10,749 matches
-
vă rog, și pomeniți și niște nume care n-au legătură cu Editura Humanitas. Nici unul dintre mareșalii atacurilor critice n-o să mă creadă că nu v-am sugerat răspunsul, că nu vi l-am scris pe hârtie. A.R. Îl admir mult și de mult pe domnul Nicolae Manolescu. Îl admir cu afecțiune, făcând abstracție de tot ce humanum est la el. Îl admir, sau mai curând îmi place foarte mult să l ascult și să-l citesc pe Dan C.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
legătură cu Editura Humanitas. Nici unul dintre mareșalii atacurilor critice n-o să mă creadă că nu v-am sugerat răspunsul, că nu vi l-am scris pe hârtie. A.R. Îl admir mult și de mult pe domnul Nicolae Manolescu. Îl admir cu afecțiune, făcând abstracție de tot ce humanum est la el. Îl admir, sau mai curând îmi place foarte mult să l ascult și să-l citesc pe Dan C. Mihă ilescu. Îmi place mult s-o citesc și pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că nu v-am sugerat răspunsul, că nu vi l-am scris pe hârtie. A.R. Îl admir mult și de mult pe domnul Nicolae Manolescu. Îl admir cu afecțiune, făcând abstracție de tot ce humanum est la el. Îl admir, sau mai curând îmi place foarte mult să l ascult și să-l citesc pe Dan C. Mihă ilescu. Îmi place mult s-o citesc și pe Carmen Mușat. Mă dizolv, mă topesc în Emil Cioran. Mă opresc la perimetrul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o citesc și pe Carmen Mușat. Mă dizolv, mă topesc în Emil Cioran. Mă opresc la perimetrul filozofic și al presei culturale, căci dacă intru în literatură, risc să fac omisiuni și gafe. Dar consider că e admirabil să poți admira. „Pisicile îmi plac mai mult în literatură“ R.P. Ați cochetat vreodată cu ideea angajării politice? De ce (indiferent dacă răspunsul e da sau nu)? V-ați consultat cu cineva - altcineva decât soțul dumneavoastră - înainte de-a lua o decizie în sensul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care a fost, pentru scurt timp, și coleg de editură cu mine. Am lucrat împreună la Univers. Tot colegi, dar în același timp și amici buni, mi au fost admirabilii hispaniști Andrei Ionescu și Sorin Mărculescu. Le respect și le admir pe cele două distinse doamne ale traducerilor în limba română, Irina Mavrodin și Micaela Ghițescu. Citesc cu deosebit interes traducerile insolitei Nora Iuga. De fapt, ca să fiu sinceră până la capăt, în general nu prea citesc traduceri. Mă apăr. Dar depun
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a avut putința să-l descopere și să-l prezinte. A.R. Care dintre marile literaturi europene, sau mai bine zis cu care dintre marii lor reprezentanți vă recunoașteți unele afinități? Dostoievski sau Joyce, Camus sau Kafka, sau...? S.B. Îl admir pe Kafka, îl respect pe Camus, dar nicio dată nu-i citesc cu pasiunea cu care-i citesc pe Tolstoi sau pe Dostoievski. Sau chiar pe James Joyce. A.R. Ați fi de acord cu părerea că în romanele dumneavoastră
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
așa că observ plictisitul de moarte al multora dintre contemporanii mei. A.R. Știu că îl cunoașteți pe scriitorul Mircea Eliade. Mă înșel sau se pot descifra în ultimul dumneavoastră roman sensuri și rezonanțe ale gândirii lui Mircea Eliade? S.B. Îl admir foarte mult pe profesorul Eliade și am citit multe dintre cărțile sale; faptul de a citi cu admirație duce, fără îndoială, la unele influențe, dar nu aș putea spune cinstit în ce fel sau în ce măsură m-a influențat. Mă simt
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
se distrează bine împreună. A.R. Pentru că a venit vorba de literatura americană, ce scriitori americani contemporani sunt pe gustul dumneavoastră? Cu care dintre ei aveți afinități? A.O. N-aș putea spune că am o listă de preferințe. Îi admir pe Herman Melville, Sherwood Anderson și William Faulkner, în această ordine. În ce-i privește pe contemporani, aș putea spune că simt mai curând o înrudire cu unii dintre ei, decât admirație față de ei. În Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
noaptea, de inimă. Nici un țipăt de groază, nici o exclamație. Moartea le-a luat piuitul. Rien. Au supraviețuit 4 oameni. Mă gândesc mai mult la ei. Cum se poate supraviețui după moartea a 21 de oameni pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum se poate supraviețui la moartea a 21 de oameni care nu ți-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător. Se poate supraviețui din orice
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a societății noastre, să scoată din patima și truda noastră zilnică sensul umanist pe care-l are eternitatea frumuseții.“ (România literară, 20 iulie 1972) HULUBEI Horia O întruchipare a fidelității și abnegației - Petru Groza (nota V. I.) „Toți i-am admirat fidelitatea și consecvența cu care a urmat politica Partidului Muncitoresc Român în problema națională, în lupta contra atitudinilor perimate și dușmănoase care împiedicau conviețuirea frățească între poporul român și minoritățile naționale. De la înălțimea postului pe care-l ocupa și-a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Nicolae Ceaușescu, care iubește laboratoarele, care înțelege calculele, care mângâie și mânuiește mașinăriile; Nicolae Ceaușescu, care citește, studiază, cunoaște toate marile probleme ale cugetării și care cugetă îndrăzneț, fiind filozof cu substrat adânc și cu reflecție spontană; Nicolae Ceaușescu, care admiră și comentează opera de artă, care e un iubitor de literatură, care e un mare orator, care e un scriitor și care, cu un extraordinar instinct artistic al necesității sufletești colective, știe și poate recurge la armele vrăjite ale poeziei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ea) că scăpase cu viață. Se înțelege că, din această cauză, șchiopăta. La noi în bloc era cunoscută după porecla „Veronica Șchioapa“ sau pur și simplu „Șchioapa“. Mi-era dragă Flutur Veronica, nu știam prea clar de ce. Cred că o admiram în secret pentru felul în care își apăra apartenența la „sexul frumos“, dreptul la o aproximativă noțiune de feminitate, în ciuda defectului fizic, a muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice. Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rond mă întâlnesc cu un individ cam la 60 de ani, care privea cerul, adică ,,aștepta pe cineva” iar eu merg mai departe. La vreo 50 de metri mă opresc la un chioșc, iar individul apare în spatele meu; nu mai admira cerul, acum avea treabă la chioșc. Traversez strada, individul după mine, atunci mă întorc brusc spre el, iar acesta schimbă ,,cap compas” urgent și se îndreaptă spre Breazu. Sună ca într-o piesă comică, dar nu este așa. Tot timpul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
grăbiți în cabinele rapide și moderne ale Telefericului, sus la cabana «BâleaLac», ca mai apoi, odată ajuns pe malul lacului să vireze prin partea de vest a acestuia, să pătrundă în tunelul practicat în stânca șeii Paltinului de unde poate fi admirată priveliștea de dincolo, din partea de sud a țării, având și ea la rândul ei atâtea frumuseți de arătat drumețului. Transfăgărașanul nostru va coborî dincolo, unde Argeșul colectează apele tuturor văilor de pe versantul sudic al Făgărașului, în pante mai line, va
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aceasta Pilu lui Gheorghe Budac, fecior fain care cunoștea bine potecile muntelui pentru că ciobănea pe coastele Laitei, Bâlii și Doamnei de când avea treisprezece ani și care mai fusese de multe ori în munte iarna, după lemne pentru casă. Iar ca să admire priveliștea de sus, urcase numai acum o săptămână, chiar în ziua de crăciun, împreună cu alți flăcăi de-ai satului până sus la Iezer, dincolo de Șeaua Caprei, numai pentru a-și desfăta privirea cu priveliștea țării de dincolo și de dincoace
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
atunci o răsplăteai pe vînzătoare cu un bacșiș gras. Am avut mult timp cîteva țigări Carpați de Timișoara păstrate în bibliotecă, în spatele unor cărți, pentru momente deosebite. Din cînd în cînd, dădeam cărțile la o parte, le scoteam și le admiram perfecțiunea. Nici o carte din vecinătate nu- mi dădea așa un fior (poate părea o declarație teribilistă, dar ăsta e purul adevăr - nu fac literatură !). Snagoavele (sau Vogans) se fumau atunci cînd erai mai în bani și, desigur, cele de Timișoara
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asta se întări peste un timp, cînd observă că tovarășea nu prea îl altoiește ca pe ceilalți. Învățătoarea avea degetele pline de inele și, cînd dădea cîte o palmă, nu era prea plăcut. Apoi, Dănuț era convins că ea îl admira și pentru că el se dovedea mai curajos și mai bărbat decît ceilalți. Cînd trebuia să și-o primească, el stătea drept, cu fața înainte, oferindu-și obrajii, și asta se vedea că-i face destul de mare plăcere tova rășei învățătoare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
simpatie. În aceste din urmă cazuri, Dănuț uita de toate celelalte și vechile certitudini puneau iarăși stăpînire pe el. Cel mai frumos a fost atunci cînd au ajuns la matematică la operații și elevii trebuiau să inventeze probleme. Tovarășea îl admira mai tot timpul. Toți făceau pro ble mele la fel : „Eu am patru mere. A mai venit Ionel și mi-a dat două mere. Cîte mere am eu ?“. Merele erau înlocuite cu nuci, gutui, creioane sau lei. El, în schimb
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din loc. Ea stătea în continuare rezemată de zid și cîteva raze de soare se jucau în părul ei bălai, ca spicele patriei. Pe piept, în partea stîngă, avea un șnur galben. Multe pauze de-atunci încolo Dănuț avea să admire jocul razelor în părul ei, mai ales că o găsea mereu în același loc : stătea rezemată de zidul școlii. În jur era agitație, lumea se îmbrîncea, urla, se bătea ; ea rămî nea acolo, nemișcată, scăldată aproape mereu în soare. Parcă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca o pînză de păianjen la adierea vîntului. Cînd vorbea din nou, bunica o lua de unde rămăsese. Într-un fel, mai mult îl admira, pentru că ținea la prestigiul lui de învățător și era un om deosebit, ce mai ! Niciodată, da’ niciodată nu se ducea la cîrciumă, că spunea : „Ce ? Să mă duc eu să beau cu toți nespă lații și dup-aia să zică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se întorsese pe neașteptate. Trecea pe lîngă el și, cînd se aștepta mai puțin, îi frigea una, așa, ca din întîmplare. Nici nu-l privea. Sau cel puțin nu lăsa să se vadă. (îl privise ea, desigur, destul, și-l admirase... și mai ales acuma, cînd avea și el ce arăta !...) Toate bune, dar berea ame nința să rupă zăgazurile. Curios, știa că atunci cînd o ai sculată ți se taie pișarea. Numai că acuma trebuie să fi fost multă bere
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și educare a copiilor. Este greu de exprimat în cuvinte fericirea care înflorește în inimile unui cuplu tânăr atunci când află că va avea un urmaș. Starea de fericire se intensifică atunci când copilul vine sănătos pe lume, când părinții îl pot admira, îl pot strânge la piept și îi adresează cele mai duioase și drăgăstoase cuvinte. Puiul de om devine din acel moment centrul universului familial, orientând asupra sa toate grijile, preocupările și energiile, întreaga iubire a celor ce i-au dat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scurgere. În anotimpurile calde și pe vreme bună mergeam pe dealul din spatele spălătoriei, urcând prin pădure o pantă abruptă care ne punea mari probleme la urcat, dar și mai mari la coborâre. Acolo, în vârful dealului fumam în aer liber, admiram peisajul care ni se înfățișa privirii, citeam, sau chiar ațipeam, mângâiați de razele blânde ale soarelui. Când timpul nu era prielnic pentru asemenea evadări în decorul natural mai îndepărtat, foloseam plimbările prin parc, pe malul lacului sau odihna binefăcătoare în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a Șendriceniului drag. Nu ne au împiedicat nici osteneala drumului, nici povara anilor, nici șubrezenia sănătății, nici puținătatea banilor. Cu inimile pline de bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ca arhitectura". Semnificativ iarăși consonant cu Ibrăileanu -, Iașul este Moldova în totul, de unde într-un alt capitol, Iașul în formațiunea României contemporane, elogiul total; ieșeanul Eugen Herovanu e încântat de Eminescu și Creangă, de Iacob Negruzzi și de G. Panu; admira pe Maiorescu. L-a cunoscut fugitiv pe Caragiale. Dintre oamenii politici ai vremii, îl citează pe Petre Carp. Că Iașul lui Eugen Herovanu e, sub unele aspecte, "un oraș nefericit", că în timp acesta a avut o "soartă vitregă", cauzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]