94,550 matches
-
familie înstărită din Minya, Egipt, fiind fiica lui Muhammad Sultan, primul președinte al Consiliului Reprezentativ al Egiptului. A crescut la Cairo, într-un sistem de tipul haremului, în care libertatea femeilor era îngrădită, acestea fiind ținute închise în apartamente private, retrase în interiorul casei. De asemenea, atunci când mergeau afară, acestea erau obligate să își acopere fața. A primit acasă o educație de elită, învățând franceza ca limbă de bază. Pe lângă aceasta, a învățat turcă și arabă, memorând Coranul de la o vârstă fragedă
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
au trecut, de asemenea, râul Nistru, în cele din urmă ofensiva a fost oprită la începutul lunii iulie, din cauza contraatacurilor rușilor. Pe 13 iulie, armatele Puterilor Centrale au reluat ofensiva. Linia unităților rusești a intrat în criză și a fost retrasă pe noi poziții defensive (Ivangorod-Lublin-Chełm). Varșovia a fost al doilea cel mai mare oraș european care a căzut în mâinile germanilor, exact la un an după cucerirea Bruxelles-ului, de asemenea, pentru prima dată de la căderea lui Napoleon, Rusia a
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
rușii s-au bazat pe garnizoana cetății Novogeorgievsk. Noi atacuri a trei armate germane (a VIII-a, a X-a și a XII-a) din Prusia Orientala spre sud a provocat prăbușirea sectorului nordic, forțându-i pe ruși să se retragă pe noi poziții care formau o linie dreapta pe direcția nord-sud. Germanii au cucerit și orașele Brest-Litovsk (25 august) și Vilnius (19 septembrie). Anul 1915 a fost unul dezastruos pentru Rusia, pierderea teritoriilor Poloniei, numărul mare de soldați luați prizonieri
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
septembrie). Anul 1915 a fost unul dezastruos pentru Rusia, pierderea teritoriilor Poloniei, numărul mare de soldați luați prizonieri și prăbușirea sistemului de alimentare cu combustibil a provocat o criză politică internă gravă, însoțită de scăderea moralului trupelor forțate să se retragă. Linia frontului se întindea de la Marea Baltica la granița română urmând linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovichi-Pinsk-Dubno-Ternopil. O altă decizie majoră luată de comandamentul rus a fost adoptarea tacticii "pământului pârjolit" în teritoriile abandonate, care a fost însoțită de evacuarea forțată a populației. Pe 21
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins pe contraamiralul Acton, comandantul Antantei, să se retragă. Sub comanda lui Horthy, trei crucișătoare austro-ungare: "Novară", "Șaida", și "Helgoland", modificate pentru a semăna cu distrugătoarele mari englezești, urmau să atace drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil, înainte de revărsatul zorilor
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
pierdere de viteză a navei. La 11:05, Acton s-a întors într-o încercare de a separa "Șaida" de "Novară" și "Helgoland". În acest moment, "Sankt Georg" era apropie de locul luptei, ceea ce l-a determinat Acton să se retragă temporar să-și consolideze forțele. Această pauză în acțiune a fost suficientă pentru că austro-ungarii să salveze navă avariată "Novară"; "Șaida" a remorcat-o în timp ce "Helgoland" le acoperea. Neștiind că "Novară" este avariată, si temându-se că navele sale ar fi
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
lovit o mină pusă de către "UC-25" în acea dimineață și s-a scufundat rapid. Ca urmare a raidului, comandamentul naval britanic a hotărât că, în cazul în care nu sunt disponibile suficiente distrugătoare pentru a proteja barajul, drifterele să fie retrase pe timp de noapte. Drifterele urmau să opereze doar mai puțin de douăsprezece ore pe zi, și să-și părăsească pozițiile la orele 15:00 în fiecare zi. În ciuda avariilor suferite de crucișătoarele austro-ungare în timpul urmăririi lor de către "Dartmouth" și
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
parte din aceștia au reușit să se refugieze în Regatul României. După ocuparea Sucevei, la 18 decembrie/1 ianuarie 1915 o companie de legionari români împreună cu un pluton de jandarmi au ocupat poziții de apărare în ariergarda armatei care se retrăgea spre Iacobeni și Vatra Dornei, în localitățile Gura Humorului, Capu Codrului și Ilișești. O a doua companie a primit ordin să închidă drumul spre Frasin, Frumosu și Argel. Unitățile în cauză au avut ordinul de a se retrage în condițiile
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
care se retrăgea spre Iacobeni și Vatra Dornei, în localitățile Gura Humorului, Capu Codrului și Ilișești. O a doua companie a primit ordin să închidă drumul spre Frasin, Frumosu și Argel. Unitățile în cauză au avut ordinul de a se retrage în condițiile contactului cu forțe superioare, spre Fundu Moldovei și Pojorâta. Intrând în contact cu trupele inamice care avansau spre Pasul Mestecăniș la sfârșitul lunii decembrie/începutul lunii ianuarie 1914, legionarii s-au retras în debandadă spre Câmpulung. Aflați în
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
au avut ordinul de a se retrage în condițiile contactului cu forțe superioare, spre Fundu Moldovei și Pojorâta. Intrând în contact cu trupele inamice care avansau spre Pasul Mestecăniș la sfârșitul lunii decembrie/începutul lunii ianuarie 1914, legionarii s-au retras în debandadă spre Câmpulung. Aflați în continuare în haine țărănești, mulți dintre ei - socotiți a fi de către ruși franctirori, au fost executați. Un grup de legionari fixați pe teren de câtre inamic la "„Podul Bucătarului”" din Câmpulung, s-au retras
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
retras în debandadă spre Câmpulung. Aflați în continuare în haine țărănești, mulți dintre ei - socotiți a fi de către ruși franctirori, au fost executați. Un grup de legionari fixați pe teren de câtre inamic la "„Podul Bucătarului”" din Câmpulung, s-au retras în parte spre Pojorâta și în parte spre Munții Rarău - de unde fie s-au repliat spre Vatra Dornei, fie au trecut granița spre România. Ulterior, un batalion de legionari aflat mai întâi sub comanda căpitanului Roman și mai apoi a
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
a fost numit guvernator al Austriei Superioare (până în data de 30 octombrie a acelui an), iar de la 20 noiembrie 1917 până la 15 noiembrie 1918 a fost ultimul guvernator al landului Tirol. După sfârșitul războiului și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, s-a retras din viața politică și a trăit împreună cu familia sa în palatul lui din Scena, în apropiere de Merano.
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
a trimis să asigure ocuparea podurilor din Rotterdam. Olandezii nu aveau staționate efective importante în partea de sud a orașului. În zonă se afla o subunitate de măcelari și brutari, la care s-au adăugat de pușcașii care s-au retras de la aeroport. Soldații olandezi s-au poziționat în casele aflate pe drumul spre poduri. De aici, olandezii au atacat soldații germani care se îndreptau spre poduri. În timpul luptelor, ambele tabere au suferit pierderi. În acest timp, germanii au reușit să
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
germani care se îndreptau spre poduri. În timpul luptelor, ambele tabere au suferit pierderi. În acest timp, germanii au reușit să aducă în zonă un tun antitanc PaK 38. Supuși presiunii crescute a germanilor, apărătorii olandezi au fost nevoiți să se retragă. După ce primele elemente germane au reușit să preia controlul asupra podurilor, acestea au fost urmate de restul efectivelor Companiei a 9-a din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat. În timpul înaintării batalionului al 3-lea german, aghiotantul lui von Choltitz a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
lansat 75 de proiectile de 75mm asupra invadatorilor, dar efectele bombardamentului au fost limitate. În timpul celui de-al doilea atac naval, avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere grele, iar în centrul insulei au plasat mortiere. Sub presiunea olandezilor, germanii s-au retras în clădirea unei companii de asigurare aflate chiar la capul podului rutier. Datorită unghiului de tragere care defavoriza atacul, germanii au reușit să apere clădirea cu ușurință. Soldații olandezi au fost obligați să se retragă datorită tirurilor precise de mortiere
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
presiunea olandezilor, germanii s-au retras în clădirea unei companii de asigurare aflate chiar la capul podului rutier. Datorită unghiului de tragere care defavoriza atacul, germanii au reușit să apere clădirea cu ușurință. Soldații olandezi au fost obligați să se retragă datorită tirurilor precise de mortiere. Luptele au intrat într-un impas, care avea să continue până la capitularea olandezilor de pe 14 mai. Colonelul Scharroo—conștient că dispunea de efective reduse, cu care trebuia să respingă un atac puternic al germanilor - a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
fost supuși unor atacuri neîntrerupte. Ambele tabere au suferit pierderi mari, iar comandamentul german a început să fie îngrijorat pentru soarta celor 500 de germanii blocați în inima Rotterdamului. "Oberstleutnant" von Choltitz a fost autorizat de "Generalleutnant" Kurt Student să retragă luptătorii din partea de nord a pungii, dacă situația de pe teren ar fi cerut-o. La nord-vest de Rotterdam, în satul Overschie, trupele aeropurtate germane au aterizat la Ockenburg și Ypenburg. Generalul Graf von Sponeck și-a mutat forțele de la Ockenburg
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Ypenburg. Generalul Graf von Sponeck și-a mutat forțele de la Ockenburg la Overschie, strecurându-se printre pozițiile olandeze. În satul Wateringen, au întâlnit un post de comandă olandez. Când în sprijinul olandezilor au sosit două mașini blindate, germanii s-au retras și au ocolit poziția. Cei mai mulți dintre militarii de sub comanda lui von Sponeck au reușit să ajungă la Overschie, unde s-au alăturat supraviețuitorilor luptelor de la Ypenburg. În seara zilei de 12 mai, colonelul Scharroo a primit ordine din partea Cartierul general
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
au încetat focul. În acest timp, cele două vehicule blindate M39 Pantserwagen au încercat să se apropie de pod. Germanii au răspuns cu tiruri antitanc puternice, reușind să avarieze una dintre vehiculele blindate. Deși echipajul acesteia a reușit să îl retragă de pe câmpul de luptă, asaltul olandezilor a pierdut un sprijin important. Cea de-a doua mașină a rămas la o distanță sigură și nu a prezentat în schimb nicio amenințare pentru germanii care ocupau clădirea asigurărilor. După ce comandantul companiei de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
flancuri. Mulți infanteriști au fost răniți și unii dintre ei uciși. La rândul lor, olandezii au răspuns cu focul carabinelor și mitralierelor ușoare din dotare. După ce numărul celor răniți și uciși a crescut îngrijorător de mult, militarii valizi s-au retras de pe pod. Și în timpul retragerii olandezii au pierdut oameni răniți și uciși. Supraviețuitorii au găsit adăpost la ambele capete ale podului. Cei care s-au adăpostit la capul de nord au fost întâmpinați cu foc de un grup de germani
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
și al opțiunilor prosovietice ale politicii externe cehoslovace. Asemenea altor legionari cehoslovaci, Kadlec s-a căsătorit în Rusia, luând de soție pe fiica unui comerciant, care l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit, până la moarte, în Brno-Řečkovice. În perioada regimului comunist a fost evacuat din propria locuință și degradat la gradul de soldat, retrăgându-i-se și decorațiile date de către statul cehoslovac. A murit în sărăcie și
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit, până la moarte, în Brno-Řečkovice. În perioada regimului comunist a fost evacuat din propria locuință și degradat la gradul de soldat, retrăgându-i-se și decorațiile date de către statul cehoslovac. A murit în sărăcie și uitare, fiind reabilitat de abia după Primăvara de la Praga. Născut, așadar, în 16 martie 1880, în Ústí nad Labem (actual Cehia) dintr-o familie de clerici (tatăl
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Kadlec s-a căsătorit în Rusia, la Irkutsk, luând de soție, la 15 decembrie 1919, pe Vera, fiica unui comerciant din Turinsk, numit Feodor Soloviev. Aceasta l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit tot restul vieții în Brno-Řečkovice , împreună cu soția sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Ludvik Svoboda. Prigoana rușinoasă împotriva sa a continuat și după sfârșitul războiului. În luna februarie 1948 a fost evacuat din vila în care locuia, iar în primăvara anului 1950, autoritățile comuniste l-au degradat la rangul de soldat, i-au retras decorațiile și i-au tăiat pensia de general. A fost obligat să trăiască numai cu 200 de coroane pe lună, pentru a supraviețui trebuind să vândă din lucruri.A murit în sărăcie și într-o totală uitare la data de
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]