94,550 matches
-
avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă semiovală, cu baza sudică sprijinită pe malurile Rinului. Unitățile amestecate de la Wolfheze au început retragerea în timpul dimineții, dar unele grupuri de britanici au fost încercuiți și capturați
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru aducerea polonezilor pe malul nordic al fluviului, unde era nevoie grabnică de întăriri. Polonezii au așteptat pe malul sudic până al ora 3 dimineața, dar nicio plută nu a fost adusă pentru traversare, și au fost nevoiți să se retragă la Driel, unde au organizat o linie defensivă. În timpul nopții, soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pe grănicerii scoțieni de pe poziții, dar contraatacul acestora din urmă a dus la restabilirea pozițiilor inițiale. Urquhart a constatat că din punct de vedere tactic era inutil să se cramponeze pe această poziție înaintată și a ordonat unităților să se retragă pentru asigurarea unei linii defensive mai scurte, mai ușor de menținut În zona de est, pozițiile parașutiștii valizii ai Batalionului 10 de pe drumul principal fuseseră aproape anihilate de atacurile germanilor, care nu au reușit însă să avanseze în mod semnificativ
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au dus în cele din urmă la respingerea germanilor. Urquhart a schițat planul de retragere folosindu-se de modelul aplicat cu succes la Gallipoli în timpul primei conflagrații mondiale. Unitățile aflate în extrema nordică aveau să fie primele care să se retragă, mutându-se spre cele din sud, care aveau să se retragă la sfârșit. Subunitatea de piloți de planoare trebuia să organizeze rutele de evacuare spre râu, iar întreaga operațiune trebuia acoperită de un baraj intens de artilerie lansat de pe pozițiile
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
schițat planul de retragere folosindu-se de modelul aplicat cu succes la Gallipoli în timpul primei conflagrații mondiale. Unitățile aflate în extrema nordică aveau să fie primele care să se retragă, mutându-se spre cele din sud, care aveau să se retragă la sfârșit. Subunitatea de piloți de planoare trebuia să organizeze rutele de evacuare spre râu, iar întreaga operațiune trebuia acoperită de un baraj intens de artilerie lansat de pe pozițiile Corpului XXX. La sud de râu, evacuarea era organizată cu plute
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
95 au fost uciși în timpul nopții. De-a lungul dimineții de 26 septembrie, germanii au continuat atacurile și au reușit într-un final să cucerească ambele maluri ale râului. Germanii și-au dat seama doar pe la prânz că britanicii se retrăseseră de fapt. Mai târziu, ei au reușit să captureze cam 600 de soldați aliați, cei mai mulți răniți din posturile de prim ajutor, dar și cei care nu apucaseră să se retragă în cursul nopții sau cei izolați și fără legături radio
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și-au dat seama doar pe la prânz că britanicii se retrăseseră de fapt. Mai târziu, ei au reușit să captureze cam 600 de soldați aliați, cei mai mulți răniți din posturile de prim ajutor, dar și cei care nu apucaseră să se retragă în cursul nopții sau cei izolați și fără legături radio, care nu știuseră despre retragere. Luptele de la Arnhem au reprezentat o victorie pentru germani , (contrabalansată de pierderile suferite mai la sud ) și o înfrângere de proporții pentru britanici. Aliații s-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cursul nopții sau cei izolați și fără legături radio, care nu știuseră despre retragere. Luptele de la Arnhem au reprezentat o victorie pentru germani , (contrabalansată de pierderile suferite mai la sud ) și o înfrângere de proporții pentru britanici. Aliații s-au retras de pe malul sudic al Rinului, iar frontul s-a stabilizat în zona dintre cursurile râurilor Rin și Waal. Deși germanii au încercat să contraatace în octombrie, acțiunea lor nu a avut succes, iar linia frontului a rămas neschimbată în Olanda
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Kershaw, în cadrul analizei făcute din perspectiva germanilor, a ajuns la concluzia că „bătălia de pe Waal la Nijmegen a fost s-a dovedit a fi un eveniment decisiv” iar Arnhem a devenit o simplă chestiune de rezistență după ce britanicii s-au retras în zona orașului Oosterbeek. După aceea, a fost cel mult un „spectacol secundar al crizei care se desfășura pe malurile Waalui”. Heinz Harmel a afirmat că „Aliații au fost opriți în sud chiar la nord de Nijmegen - din acest motiv
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sud de Maas și pentru eliminarea oricărei amenințări a unui contraatac împotriva Antwerpului. Kershaw apreciază în mod diferit situația, subliniind faptul că flancul nordic al frontului german nu a fost distrus, iar Armata a 15-a a reușit să se retragă destul de puțin afectată de lupte. Pe De altă parte, istoricul militar american John Warren a considerat că aliații au câștigat un intrând care ducea către nicăieri. Colonelul John Waddy avea să tragă concluzia că dezbaterile cu privire la chestiunile tactice și strategice
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru pilotarea planoarelor a fost detașat personal din rândurile RAF. Cum operațiunile cu planoare au fost reduse treptat după încheierea războiului, regimentul și-a redus efectivele și a fost desființat în cele din urmă în 1957. Brigada poloneză a fost retrasă de la Nijmegen și a ajutat la apărarea coridorului de parașutare, după care s-a reîntors în Anglia la începutul lui octombrie. La scurtă vreme după aceasta, britanicii au început o campanie de denigrare a lui Sosabowski și a brigăzii de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
el află chiar în ziua plecării că vechiul său prieten Stavridakis murise la Tiflis după ce-și îndeplinise misiunea asumată. Cei doi tovarăși se despart, continuând să-și scrie timp de câțiva ani, fără a se mai întâlni însă vreodată. Retras pe insula Eghina după un peregrinaj prin diferite locuri ale Europei, naratorul simte dorința irezistibilă de a relata întâmplările prin care trecuse alături de bătrânul miner și, împins de un presentiment funest, scrie timp de câteva săptămâni un manuscris în care
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
încheie dezastruos pentru greci în 1922, care trebuie să repatrieze aproximativ un milion și jumătate de compatrioți din Asia Mică. Aflat în Serbia, Zorbas îl cheamă acolo pe Kazantzakis într-o scrisoare din 17 iulie 1922, propunându-i să se retragă într-o chilie unde să se gospodărească împreună. Scriitorul avea să explice câteva decenii mai târziu, în prologul cărții "Zorba Grecul", rolul important pe care l-a avut în viața sa prietenia cu Gheorghios Zorbas: "„În viața mea, cele mai
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
străinătate, Kazantzakis revine în Grecia și cumpără la 15 iunie 1935 un teren pe insula Eghina, pe malul mării, unde-și va construi până în aprilie 1937 o casă austeră din piatră pe care-o va denumi „Cochilia”. Scriitorul s-a retras pe insula Eghina după invadarea Greciei de către armatele germane la 6 aprilie 1941, lucrând neobosit la o nouă versiune în limba greacă a "Divinei Comedii" a lui Dante și începând să redacteze "Zorba Grecul", romanul său de debut. Avea scrise
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
tehnice multilingvistice publicate de Elsevier și finanțate de către universitățile din Paris, Heidelberg, Mainz, Trieste și Georgetown. Herbert a devenit, de asemenea, vicepreședinte și apoi președinte timp de trei ani al Asociației Internaționale a Interpreților de Conferințe (AIIC). După ce s-a retras de la Organizația Națiunilor Unite în anul 1954, Herbert a continuat să lucreze pe cont propriu și a călătorit în Extremul Orient, Madagascar și Orientul Mijlociu. El a fost profesor de mitologii orientale la Universitatea din Geneva, unde a predat din 1954
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
sub comanda col. Timoleon Vassos în apropierea orașului Chania. Pe 2 februarie, în ciuda garanțiilor date de Marile Puteri cu privire la suveranitatea otomană asupra insulei, Vassos a proclamat unilateral unirea Cretei cu Grecia. Marile Puteri au reacționat, cerându-i lui Deligiannis să retragă imediat forțele grecești din insulă în schimbul acordării unui statut de autonomie. Cererea a fost respinsă, iar pe 7 februarie a avut loc prima bătălie importantă între greci și turci, atunci când forța expediționară greacă din Creta a învins armata otomană de
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
perioada 27-30 aprilie, armatele grecești aflate sub comanda col. Konstantinos Smolenskis au oprit înaintarea otomană. Pe 5 mai, trei divizii otomane au atacat Farsala, determinând retragerea ordonată a forțelor grecești către Domokos, în timp ce în ajunul acestor evenimente Smolenskis s-a retras din nou-cuceritul oraș Velestino către Almyros. Volos a căzut în mâinile otomanilor la 8 mai. La Domokos grecii au adunat 40.000 de oameni într-o puternică poziție defensivă, la care au participat aproximativ 2.000 de voluntari italieni din
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
primit ordinul să apere trecătoarea de la Termopile, dar pe 20 mai a intrat în vigoare o încetare a focului. Pe 18 aprilie, forțele otomane conduse de Ahmed Hifzi Pașa au atacat podul din Arta, dar au fost nevoite să se retragă și să se reorganizeze în jurul localității Pente Pigadia. Cinci zile mai târziu, colonelul Manos a capturat Pente Pigadia, dar înaintarea greacă a fost oprită din cauza lipsei de întăriri împotriva unui inamic superior numeric. Pe 12 mai, forțele grecești și voluntarii
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Manos a capturat Pente Pigadia, dar înaintarea greacă a fost oprită din cauza lipsei de întăriri împotriva unui inamic superior numeric. Pe 12 mai, forțele grecești și voluntarii epiroți au încercat să izoleze orașul Preveza, dar au fost forțați să se retragă cu pierderi grele. Între cele două părți a fost semnat un tratat de pace la 20 septembrie 1897. Grecia a fost forțată să cedeze teritorii mici aflate în zonele de frontieră și să plătească grele despăgubiri. În scopul de a
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
revoltă. O forță mai mică de aliați romani conduși de un pretor au fost staționați pe graniță în Etruria, care vor fi primii înfrânți de gali în bătălia de la Faesulae. Sosirea lui Papus i-a obligat pe gali să se retragă de-a lungul coastei, dar au fost interceptați la Telamon de către Regulus, care a trecut din Sardinia și a debarcat lângă Pisa. Galii au fost forțați să lupte simultan , și în ciuda morții lui Regulus romanii au fost victorioși. După bătălie
Lucius Aemilius Papus () [Corola-website/Science/336783_a_338112]
-
de o arhivoltă comună. Clădirea de la colțul cu strada Sfatul Țării servește azi ca sediu al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Cantina a fost construită la un interval de blocul central, perpendicular străzii M. Cibotari. Ulterior a fost retrasă într-o proprietate separată, la str. Maria Cibotari 7. În anul 1918, când Basarabia a intrat în componența României Mari, zemstva și-a încetat activitatea, clădirea devenind spațiu exclusiv muzeal până în 1932. Din 1932 până în 1938, complexul de clădiri a
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
Moerbrugge până au întâlnit dubla linie defensivă formată din canalele Leopold și Schipdonk. Canadienii au organizat în apropierea localității Moerkerke, au traversat canalele și au stabilit un cap de pod, dar au fost obligați în cele din urmă să se retragă cu mari piederi după ce germanii au organizat atacuri puternice. Divizia I blindată poloneză a reușit să obțină un succes mai important în răsărit și a înaintat spre nord-est din Ghent. Divizia a înaintat spre zona litorală în ciuda terenului care nu
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
ca rezultat printre altele uciderea a 180 de civili), pe 7 octombrie la vest și est de Vlissingen și pe 11 octombrie la Veere. Distrugerea digurilor a dus la inundarea părții centrale a insulei, forțându-i pe germani să se retragă în zonele mai înalte în jurul și în localitățile regiunii, permițând în schimb militarilor aliați să folosească vehicule amfibii. Bombardamentele, care fuseseră aprobate la cel mai înalt nivel, au fost precedate de răspândirea din avioane a unor fluturași pentru prevenirea populației
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
MSI și PCI. La sfârșitul celei de a III-a Legislaturi, în 1963, MSI l-a exclus pe Leccisi, și l-a eliminat de pe listele electorale. Reintrat mai târziu în partid, a devenit consilier local în Milano. Ulterior s-a retras în viața privată la Milano, unde, în ultimii ani ai vieții sale, a declarat că s-a opus transformării MSI-DN în . El a murit la 88 de ani, din cauza unor probleme respiratorii și cardiace, în timp ce era internat la .
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
a sugerat o legătură între o serie de simptome clinice comune și semne pe care el a susținut că sunt distinctive pentru autism. Existența unei astfel de enterocolite a fost respinsă de către experți. Raportul fraudulos al lui Wakefield a fost retras pentru că a folosit controale inadecvate și a suprimat constatările negative și mai multe încercări de a replica rezultatele sale nu au avut succes. Recenzii din literatura de specialitate nu au găsit nici o legătură între vaccinul ROR și autism sau boli
Enterocolită autistică () [Corola-website/Science/336842_a_338171]