11,591 matches
-
de a tăia orice pretenție a romano-catolicului James Francis Edward Stuart, care altfel ar fi devenit Iacob al III-lea al Angliei precum și pentru negarea tronul multor alte romano-catolici și soții romano-catolici, care aveu pretenții la tron. Actul a restricționat tronul britanic la "moștenitorii protestanți" ai Sofiei de Hanovra care nu a fost niciodată romano-catolică și nici nu s-a căsătorit cu un romano-catolic. Unii politicieni britanici au încercat de câteva ori să o aducă pe Sofia în Anglia pentru a
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
pentru epoca ei. Doar o lună mai târziu, în august, regina Anne a murit la vârsta de 49 de ani. Dacă Sofia ar fi supraviețuit Annei, Sofia ar fi fost cea mai în vârstă persoană care ar fi urcat pe tronul Marii Britanii. După decesul Sofiei, fiule ei cel mare, Electoulr George Louis de Brunswick-Lüneburg (1660-1727) a devenit moștenitor prezumptiv și cîteva săptămâni mai târziu i-a succedat Annei ca George I. Fiica Sofiei, Sophia Charlotte de Hanovra (1668-1705) s-a căsătorit
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
Filip I al Franței și moștenitorul aparent din 1842 până în 1848. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei. Părinții Hélènei aveau mari speranțe că ea se va căsători cu un moștenitor al unui tron. Ceilalți frați ai ei se căsătoriseră bine; sora ei mai mare Amélie cu regele Portugaliei, sora ei mai mică Isabelle cu Ducele de Guise. Pretendenții ei erau încurajați de faptul că Hélène era considerată o mare frumusețe a timpului ei
Prințesa Hélène de Orléans () [Corola-website/Science/320268_a_321597]
-
Margaret a Prusiei. Odată ce cuplul și-a mărturisit dragostea reginei, Victoria a cedat și a sprijinit căsătoria lor. Hélène a fost de acord să se convertească, iar Albert Victor s-a oferit să renunțe la drepturile sale asupra succesiunii la tronul britanic pentru a se căsători cu ea, scriindu-i fratelui său " Nu știi cât de mult o iubesc pe fata asta atât de dulce și simt că nu aș putea fi fericit niciodată fără ea". Mama lui, Prințesa de Wales
Prințesa Hélène de Orléans () [Corola-website/Science/320268_a_321597]
-
(29 septembrie 1820 - 24 august 1883), a fost rege al Franței disputat în perioada 2- 9 august 1830 sub numele de Henric al V-lea, deși oficial n-a fost niciodată proclamat așa. A fost pretendentul legitimist la tronul Franței din 1844 până în 1883. S-a născut la 29 septembrie 1820 la Palatul Tuileries din Paris. Tatăl lui Henri, Charles Ferdinand, Duce de Berry, fiul mai mic al al regelui Carol al X-lea al Franței, a fost asasinat
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
regală s-a instalat la Castelul Holyrood din Marea Britanie. În aprilie 1832, ducesa de Berry, mama contelui de Chambord, a debarcat în Franța în speranța de a provoca o revoltă în partea de vest a Franței, care ar fi acordat tronul fiului său. Încercarea ei a eșuat. Arestată în noiembrie 1832, închisă în fortăreața Blaye, ea a născut o fată, fructul unui mariaj secret cu contele de Lucchesi-Palli. Discreditată, ea a fost exilată și fostul rege Carol al X-lea a
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
ignorat prezența contelui în Franța, a votat durata mandatul prezidențial la șapte ani, prelungind puterea lui Mac Mahon. Pentru orleaniști, acest lucru permite așteptarea morții contelui de Chambord pentru ca vărul său Philippe d'Orléans, conte de Paris să urce pe tron, acceptând drapelul tricolor. Republica nu era văzută decât ca un regim temporar. Contele de Chambord se întoarce la Frohsdorf. Nu-și pierde speranța însă veștile care vin din Franța îi indică dispariția majorității regaliste și victoria republicanilor. Republica se instituie
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
de Chambord nu a avut copii. Încă din timpul vieții sale s-a ridicat problema succesorului său. Conform teoriei legitimiste, coroana revenea bourbonilor spanioli, care erau descendenți ai nepotului regelui Ludovic al XIV-lea. Acesta din urmă a urcat pe tronul Spaniei în 1700 sub numele de Filip al V-lea, și a renunțat la drepturile sale asupra tronului Franței pentru el însuși și toți urmașii săi, prin Tratatul de la Utrecht în 1713, dar întreaga renunțare devine nulă în conformitate cu principiul de
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
teoriei legitimiste, coroana revenea bourbonilor spanioli, care erau descendenți ai nepotului regelui Ludovic al XIV-lea. Acesta din urmă a urcat pe tronul Spaniei în 1700 sub numele de Filip al V-lea, și a renunțat la drepturile sale asupra tronului Franței pentru el însuși și toți urmașii săi, prin Tratatul de la Utrecht în 1713, dar întreaga renunțare devine nulă în conformitate cu principiul de non-disponibilitate a coroanei.<br> Pentru orleaniști, Filip al V-lea a renunțat la tronul Franței, și coroana urma
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
la drepturile sale asupra tronului Franței pentru el însuși și toți urmașii săi, prin Tratatul de la Utrecht în 1713, dar întreaga renunțare devine nulă în conformitate cu principiul de non-disponibilitate a coroanei.<br> Pentru orleaniști, Filip al V-lea a renunțat la tronul Franței, și coroana urma să revină șefului casei d'Orléans, în temeiul tratatelor bilaterale de la Utrecht. Întrebarea a fost pusă și contelui de Chambord, care a afirmat că succesorul său va fi "cel de drept".. În testamentul său, contele de
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
a făcut o croazieră pe Marea Mediterană, lucru mult criticat pentru luxul său. În 1892, Papa Leon al XIII-lea i-a acordat Ameliei "Trandafirul de Aur". La 19 octombrie 1889, socrul ei a murit iar Carlos i-a succedat la tron. Amélie a devenit noua regină consort a Portugaliei. Soțul ei a devenit cunoscut pentru aventurile extraconjugale în timp ce popularitatea monarhiei portugheze a început să scadă; a fost acuzat de starea de faliment a economiei, tulburări în domeniul industriei, antagonism socialist și
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
Christian și a Prințesei Louise a Danemarcei. Familia ei era relativ obscură până când tatăl ei, Prințul Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, a fost ales de consiliul marilor puteri să-i succeadă vărului său îndepărtat fără copii, regele Frederic al VII-lea, la tronul danez. La doar două luni după nașterea Thyrei, Actul de Succesiune a trecut și Prințul Christian a primit titlul de Prinț al Danemarcei. În 1863, când Thyra avea 10 ani, regele Frederic al VII-lea a murit și tatăl ei
Prințesa Thyra a Danemarcei () [Corola-website/Science/320295_a_321624]
-
luni după nașterea Thyrei, Actul de Succesiune a trecut și Prințul Christian a primit titlul de Prinț al Danemarcei. În 1863, când Thyra avea 10 ani, regele Frederic al VII-lea a murit și tatăl ei i-a succedat la tronul Danemarcei ca regele Christian al IX-lea. Mai devereme, în același an, fratele ei Vilhelm a fost ales rege al Greciei iar sora ei Alexandra s-a căsătorit cu Eduard, Prinț de Wales. În 1866, cealalată soră Dagmar s-a
Prințesa Thyra a Danemarcei () [Corola-website/Science/320295_a_321624]
-
însă acesta era cu 36 de ani mai în vârstă decât ea, așa că a fost refuzat. Mai târziu, el s-a căsătorit cu Emma de Waldeck și Pyrmont. Fiica lor a fost Wilhelmina a Olandei iar descendenții ei stau pe tronul Olandei. La 21 decembrie/22 decembrie 1878, la Copenhaga, Thyra s-a căsătorit cu Ernest Augustus, Prinț Moștenitor de Hanovra. Ernest Augustus era copilul cel mare și singurul fiu al regelui George al V-lea de Hanovra și al soției
Prințesa Thyra a Danemarcei () [Corola-website/Science/320295_a_321624]
-
drepturile. Instanța daneză a numit-o pe mama sa, Regina Margareta Sambiria () ca regent. Ea a fost fiica contelui Sambor de Pommerania. Ea a fost o femeie capabilă și inteligentă. Imediat ea a trebuit să se lupte pentru a păstra tronul fiului ei cu doi dușmani puternici, Arhiepiscopul Iacov Erlandsen, care a excomunicat episcopul care a l-a uns pe tânărul Eric ca rege, și Ducele Valdemar din sudul Iutlandei. Profitând de situații, șeful Jarimar al II-lea Rügen a adunat
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
pentru a le asigura libertatea. Margareta la- eliberat pe Arhiepiscopul Erlandsen din închisoare gândindu-se că va fi recunoscător, însă el a emis o interdicție în întreaga țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o dispensă de a modifica termenii succesiunii daneze care permitea femeilor să moștenească tronul danez. Acest lucru făcea posibil ca una dintre surorile lui Eric să devină regină domnitoare a Danemarcei în cazul decesului lui Eric și dacă acesta nu ar fi avut copii. Fiul lui Eric, Eric Menved, a reușit în cele din
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
posibil ca una dintre surorile lui Eric să devină regină domnitoare a Danemarcei în cazul decesului lui Eric și dacă acesta nu ar fi avut copii. Fiul lui Eric, Eric Menved, a reușit în cele din urmă să fie succesorul tronului danez. Ca un conducător adult, Eric a încercat să pună în aplicare puterea asupra Bisericii și a nobilimii. În 1270, Eric a atacat regiunea Småland. Conflictul său cu biserica a adus la un rezultat satisfăcător, cu ajutorul Papei. Eric a avut
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
rege al celor Două Sicilii, deși el a controlat doar porțiunea continentală a regatului. În această perioadă napoleoniană, regele Ferdinand a continuat să domnească în Sicilia, capitala regatului mutându-se provizoriu la Palermo. Regele Ferdinand I a fost restaurat pe tron prin congresul de la Viena din 1815. El a încheiat un concordat cu Statele Papale, care anterior revendicau acest teritoriu. Deși au existat unele revolte în insula Sicilia împotriva lui Ferdinand al II-lea, sfârșitul regatului a survenit în urma Expediției celor
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
care aveau o așa mare greutate. Un inginer modern a estimat că în zilele noastre ar fi nevoie de 300 ani pentru a finaliza Angkor Wat astăzi. Cu toate acestea, monumentul a fost început imediat după ce Suryavarman a venit la tron și a fost terminat la scurt timp după moartea sa, nu mai mult de 40 de ani. Practic, toate suprafețelor sale, coloane, glafuri chiar acoperișurile sunt sculptate. Există kilometri de scutiri ilustrând scene din literatura de specialitate, inclusiv unicorni, grifoni
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
fără moștenitori. Victor Amadeus, Prinț de Piedmont și Francesco d'Este, Prinț de Modena au cerut-o în căsătorie însă negocierile au eșuat. Ducatul de Parma va fi moștenit de primul ei fiu, Infantele Carlos, și după ascensiunea sa pe tronul Spaniei, titlul a trecut celui de-al doilea fiu, Infantele Felipe. El este fondatorul Casei de Bourbon-Parma. Mama ei a educat-o în izolare strictă dar chiar și această măsură nu a reușit să îmblânzească temperamentul ei imperios și ambițios
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
aceste decizii, care i-a acordat un rol puternic în politica din secolul al XVIII-lea în Spania. În acestă perioadă Alberoni a fost numit cardinal în 1716 și prim-ministru. În 1724 Filip al V-lea a renunțat la tron în favoarea moștenitorul său, întâiul născut din prima căsătorie și s-a retras la palatul de La Granja. Șapte luni mai târziu, totuși, decesul tânărului rege l-a rechemat pe Filip pe tron. În timpul ultimilor lui ani, când era aproape senil, ea
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
În 1724 Filip al V-lea a renunțat la tron în favoarea moștenitorul său, întâiul născut din prima căsătorie și s-a retras la palatul de La Granja. Șapte luni mai târziu, totuși, decesul tânărului rege l-a rechemat pe Filip pe tron. În timpul ultimilor lui ani, când era aproape senil, ea a condus întreaga politică a Spaniei, astfel încât să asigure tronuri în Italia pentru fiii ei. În anul 1731 ea a avut satisfacția de a-și vedea planul realizat cu recunoașterea de către
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
s-a retras la palatul de La Granja. Șapte luni mai târziu, totuși, decesul tânărului rege l-a rechemat pe Filip pe tron. În timpul ultimilor lui ani, când era aproape senil, ea a condus întreaga politică a Spaniei, astfel încât să asigure tronuri în Italia pentru fiii ei. În anul 1731 ea a avut satisfacția de a-și vedea planul realizat cu recunoașterea de către marile puteri prin Tratatul de la Viena din 1731 a fiul ei Don Carlos (ulterior Carol al III-lea al
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
vedea planul realizat cu recunoașterea de către marile puteri prin Tratatul de la Viena din 1731 a fiul ei Don Carlos (ulterior Carol al III-lea al Spaniei) ca duce de Parma și, după Tratatul de la Viena din 1738 ascensiunea lui la tronul celor Două Sicilii. Al doilea fiu al ei, Filip, a devenit Duce de Parma în 1748. În timpul lui Elisabeth, Spania a fost principala putere a lumii. După moartea lui Filip al V-în anul 1746, Elisabeth s-a retras la
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]