13,876 matches
-
pustiu și Înecat Într-o bură continuă de ploaie deasă și măruntă, neagră și unsuroasă de funinginea instalațiilor petrolifere În flăcări. Demența colonelului meu cu eghileți la umeri luase de data asta formele Îngrijorătoare ale unei prostrații și abulii totale, abandonând comanda, cât și accesele sale de zbir sanguinar de până atunci. Sta zi și noapte acum Închis În locuința lui unde-și adusese nevasta, frumoasă ca mai toate femeile ofițe rilor, și nu voia măcar să audă de telegramele Marelui Stat-Major
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țării - acuma șef al gunoierilor din Bacău. Mă găsise războiul În redacția elegantă a Noii Reviste Ro mâne din Pasajul Român; În după amiaza zilei de 14 august 1916, ziua mobilizării, cu un drac de bucovineancă frumoasă care dansa goală, abandonându-se, când și când, brațelor mele, sau cu capul plecat peste umărul meu, până ne-au trezit, aiuriți ca dintr-un coșmar cu lascivități, sunetul goarnelor și glasul ostă șesc al crainicilor citind mulțimii de pe stradă declarația noastră de război
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
hărțuiți când Într-o parte, când Într-alta de cei mai isteți dintre noi, de „cărturarii“ cei mai guralivi, precum exoticii Hurmuz Aznavorian, cel prea oacheș la față și impetuos, și Virgil Zaborowski, cel prea blond, grăsun și volubil; sau abandonați În voia soartei prin resemnarea tacită a majorității cercului nostru, Între care mi-amintesc de bătrâ niciosul la chip și cald la inimă, plin de talente multiple, Victor Ion Popa. Am avut Însă norocul să cunosc, În acest cerc al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca să pună capăt repede unei exis tențe socotite ca un blestem, ca o pacoste. Toate femeile Își cunosc și Își detestă animalul impur și impudic, care dormitează și abia așteaptă să se tre zească din adâncul ființei lor atunci când se abandonează, plictisite de stăruințele vreunui mascul cât de nevrednic. și toate sunt mirate de Înălțimile la care le ridică imaginația inspirată și neghioabă a unora dintre noi, acceptând această neașteptată și nemeritată promovare a lor cu Îndoieli și cu neîncrederi, „cântându
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce refuzaseră până atunci bărbaților, chiar celor mai de aproape, dar care le precupețiseră acel pic de Încredere stimătoare și mult recon fortantă pentru prea marea lor fragilitate, acei bărbați cărora femeile se pricep atât de bine să li se abandoneze la nevoie așa cum se abandonează ele, Închizând ochii, medicului ginecolog: ca o simplă piesă anatomică. Asta nu Înseamnă că am rămas nepăcălit În Întreprinderile mele amoroase uneori prea hazardate; Însă, stând și socotin du-mă, bilanțul lor sentimental se soldează
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chiar celor mai de aproape, dar care le precupețiseră acel pic de Încredere stimătoare și mult recon fortantă pentru prea marea lor fragilitate, acei bărbați cărora femeile se pricep atât de bine să li se abandoneze la nevoie așa cum se abandonează ele, Închizând ochii, medicului ginecolog: ca o simplă piesă anatomică. Asta nu Înseamnă că am rămas nepăcălit În Întreprinderile mele amoroase uneori prea hazardate; Însă, stând și socotin du-mă, bilanțul lor sentimental se soldează, vă asigur, cu sufi ciente
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
M-am luptat, nene Beldie - pe vremea când eram sublocotenent și băteam pavajul ăsta Împuțit al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună În jurul lor câte o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Poincaré la conducerea Franței. (Insist În acest exemplu, fiindcă am trăit criza zi de zi, având pe acea vreme relații de plăți externe importante cu editorii francezi.) Care a fost sistemul lui Poincaré? Nici unul! Afară de Încrederea Franței, care s-a abandonat În brațele lui, la fel ca o femeie despre care se mai miră unii de ce se dă unui voinic de bărbat și se refuză unui savant chelit În speculații. Este riscant, după cum vedeți, să introducem neapărat „sistemă“, „logică“ și „rațiune
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți se spărsese, cei mai mulți s-au dus la Dunăre să înoate, dar ei doi au apucat-o în altă direcție, anunțând misterios și vag că au treabă. N-aveau nici o treabă sau n-aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să formuleze acel răspuns care i-ar fi convenit. Și imediat, în mintea tatei, lângă această întrebare fără răspuns, se ivea încă o întrebare la care, de asemenea, nu găsea răspunsul: întrebarea legată de Irina - unde dispăruse, cum de-l abandonase așa, fără nici o explicație, după ce, tot timpul de când se cunoscuseră, ea îl învăluise cu iubirea sa și cu fidelitatea sa, amândouă nedezmințite? O săptămână a durat starea lui de singurătate și de dezorientare pe șantier, ca și starea de perplexitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acesta își făcea apariția cu aerul său confuz, cu politețea sa excesivă, stângace și îi „solicita referințe“, iar Vlad scria, scria docil, exact, ferm, executa ordinele și mintea lui refuza să ia în considerare eventualele consecințe ale declarațiilor sale, el abandona brusc și total această ipostază de moment, neimportantă, a sa, o abandona ca și cum ar fi fost un actor care iese dintr-un costum de epocă după ce spectacolul, convenția s-au încheiat, o abandona și se întorcea la sine însuși cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stângace și îi „solicita referințe“, iar Vlad scria, scria docil, exact, ferm, executa ordinele și mintea lui refuza să ia în considerare eventualele consecințe ale declarațiilor sale, el abandona brusc și total această ipostază de moment, neimportantă, a sa, o abandona ca și cum ar fi fost un actor care iese dintr-un costum de epocă după ce spectacolul, convenția s-au încheiat, o abandona și se întorcea la sine însuși cel adevărat, cel de adâncime, scriitorul, omul inspirat care construiește cu ardoare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
considerare eventualele consecințe ale declarațiilor sale, el abandona brusc și total această ipostază de moment, neimportantă, a sa, o abandona ca și cum ar fi fost un actor care iese dintr-un costum de epocă după ce spectacolul, convenția s-au încheiat, o abandona și se întorcea la sine însuși cel adevărat, cel de adâncime, scriitorul, omul inspirat care construiește cu ardoare din cuvinte un univers mai coerent, mai verosimil decât universul real. Aceste întâlniri ale lui Vlad cu trimisul lui Cameniță intraseră într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Insul cel nou, care tot creștea în el, îl disprețuia profund pe el, cel de până atunci, și tot ce ținea de el, cel de până atunci. Tovarășul Cameniță, noul Cameniță, deja căuta cu înfrigurare o cale pentru a-l abandona definitiv pe vechiul Cameniță, insul cel nou nu-l mai suporta deloc pe insul cel vechi și pregătea totala despărțire. Își zicea că el, cel de acum, și celălalt erau ca doi soți care au divorțat, nu mai comunică, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
instrumente muzicale din Reghin ar putea să introducă în producție și să lanseze pe piață în timpul ediției a XXII-a a Festivalului primele exemplare ale iscusiților meșteri după tiparul Paull Kaull pe care a cântat Enescu mulți ani după ce a abandonat vioara Guarnieri. Produsul Fabricii din Reghin să poarte numele de “Vioara Enescu”. Cunoaștem că alte neamuri își prețuiesc fără rezerve valorile, chiar cu emfază și venerație. De ce nu ar încerca oare până și comerțul de stat sau particular să contribuie
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
onestitate că m-am străduit. De aceea, îi admir acum și mai mult pe jurnaliștii de profesie, înțelegând activitatea lor intensă și zbuciumul lor de zi cu zi. Confesându-mă astăzi, voi recunoaște că, la început, mă gândeam chiar să abandonez, întrucât era ceva neobișnuit ca zilnic să afectez timp, în intervalul 16,00-23,00, audițiilor la minimum două din cele mai importante spectacole ale zilei, iar a doua zi, dimineața, dacă nu chiar în noaptea respectivă, să pregătesc materialul pentru
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și rânza noastră națională, apoi nu mai mă mir de ce se fuge din Basarabia, dar și din România tot. S-au temut unii ( n-o să arăt cu degetul) că nu vor rămâne în istorie, au iscălit tratate cu „vecinii”, au abandonat fariseic șansa de rotunjire a Țării. Decât nimerirea în istorie alături de Groza, Chișinevschi și Panchiușa, mai bine la Tiraspol în celula condamnaților la moarte! Se zvonește (trec la bancuri) că din 1990 la București cei mari și-au scos chiloțeii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la București cei mari și-au scos chiloțeii și, cum văd un american, îl roagă să-i încerce, să vadă și ei cât e de tare românul. Vai de capul nostru! Cu gândul la integrare în Europa intenționat s-a abandonat Basarabia, asta-i adevărul cel durut!!! Nu-i nimic, ne vor identifica ușor și pe acolo după rânză... Se pare că prea am luat-o, s-ar putea să-mi reproșeze cineva „că mă amestec în treburile interne ale unui
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dvs., care nu mă vor lăsa să mă cred singur. Eu vă mulțumesc că ați fost alături de noi în toți acești ani. Iar noi, pe alocuri am învins, pe alocuri am bătut în retragere pentru că ne-am crezut poate chiar abandonați de propria țară. Dar prin distinse personalități, Iașul își împlinește datoria față de altă parte a Moldovei, răpită de la trupul țării. Prin oameni precum Ioan Alexa, prin oameni precum Constantin Chirilă, prin alți frați de-ai noștri care mereu vin să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
profesional s-au realizat doar câțiva. Și nici aceștia ca mari artiști. Ca mari scriitori, pictori sau sculptori. Nu mă întreb deloc ce s-a întâmplat cu mine. În ceea ce mă privește, știu când am ratat drumul principal: atunci când am abandonat studiul limbii engleze. Un lucru în aparență lipsit de consecințe pentru un autor de limbă română mi-a condiționat la modul păgubos toate deciziile majore. M-a învins limba engleză! Când știi ce ți-e scris într-o direcție, știutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mecanic; uneori, mă duc zilnic la mașina de scris fără să mă întreb de ce. M-am întrebat uneori dacă a meritat, însă una e să-ți pui întrebări răvășitoare muncind și alta e să-ți pui aceleași întrebări tânjind, abandonând, amânând și neducând nimic până la capăt. Țicneli de pensionar „Bre, nea Spiridoane - l-a întrebat cam răstit inginerul Vrabie pe administratorul blocului - din ce bani îl plătești, bre, pe nea Popa s-adune gunoaiele?“ Administratorul a ridicat din umeri: „O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rău“ se pomenea de un divorț, de posibilitatea unui nou început, dar și de fundulețul de neuitat al primei proprietare a celularului. Dacă aș ști noul număr al domnișoarei, i-aș redirecționa oftaturile și chemările bărbaților pe care i-a abandonat. Celor care îi reamintesc fetei numărul lor de celular le răspund însă eu și, în funcție de ce-i interesează, le spun că am sânii la fel de rotunzi și fierbinți ca în urmă cu patru ani, că nu mi-am schimbat parfumurile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
exemplar, deoarece scrisesem cartea direct la mașină. Brusc, m-a cuprins panica, în același chip în care mă copleșise și furia. Am schimbat autobuzul într-un soi de transă, sperând să nu se fi golit coșul de gunoi în care abandonasem pachetul cu cele câteva sute de file dactilografiate, iar când, prin jocul soartei, l-a găsit acolo unde îl surghiunisem, am simțit pentru întâia oară că fericirea nu e doar un cuvânt. N-aveam nici un motiv să mă socotesc un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
găsești niciodată cuvinte: să crești un câine ca să te fălești cu el - fiindcă acești câini uriași nu sunt cumpărați cu bani grei din tandrețe -, iar când nu-și mai poate juca rolul de etalon al puterii și bogăției, să-l abandonezi în mijlocul orașului și să te faci nevăzut! Unii oameni pot coborî sufletește și mai jos, dar nu cu mult mai jos. Oase afumate În iarna lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a românilor pentru cultura în limba maternă, Bucovina fiind pe atunci Ducat, încorporat Imperiului Austro-Ungar. Elevul Tiganescu Vasile nu termină clasa întâi, deoarece în semestrul ÎI se îmbolnăvește de tuse convulsiva și este obligat să se retragă de la scoala. Nu abandonează școală ci călăuzit de dorința de a învăța se înscrie din nou, în anul școlar 1911-1912 la acelasi liceu, pe care va fi nevoit să-l întrerupă în clasa a VII-a datorită izbucnirii primului război mondial, când a fost
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]