10,305 matches
-
un „om complet”, mai reprezentativ decât Hamlet sau Faust. De asemenea, Ulise i se asemăna scriitorului irlandez prin destinul itinerant, interesul pentru muzică (Ulise este singurul care vrea să asculte cântecul ispititor al sirenelor și se leagă de catarg) și umorul sfidător, exprimat prin acea replică, „Numele meu e Outis (Nimeni)”, rostită Ciclopului. Conform manuscriselor existente, Joyce termină "Telemahiada" (primele trei capitole), la sfârșitul anului 1917, în Locarno; capitolele IV-XII (de la "Calypso" la "Ciclopii") sunt scrise în Zürich în 1918 și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cu apa mării și contemplă absentă perspectiva mariajului și a iubirii ("Nausicaa"). Împreună cu un grup de cunoscuți, printre care și Stephen Dedalus, Bloom o vizitează pe Mina Purefoy la maternitate, dar taina nașterii este pângărită de superficialitatea petrecăreților, adepți ai umorului ieftin și ai libațiilor interminabile ("Boii Soarelui"). Turmentați, membrii grupului pășesc în lumea hipnotizantă a bordelului Bellei Cohen, unde bărbații sunt transformați în „porci” conform unor convenții sadomasochiste și unde, în învălmășeala halucinantă a dezmățului, Stephen Dedalus întrezărește stafia acuzatoare
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
iese din scenă într-o manieră suprarealistă, înălțându-se spre cer într-un car de foc, asemeni Sfântului Ilie, și, odată devenit „ben Bloom Elijah”, agasându-și inamicul antisemit printr-o reconfirmare apoteotică a originii sale iudaice. Episodul parodiază cu umor limbajul și grandoarea textului biblic: Rudy, fiul lui Bloom care a murit la puțin timp de la naștere („în a unsprezecea zi a vieții”) este identificat cu mielul sacrificial din tradiția avraamică. În "Boii Soarelui", ni se spune că trupul neînsuflețit
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
acel moment, Stephen se simte astfel: Lectura feministă a textelor lui Joyce încearcă să stabilească rolul unor personaje feminine ca Molly Bloom, Issy sau Anna Livia Plurabelle în universul scriitorului. Deși adesea a tratat feminitatea cu afecțiune, subtilitate, simpatie și umor,Joyce a fost criticat în numeroase rânduri pentru faptul că, în operele lui, femeile par limitate de propria corporalitate, preocupate fiind în mod obsesiv de sexualitatea lor și arătându-se mereu inferioare intelectual bărbaților. Molly Bloom dovedește carențe culturale în raport cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
un ritm interior inedit, decupajul relațiilor umane și perfecțiunea dialogurilor atrăgând prin secvențe de sensibilitate și curaj enunțiativ”". Criticul de film Călin Căliman își exprima, ce-i drept cu multă întârziere, opinia că scenaristul Titus Popovici ar fi apelat la umorul absurd pentru a disimula unele ținte satirice care vizau, ”indubitabil”, însuși „monstrul cel mare”. Filmul "Operațiunea Monstrul" a avut premiera în aprilie 1976. El a fost vizionat de 1.681.496 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
văzut în această comedie o „fabulă curajoasă”, alții o satiră a ticurilor nomenclaturii, ba chiar că „țintele satirice” ar viza „indubitabil (!)” chiar „monstrul cel mare”. În ce mă privește, n-am descifrat decât un prilej de microrecitaluri, asezonate cu oarecare umor pescăresc, dar cu totul „oarecare”, de Titus Popovici.”"
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
educată de un preceptor elvețian, Pierre Gilliard, ca și surorile sale mai mari Marile Ducese Olga, Tatiana și Maria, și că fratele ei, țareviciul Alexei. Foarte inteligentă dar puțin interesată de școală, Anastasia era dotată cu un excelent simt al umorului și îi plăcea sarcasmul. Refuză să practice limba germană a mamei ei însă îi plăcea să vorbească franceză cu perceptorul ei Gilliard. Îi plăcea să se ocupe de cei doi câini ai ei, Shvybzik și Jimmy. Anastasia împreună cu sora ei
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
era obligat constituțional să sprijine poziția primului ministru Neville Chamberlain față de Adolf Hitler. Spre deosebire de zgomotoșii ani '20, anii '30 devin nostalgici, triști, dominați de stilul neovictorian, fustele lungi, coafuri ondulate, culorile discrete, maternitatea fiind repuse în drepturi, iar romantismul și umorul victorian erau favorite, baletul recastigandu-și audiență, iar filmele francezului Rene Clair concurând pe ecranele britanice cu comediile fraților Marx, în timp ce interesul pentru natură se dezvoltă, apărând parcuri și organizându-se croaziere în Maroc, Insulele Canare și Scandinavia. Burghezia urbană mijlocie
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
ale lui Anthony Trollope. Charles Dickens a apărut pe scena literară în anii 1830, confirmând tendința către publicarea de romane-foileton. Dickens a scris cu însuflețire despre viața la Londra și despre greutățile celor săraci, însă într-o manieră plină de umor astfel făcându-și opera accesibilă tuturor categoriilor sociale de cititori. Operele sale timpurii cum ar fii Pickwick Papers sunt adevărate capodopere comice. Mai târziu operele sale au devenit mai sumbre, mai serioase, însă fără a-și pierde înclinația către caricatură
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
supraviețui singuri chiar și în condiții extreme însă slavii au prădat pășunile și au furat mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate cu furci și cuțite de bucătărie bolțile au numeroase nervuri sculptate din loc în loc cu motive florale
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
un singur supraviețuitor jumong a fost cunoscut pentru abilitatea sa de excepție la tras cu arcul pisica de mare se hrănește mai ales cu viețuitoare marine mici moluște și raci pe care le scoate din nisip literatura mișcării caracterizată de umorul absurd nu a fost acceptată de către autoritățile sovietice tratamentul nu a fost aacelași pentru toți chiar dacă în prezent mulți cercetători acceptă acest punct de vedere problema nu a fost niciodată rezolvată în mod definitiv dictionnaire des structures du vocabulaire savant
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
toată viața că nu putea să execute tremurătura coardei. Pictorul ar fi cedat toată reputația sa și întreaga lui artă dacă cineva l-ar fi putut învăța „"să obție banalul tremolo"”. Decizia de a urma cursul de flaut, plină de umor de altfel, avea motivația „"Mi-erau mîinile prea lungi și m-am apucat de flaut..."”. Din cauză că mediul de la Școala de belle-arte avea un orizont îngust, prin prisma concepțiilor academiste care erau încă la modă, Luchian a studiat cu metodă dar
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
a epocii, Bernard Shaw l-a luat ca model pe Ibsen, în care vedea pe unul dintre cei mai mari maeștri ai artei realiste. Dar spre deosebire de Ibsen, al cărui teatru avea mai mult un caracter tragic, Shaw era înclinat spre umor și satiră, creând situații care uimesc la început prin caracterul lor neobișnuit. Oricât de paradoxale ar fi însă, ele conțin, în fond, conflicte din viața reală, redate de autor cu multă finețe. Shaw smulge măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
vitejEști e un spectacol despre fricile celor mici și angoasele celor mari, care se lovesc unele de altele până când ies scântei. Fapte vitejEști se ia la trântă<b> </b>cu fricile copiilor și neliniștile adulților, le înfruntă inteligent și cu umor, le dezbate tandru și le acordă toată atenția de care au nevoie pentru a se transforma în material performativ dens, în conținutul unui spectacol interactiv, care folosește teatru de umbre, zgomote produse live, coregrafie de grup și solo-uri, scene
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
dansului, improvizațiilor și muzicii live un montaj elaborat al fricilor cotidiene, pe care, pe măsură ce le instituie la vedere - prin alternarea unor zgomote sau prin creșterea și descreșterea umbrelor - le destituie programatic. Fricile adulților centrate pe hiperprotejarea copiilor sunt expuse cu umor și accentuate intenționat pentru a le supraevalua clișeele pe care le marchează și impactul. Părinții se tem de frig și-l îmbracă pe copil cu tot ce au la dispoziție până când devine un dulap ambulant. Se tem de microbi și
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
vrea a fi un terapeut, ci mai degrabă un părinte care afectuos și grijuliu, obsesiv și absurd observa că fiică-sa este într-o buclă, infantilizata de mediul în care muncește. Arsenalul acestuia nu se rezumă doar la dedublare și umor, ci o provoacă pe Ines spre temele mari, întrebând-o la un moment dat: ”Tu esti om?”, la care ea îi răspunde peste câteva scene: ”Știu bărbați de vârsta ta cu ambiții”. Fiica este totuși construită în tuse suficient de
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
face parte. Scenă este memorabilă, mai ales din perspectiva în care reacționează ceilalți invitați la banchet care se transformă dintr-o gașcă de corporatiști într-una de pseodo-hipioți, de dragul teambuilding-ului și al detensionării echipei. Deși adesea are elemente de vodevil, umorul filmului nu este gratuit, ci construiește mai degrabă transgresiunea lui Toni în a dejuca absurdul și plasticul lumii fiicei sale. Într-o altă scenă deosebit de emoționantă acesta intepretează în fața unei familii reunite la masa de dinainte de Paste, o piesă la
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
improvizând împreună cu mișcarea. S-a concretizat într-un final că un comentariu la adresa unor problematici legate de dans. Îmi place să lucrez cu cuvintele și construcția de text pentru valențele pe care nu le pot regăsi în dans. În special umorul, adresările concrete. Textul este, de asemenea, o verigă importantă într-o zonă mai experimentală de incorporare în planul fizic. În Iluzionistele, de exemplu, care sonda zona imaginarului și a percepției în legătură cu convenția și spațiul scenic, există anumite principii de improvizație
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
de mijloc și clasei bogate occidentale, si despre felul în care se configurează aceste probleme în contextul capitalismului internațional. Subiectul este relativ simplu: Winifried Conradi, german între două vârste, profesor de școală generală, cu valori umaniste, amator și practicant de umor bizar, călătorește în București pentru a-și vizită fiica, Ines Conradi, consultant de management la o companie multinațională. Pentru a răspunde lipsei de comunicare și dezinteresului fiicei, Winifried își construiește un alter-ego excentric, Toni Erdmann, cu perucă ridicolă și proteză
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
este poftit în casa de un țăran, și el super-ospitalier, întruchipare perfectă a „bunului sălbatic” din imaginarul occidental. Casă este sărăcăcioasa și murdară, wc-ul este relativ scârbos, dar germanii descoperă, și aici, valoarea ospitalității și un localnic plin de simțul umorului și umanitate, pe care clasa înstărita occidentală le-a pierdut. Conradi, paternalist, îi spune țăranului, care trăiește în sărăcia lui cinstită, „să nu-și piardă umorul”. Fiica sa il taxează, corect, pentru cinism. Momentul este puternic - ne face să înțelegem
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
scârbos, dar germanii descoperă, și aici, valoarea ospitalității și un localnic plin de simțul umorului și umanitate, pe care clasa înstărita occidentală le-a pierdut. Conradi, paternalist, îi spune țăranului, care trăiește în sărăcia lui cinstită, „să nu-și piardă umorul”. Fiica sa il taxează, corect, pentru cinism. Momentul este puternic - ne face să înțelegem că cinismul tinerei manager, gata să recomande fără să clipească concediera a sute de persoane, si pseudo-umanismul tatălui, care, în fața sărăciei nude, se bucură de regasirea
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
toate aceste amănunte, care ar fi putut constitui premisele unei viziuni emancipatoare, sunt folosite strict că decor, construit corect și detaliat, dar strict decor pentru transformările existențiale ale occidentalilor. Atunci când nu au funcție decorativă, reacțiile localnicilor devin și surse de umor, atât pentru Conradi, care se distrează pe seama unui muncitor, fără să își dea seama că îi pune în pericol locul de muncă, cât și pentru spectator, îmbiat să râdă de conformismul asistenței care se dezbrăca de dragul șefei sau de accentul
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
De Alexandru MilitaruWinfried Conradi este un b<span style="font-size: medium;">ărbat german între două vârste, cu un simț al umorului destul de deplasat. Faptul că locuiește singur și are o mamă bolnavă de îngrijit îl face să își canalizeze energia afectivă spre câinele său, care pare a fi singura ființă care îi mai îndulcește zilele. Când acesta din urmă moare, Winfried
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
existență pervertită de dorința ascensiunii sociale, pervertire ce poate fi citită în aproape toate gesturile și activitățile de zi cu zi ale lui Ines. Astfel, se creează o adâncă prăpastie atât afectivă, cât și ideologică între cei doi. Tătăl are umorul, vârstă și situația economică necesară (medie) care îi permit să nu se ia prea în serios și care îi oferă o mare flexibilitate și adaptibilitate. Fiica, angrenată în mecanismul capitalist, își pierde umorul și devine rigidă. Își sincronizează continuu propriile
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
și ideologică între cei doi. Tătăl are umorul, vârstă și situația economică necesară (medie) care îi permit să nu se ia prea în serios și care îi oferă o mare flexibilitate și adaptibilitate. Fiica, angrenată în mecanismul capitalist, își pierde umorul și devine rigidă. Își sincronizează continuu propriile valori și propriul cotidian cu cele ale șefilor săi, însă sincronizarea se face exclusiv prin absorbție și nu prin filtrare, introspecția fiind lăsată în planul secund și considerată neimportantă. Ca dovadă, atunci când Winfried
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]