănătate. A doua mare minune a fost aceea că, având un tată, ce mă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Stafia adusă din Soare-Răsare.” Când vremea și oamenii regimului s-au încrâncenat și mai mult pentru îngenuncherea valorilor tradiționale și când „în foc și pară/ ne-a azvârlit veacul acesta bolând” și „Nu mai știam ce-i cu noi” că „Tremurau morții în țintirim” are satisfacția deplină să constate sfârșitul coșmarului comunist afirmând că „Peste oameni și vremi/ A venit de undeva Antihrist” „Spunea că-i comunist,/ Că nu-i Dumnezeu,/ Că sfinții sânt hoți”... „Doamne, câtă urgie/ A fost să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ora 4 dimineață mă trezesc din somn cu lampa aprinsă și oarecare agitație în rândul alor mei. Ce se întâmplase? Ora sfârșitului lumii viețuitoare îmbogățea gospodăria noastră cu apariția unei vițele frumoase cu pete de alb pe firavu-i trup ce tremura în mijlocul casei pe o rogojină și învelită cu un levicer. A apărut, în ciuda celor spuse, vițica noastră frumoasă pe care am și numit-o Florica, de la aspectul ei frumos și care după aceea avea să fie un adevărat izvor de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adus până la această frumoasă și nesperată vârstă. 1) Prima mare minune a fost aceea că, sfânta mea ocrotitoare MAMA mi-a dat pentru a doua oară viață, fiindcă de foarte mic am avut serioase probleme de sănătate și ea a tremurat pentru firava mea viață, s-a zbătut cât a putut și s a rugat Cerului cu credință fierbinte pentru viața mea și Cerul a ascultat-o. Am revenit miraculos la starea normală de sănătate, fapt datorat numai și numai minunatei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu reumatismul, dumneata cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu tot dinadinsul să producă zâmbete strâmbe, ca la camera ascunsă? Musafirul începu să tremure. Uimirea întipărită pe chipul său nu părea deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul care puteți să spuneți cum se va termina
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iasă cu un șuierat. Ai emoții în fața unui geamantan. Ești ridicol. Deschide-l. Nu mai sta pe gânduri. Și misterul s-a spart. Gata. Poți să bei. De bucurie. Degetele desfăcură mai întâi catarama din dreapta. Apoi pe cea din stânga - îți tremură degetele din cauza băuturii, în rest nu ai nicio emoție, nu??? Culcă geamantanul pe covor, apoi verifică dacă era cumva încuiat cu cheița. Asta ar fi culmea, să alerg după idiotul ăla plouat și să îi cer cheia. Nu era încuiat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în ploaie, cu laptopul în mână, te vei deplasa către tomberon, o să ridici capacul și GATA, toate visele dispar CA ȘI CUM NU AR FI FOST și așteaptă mașina care le va duce la groapa de gunoi de la marginea orașului... Mâna îi tremura. Luă o gură din pahar, apucă ușor colțul pledului și îl trase dintr-o singură mișcare, una în care aruncase întreaga tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți definitiv rămase prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ci chiar de către unul dintre personajele tale. L-ai ucis descriindu-i moartea într-un accident de circulație, ești un nemilos numai bun de pus pe scaunul electric. Sau preferi un rug? Poate un zid, iată-te legat la ochi, tremuri din toate încheieturile, plutonul de execuție are armele încărcate, ochiți, foc, gata, s-a terminat, doctorul se apleacă, ia pulsul condamnatului, da, domnilor, am constatat decesul, altul la rând! Reveni în bucătărie și lăsă privirea să alunece peste bilețelele Luciei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu te omorî singur, nu crezi că și fumatul contribuie la această incapacitate a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu ar fi trebuit să sară? Vor spune că ești noul Hemingway sau vor trage concluzia că omori și pe urmă scrii? Ei, ce spui? Magicianul îi întinse un prosop. Se șterse pe față, apoi se ridică în picioare. Îi tremurau genunchii, iar oglinda îi înfățișă o față străină. - Eu sunt acesta, Magicianule? - Normal, cine ar putea să fie, Omul de Tinichea? Mary Poppins? Apropo, mereu am avut senzația că au cam exagerat cu zborul acela. Dar polițiștii vor spune că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urmări distrat, cădea cu încetinitorul, apoi luă contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea pe verandă, cu ziarul într-o mână, iar genunchii îi tremurau, cuprinși de neliniște. Genunchi neliniștiți - ce utopie. Numai un Scriitor ratat ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]