9,514 matches
-
află paralela În rolul familiei În societatea greacă. 1. VÂRSTA ARHAICĂTC "1. VÂRSTA ARHAICĂ" 1. Persistențe miceniene și inovațiitc "1. Persistențe miceniene și inovații" Fără Îndoială că Grecia istorică Își Îngroapă adânc rădăcinile În epoca miceniană precedentă, dar după secolele Întunecate noua civilizație apare ca un mozaic multicolor de culturi locale, rod, mai mult decât evoluție, al unei complexe serii de transformări și de revoluții. Lunga și Întunecata etapă ce desparte Înflorirea cetăților de distrugerea palatelor miceniene ascunde În ea embrionul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Grecia istorică Își Îngroapă adânc rădăcinile În epoca miceniană precedentă, dar după secolele Întunecate noua civilizație apare ca un mozaic multicolor de culturi locale, rod, mai mult decât evoluție, al unei complexe serii de transformări și de revoluții. Lunga și Întunecata etapă ce desparte Înflorirea cetăților de distrugerea palatelor miceniene ascunde În ea embrionul din care se vor ivi formele religiozității grecești ulterioare. Multe nume ale zeităților prezente În panteonul micenian sunt păstrate, dar multe dispar. În unele cazuri, locurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că Întotdeauna, stratul grecesc (de cele mai multe ori de natură iconografică) s-a suprapus divinităților indigene, lăsând, În esență, intactă dedesubt o mare parte a personalităților vechilor zei. După cum Tiniaxe "Tinia" etrusc, care poate fi În același timp infernal și uranian, Întunecat și ceresc, este doar superficial Zeusxe "Zeus" grec, la fel, Menervaxe "Menerva" din Etruria, zeiță a destinului și a oracolelor, nu este deloc identică cu Atenaxe "Atena" greacă; identificarea lui Unixe "Uni" poate și să oscileze Între mai obișnuita Heraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prag” leqam, „intermediară” Între cer și pământ; În afară de acestea, incisura umbilicalis, În apropiere de vescica fellea, o a treia polaritate („Olimpxe "Olimp"” versus „Hadesxe "Hades"”?) contrapune un Marisxe "Maris" favorabil (ceresc?), Însoțit de Herclexe "Hercle", unui Maris nefavorabil, Însoțit de Întunecatul (și infernalul?) Tluscõ; polaritatea apă/foc ar putea fi revelată de contrapunerea, pe vesica fellea, Între Neq(uns), evident de apă și favorabil, și Maris, de foc și defavorabil. Aceste polarități fundamentale servesc la sublinierea mai puternică pe „ficat” a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calendare de natură publică și privată (libri rituales), prescripții ceremoniale pentru morți și pentru „dincolo” (libri Acherontici), tratate despre arta auspiciului (libri haruspicini) și despre cea fulguratorie (libri fulgurales). În sfârșit, un grup deosebit de Însemnat este cel care privește „legile Întunecate ale destinului” (libri fatales). Ele dovedesc că În spațiul claselor conducătoare etrusce din epoca elenistică, din care degajă astfel de doctrine, au existat tendințe de natură profetică, așa cum demonstrează celebrul fragment al Nimfei Vegoiaxe "Vegoia" (Lachmann, ed. Gromatici Veteres, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după unele documente (Imnul lui Andros v. 171 sq., Imnul lui Kyme v. 55 sq., Apuleius, Metamorfoze, XI, 6, 15, 25), conducătoare a destinului astral, acea Heirmarmène care i se impunea omului din epoca elenistă și imperială ca o forță Întunecată și tiranică, față de ale cărei planuri era constrâns În mod dureros să se supună. Această prerogativă a lui Isisxe "Isis", care se exprimă și În apelativul frecvent de Tyhe sau Fortunaxe "Fortuna", cu care o invocă numeroși credincioși și care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase și politice. Această mișcare, deși are un puternic caracter inovator, se prezintă programatic ca o „restaurare” a monarhiei și a religiei zoroastriene sau „mazdeiste” (d¶n m³zd¶sn), opunându-se moștenirii parte, descrise ca o Întoarcere la o perioadă Întunecată și negativă a istoriei Iranului atât din punct de vedere religios, cât și politic. Parții sunt priviți, nici mai mult nici mai puțin, ca rod al lucrării profanatoare și distructive a lui Alexandru, care a Împărțit pământul persanilor mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin „adevăr”, dar care are, de fapt, o semnificație mult mai amplă: „ordine cosmică, rituală, morală, bazată pe dispunerea corectă a fiecărui element component” (cf. Dumézil, 1997, p. 61). Zeul Varuñaxe "Varun{a" Îndeplinește această funcție de bază Într-un mod Întunecat și amenințător, care Îl Înspăimântă pe credincios și Îl determină să implore Îndurare (cf. Rig-Veda I,25): 1 Dacă se Întâmplă ca Într-o zi noi, ca supuși (necredincioși), să Încălcăm legământul (care ne leagă) de tine, o Varuna, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cadrul indo-european este suficient de clarificat de datele concordante indiene, iraniene, germanice, chiar latine: prima funcție este prezidată de două divinități majore, de naturăxe "Indra" complementară, ambii fiind protectori ai aspectelor sacre ale realității, Însă unul Într-o formă magică, Întunecată, Înfricoșătoare, iar celălalt Într-o formă binevoitoare, senină. 3. ZEUL CELEI DE-A DOUA FUNCȚIITC "3. ZEUL CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Cea de-a doua funcție - cea militară - este guvernată de o singură divinitate care, În India, poartă numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai mult, alături de prusacul Patollo mai găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să se Încheie cu Înfrângerea și exilarea bunului YudhiÌÚhira (= Lokixe "Loki" Îl Îndeamnă pe orbul Hödrxe "Hödr" să participe la un joc care se Încheie cu trimiterea lui Baldrxe "Baldr" În infern); 2) exilul lui YudhiÌÚhira dă naștere unei perioade Întunecate care se va Încheia cu un mare război Între reprezentanții binelui și cei ai răului, În care aceștia din urmă vor fi Învinși (= exilul lui Baldrxe "Baldr" marchează Începutul unei epoci de decădere morală care se va Încheia cu bătălia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Nașterea civilizației minoice 258 2. Starea documentelor: imagini fără cuvinte 259 3. Formele cultului 260 4. Divinități fără nume 265 3. De la minoici la micenieni 266 1. Civilizația miceniană 266 2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni 268 3. Secolele Întunecate și moștenirea transmisă 271 Bibliografie 272 Religia greacă (Paolo Scarpi) 275 1. Vârsta arhaică 275 1. Persistențe miceniene și inovații 275 2. Hesiod și influențele orientale 280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian reproduce următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
care nostalgia unei vârste de aur umbrește trăirea plenară a prezentului: „O când priveai lumea cu ochii în lacrimi / sfere luminoase cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer. Creația
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și în România. Aflată la răscruce de drumuri față de monarhiile militare germane, austriece și rusești, acest "pămînt al nimănui" face parte din Europa doar din punct de vedere geografic. Unii intelectuali se referă la România cu dispreț, numind-o "partea întunecată a Europei" (care, ca și partea întunecată a lunii, nu poate fi văzută niciodată). Este adevărat că există tot atîtea elemente comune între un sat olandez sau danez și satele mizere ale Poloniei sau Moldovei ca și între Oxford și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drumuri față de monarhiile militare germane, austriece și rusești, acest "pămînt al nimănui" face parte din Europa doar din punct de vedere geografic. Unii intelectuali se referă la România cu dispreț, numind-o "partea întunecată a Europei" (care, ca și partea întunecată a lunii, nu poate fi văzută niciodată). Este adevărat că există tot atîtea elemente comune între un sat olandez sau danez și satele mizere ale Poloniei sau Moldovei ca și între Oxford și Deșertul Gobi. În acest capăt nenorocit al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deoarece buletinele militare și alte știri care reușeau să ajungă acolo erau rare. Fiul cel mai mare al lui Iorga, Petru, lupta în linia întîi. În zilele acestea de teamă, veneau uneori din furtuna de fier și foc unele știri întunecate neconfirmate. Alteori, știri liniștitoare aduceau speranță. În cele din urmă, la sfîrșitul lui august 1917, Bătălia de la Mărăști s-a încheiat. Armata română a rămas pe poziții. Iorga (și alți istorici români) a considerat rezultatul drept o victorie românească 97
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și dna Catinca s-au îmbarcat pe un vapor cu destinația New York. Au ajuns acolo la cîteva luni după crahul din Wall Street, pe care Iorga aproape că-l ignora. Însemnările sale se referă rareori la scena economică tot mai întunecată. Dacă Iorga venise în vizită la comunitățile americanilor de origine română, vizita lui s-a dovedit a fi mai mult decît atît. A vizitat Statele Unite de la coasta de est la cea de vest, a ținut mai multe conferințe la diferite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intensitate pasională. Yeats, 1939 Anii '30 au constituit o perioadă de restriște pentru intelectuali. W. H. Auden a numit-o "Deceniul decăderii". În 1932, Iorga se referea la ea, numind-o "un Sabat al vrăjitoarelor pentru omenire", adăugînd că "nici măcar întunecatul Ev Mediu nu a găsit omenirea într-o stare atît de jalnică cum este cea de acum"1. Iorga și-a intitulat cel de al treilea volum al autobiografiei sale, care trata perioada interbelică, Spre înseninare, spre înălțimi limpezi și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
uita niciodată 146. Cuza era mai puțin sentimental decît Iorga. În vreme ce Iorga intervenea pe lîngă rege și pe lîngă toți cei care-i veneau în minte în favoarea savantului evreu german Tiktin, persecutat acum de către naziști, Cuza își urmărea neobosit viziunea întunecată asupra antisemitismului. El a încercat încă din 1932 să-l convingă pe regele Carol să ia măsuri împotriva evreilor, propunînd deportarea tuturor evreilor în Uganda, ba chiar în Madagascar 147. Cu toate acestea, din cauza naivității și a legăturilor sale cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
otoman care, după multe succese, a fost înfrînt și vîrît într-o cușcă, era o alegorie istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici concepția politică a lui Iorga din aceste zile întunecate. El nu a crezut niciodată în durabilitatea pactului sovieto-nazist și nu se îndoia nici de victoria în cele din urmă a Aliaților asupra nazismului. Acestea aveau atît temeiuri istorice și se bazau totodată pe credința lui Iorga că era ceva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și la gara centrală din Milano. Opt luni mai târziu, după ce conflictul de la Pirelli fusese soluționat și greva luase sfârșit, Banca Agricolă din Piazza Fontana din Milano a fost aruncată În aer. Începuse deja „strategia tensiunii”, care avea să caracterizeze Întunecații ani ’70. Dacă radicalii italieni din anii ’60 puteau fi acuzați că uitau prin ce trecuse Italia, În Germania Occidentală lucrurile stăteau exact invers. Până În 1961, generația postbelică a Învățat că vinovat de război și de Înfrângere era nazismul, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a aduce această preocupare În atenția opiniei internaționale, și nu de a pierde timpul Încercând să transforme imperiul „bizantin” al Moscovei. Mai mult, Europa Centrală era „destinul Vestului, Într-o formă concentrată”. Havel era de aceeași părere: comunismul era oglinda Întunecată pe care istoria o punea În fața Occidentului. Polonezii (cum ar fi Michnik) nu foloseau termenul „Europa Centrală” și nu vorbeau atât de mult despre „Întoarcerea În Europa” - În parte pentru că, spre deosebire de cehi, aveau posibilitatea de a urmări obiective mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]