144,219 matches
-
în domeniile politic și economic, dar și cultural-științific. Au contribuit la aceasta vizitele, la nivel înalt, în România sau în state latino-americane. Menționăm, dintre acestea: vizita lui Ion Gheorghe Maurer, în Argentina, în mai 1958, în calitate de Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, vizitele în Mexic, Venezuela, Columbia și Chile efectuate, în toamna anului 1968, de Gheorghe Rădulescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, vizitele lui Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, din octombrie 1963 și octombrie-noiembrie 1968 în Mexic, Argentina, Columbia, Venezuela, Ecuador
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
unui "cadru" din MAE Ministerul era abonat la câteva ziare străine, dar la ele nu avea acces oricine. Arhiva Ministerului Afacerilor Străine, din trecut, se afla în întregime sub index. Când se participa la o reuniune internațională de exemplu la Adunările generale anuale ale Organizației Națiunilor Unite pregătirile cele mai intense vizau asigurarea materialelor documentare. Acestea constau în cea mai mare parte, din tăieturi din presă, selectate pe tematici și grupate pe categorii A, B, C, în raport de gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și manifestă noblețea unei acțiuni diplomatice într-o organizație internațională, chiar dacă din motive lesne de înțeles, nu poate rezulta imediat în măsuri concrete. Un exemplu care merită citat: în anul 1960, România a propus înscrierea pe ordinea de zi a Adunării generale a ONU a unui punct intitulat "Acțiuni pe plan regional în vederea îmbunătățirii relațiilor de bună vecinătate dintre statele europene, aparținând unor sisteme social-politice diferite". O temă explozivă pentru climatul de "Război Rece", care a făcut atunci ca multe state
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
O temă explozivă pentru climatul de "Război Rece", care a făcut atunci ca multe state să o privească cu reținere. Activitatea desfășurată în continuare la Organizația Națiunilor Unite, ca și în capitale, a dat însă roade, și, peste cinci ani, Adunarea generală a adoptat, în unanimitate, rezoluția inițiată de țara noastră. Și mai important era faptul că, în jurul inițiativei noastre, s-au grupat în calitate de coautori, alte opt (ulterior nouă) țări europene, făcând parte din grupuri diferite de țări: Austria, Belgia, Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
60 era doar de domeniul imaginației, primul ministru al Danemarcei, în vizită la București, saluta întrunirea previzibilă a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, subliniind că această conferință era un rezultat și al acelei rezoluții adoptate în 1966 de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite. Nu am fost implicat direct în finalizarea inițiativei de mai sus, eram un tânăr diplomat la Misiunea Permanentă de la New York. Am înțeles însă, peste ani, semnificația ei, în lumina convocării Conferinței pentru Securitate și Cooperare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
reprezentau și un teren fertil pentru "creație" și căutare a "noului", lucruri care întotdeauna m-au pasionat. În scurt timp, am reușit să mă înscriu printre diplomații activi în domeniu, mai ales că participam cu regularitate la sesiunile anuale ale Adunării generale a ONU, asigurând banca României în dezbaterile pe teme de dezarmare ceea ce îmi oferea o privire de ansamblu asupra domeniului. Era o regulă nescrisă ca șefii de delegații din cadrul Comitetului de la Geneva ("dezarmagiii" în limbajul ONU) să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de dezarmare ceea ce îmi oferea o privire de ansamblu asupra domeniului. Era o regulă nescrisă ca șefii de delegații din cadrul Comitetului de la Geneva ("dezarmagiii" în limbajul ONU) să se deplaseze în fiecare an, din octombrie până în decembrie, la New York pentru Adunarea generală a ONU Am luat parte la activitățile politice majore ale ONU în domeniul dezarmării, cum au fost Sesiunile Speciale ale Adunării generale consacrate dezarmării, Conferințele pentru examinarea modului de aplicare a unor tratate (în special a Tratatului de neproliferare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Geneva ("dezarmagiii" în limbajul ONU) să se deplaseze în fiecare an, din octombrie până în decembrie, la New York pentru Adunarea generală a ONU Am luat parte la activitățile politice majore ale ONU în domeniul dezarmării, cum au fost Sesiunile Speciale ale Adunării generale consacrate dezarmării, Conferințele pentru examinarea modului de aplicare a unor tratate (în special a Tratatului de neproliferare), diverse comitete de experți pe teme specializate etc. Am primit și responsabilități personale onorante. Am fost numit pentru două mandate membru în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
radicală a funcționării lui. Politic, mai presus de toate, se impunea scoaterea Comitetului de sub autoritatea exclusivă a celor două mari puteri care îl dominau și legarea lui cât mai strâns de ONU Ținta era introducerea Comitetului sub influența politică a Adunării generale a ONU care, sub impulsul majorității statelor membre, începuse să se miște destul de bine ca factor de presiune asupra puterilor care purtau responsabilitatea pentru maladia jumătății de secol cursa înarmărilor. După numeroasele documente declarații, apeluri, programe de acțiune pe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de acțiune pe care le adoptase ONU, Comitetul de dezarmare, ca organ de negocieri, reprezenta veriga centrală a angrenajului dezarmării pentru ca acesta să înceapă să se afirme prin rezultate concrete. Semnalul așteptat a fost dat de prima Sesiune Specială a Adunării generale a ONU consacrată dezarmării, care în Documentul final adoptat prefigura direcțiile în care organul de negocieri urma să fie restructurat și reorganizat. La începutul anului 1979, a revenit membrilor Comitetului de dezarmare misiunea să reconsidere structura și modul de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ONU. Noul Comitet pentru dezarmare nu mai avea la bază relația dintre blocurile militare, instituția co-președinției fiind desființată. Era alcătuit în mod diferit, din state posesoare de arme nucleare și 35 de alte state desemnate în urma consultărilor întreprinse de președintele Adunării generale a ONU; Toate statele, indiferent de categoria din care făceau parte, erau egale din punct de vedere al calității lor de membru în Comitet; Participarea statelor la lucrări avea caracter individual, era deci în afara alianțelor militare; Comitetul, deși restrâns
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
program de lucru structurat pe tematici în plenară și în organe subsidiare. Comitetul era legat de Organizația Națiunilor Unite. La baza structurării Comitetului și a ordinii sale de zi, erau așezate documentele Sesiunii Speciale a ONU, consacrată dezarmării și rezoluțiile Adunării generale. De asemenea, Comitetul urma să prezinte rapoarte anuale și de câte ori era necesar Adunării generale a ONU; Comitetul stabilea o ordine de zi largă, care îi preciza mandatul, ca organism de negocieri. În baza acesteia, la fiecare început de an
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
generale a ONU; Comitetul stabilea o ordine de zi largă, care îi preciza mandatul, ca organism de negocieri. În baza acesteia, la fiecare început de an, urma să se adopte însă o agendă anuală, ținând seama de recomandările făcute de Adunarea generală a ONU. Era vorba de un nou Comitet. Înlăturarea modelului bipolar avea o importanță cardinală pentru eficiența negocierilor, atât din punct de vedere principial, cât și practic. În același timp, toți înțelegeau că, oricât de bine ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu poți merge prea departe. Cu precădere în mediul multilateral. Iar formarea de "aliați" este o chestiune de durată, de onestitate și corectitudine față de parteneri, în final, de știință. Pe aceeași linie, la cea de-a doua Sesiune Specială a Adunării generale a ONU consacrată dezarmării, la patru ani după prima Sesiune Specială care dăduse impulsul decisiv noii abordări pe plan internațional a dezarmării, am avut o altă experiență pozitivă. Ținta era determinarea, împreună tot cu țările neutre și nealiniate, a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pentru studii în domeniul dezarmării, mă asociasem inițiativei ambasadorului mexican, laureat al Premiului Nobel, Alfonso Garcia Robles vizând inițierea unei Campanii mondiale, sub egida ONU Secretarul general al ONU a agreat propunerea și ea a devenit obiectul unei rezoluții a Adunării generale a ONU. Adoptarea deciziei de lansare a Campaniei mondiale de dezarmare, care s-a dovedit a fi singura hotărâre într-o problemă de substanță care a putut fi adoptată la cea de-a doua Sesiune Specială, a avut, de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
păstreze ceea ce generații de diplomați ,ce au fost și inteligenți, creaseră până la ei. Vreau să citez un caz particular. Imediat după Revoluție, România a preluat mandatul de membru al Consiliului de securitate al ONU, pe care îl primise prin votul Adunării generale. Urma să dea în cel mai important for politic de menținere a păcii și ordinii internaționale primul examen asupra noii sale orientări de politică externă. A trebuit regândită prezența noastră în Consiliu, mai ales că în acel timp avea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de la position de la Roumanie en ce qui concerne cette crise, et qui visait une politique indépendante vis-à-vis de Moscou et une amélioration de ses relations avec les Etats Unis. În septembrie 1962, am participat la Sesiunea a 17-a a Adunării generale a ONU, la New York. Era pentru mine a 7-a sesiune la rând: cinci petrecute în calitate de consilier la Misiunea Permanentă a României la ONU, de la înființarea ei în 1956 și până în 1960, când avusese loc faimoasa reuniune a șefilor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
problemele organizațiilor internaționale, începând cu ONU. Aveam 35 de ani și aproape toată experiența mea diplomatică se desfășurase la ONU, pe care o consideram cu prețuire "suprema academie ". Ministrul de externe, Corneliu Mănescu, care conducea în mod normal delegația la Adunarea generală anuală, s-a văzut brusc nevoit să însoțească pe Gheorghiu-Dej și pe Ion Gh. Maurer, președintele Consiliului de Miniștri, într-o vizită oficială în Indonezia, India și Birmania (3-24 octombrie 1962). Astfel, sarcina de a conduce delegația îmi revenea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Gh. Maurer, președintele Consiliului de Miniștri, într-o vizită oficială în Indonezia, India și Birmania (3-24 octombrie 1962). Astfel, sarcina de a conduce delegația îmi revenea mie. In plus, în 1962, România deținea, în rotația regională, postul de vicepreședinte al Adunării generale. Iată-mă proiectat într-o misiune în care partea protocolară sărise câteva trepte în sus; aveam de prezidat și o ședință plenară a Adunării generale și urma să fac parte din cercul mai îngust (Biroul) al celor ce organizau
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
revenea mie. In plus, în 1962, România deținea, în rotația regională, postul de vicepreședinte al Adunării generale. Iată-mă proiectat într-o misiune în care partea protocolară sărise câteva trepte în sus; aveam de prezidat și o ședință plenară a Adunării generale și urma să fac parte din cercul mai îngust (Biroul) al celor ce organizau lucrările, bine puse la punct, de altfel, de mecanismul Secretariatului. Nu vedeam însă obstacole la orizont, agenda fiind mai degrabă de rutină. După ce își anunță
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
vor liniști. Alți diplomați erau cuprinși de panică. Familiile lor părăseau New York-ul, considerat țintă privilegiată. La ideile ce pot motiva un om se adaugă profilul lui psihologic. Avusesem ocazia să-l studiez pe Hrușciov în neuitatele sale apariții la Adunarea generală din 1960, cu mișcări neașteptate, interviuri date din balcoane, vizitarea lui Castro în hotelul din Harlem, unde acesta găsise loc de găzduire, după ce voise să-și pună corturile de partizan în parcul ONU. Un om de o mare spontaneitate
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și suc de lămâie) pentru desele frecventări ale barului din marele hall al delegaților (the lounge), părea tuturor depășit de o asemenea problemă. Motiv pentru care, îngrijorați de posibila lui prestație, Centrala l-a înlocuit temporar cu șeful delegației la Adunarea generală, ceea ce punea răspunderea pe umerii mei. Primul reflex al reprezentantului unei țări socialiste din bloc sau lagăr, cum era numit fără nici o sensibilitate față de echivocul denumirii, la apariția unei probleme, era să consulte pe prietenul cel mare. Chiar la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Tarabanov, la acea dată prim-adjunct al ministrului de externe. În timpul sesiunii asistau și miniștrii veterani, ca Vaclav David (Cehoslovacia) sau mai noi, ca episcopul Janos Peter (Ungaria). Dar acum, la sfârșitul lui octombrie, majoritatea plecaseră după terminarea discursurilor din Adunarea generală. Cererea expresă a lui Zorin era deci să spunem ca el: nu există rachete ofensive. Ezitarea mea provenea din îndoieli față de o atare afirmație: de unde s-ar fi născut problema dacă n-ar fi existat rachete? Deliberări îndelungate în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
motive, între care și faptul că la sesiunea din I960, unde Hrușciov bătuse cu pantoful în bancă (vechi obicei parlamentar englez, după părerea lui Gromîko, care încerca să-l scuze), ceruse un punct de ordine sub președinția irlandezului Boland în Adunarea generală, întărit prin lovituri cu pumnul în pupitrul oratorului, care dezafectase instalația microfonului. Hrușciov l-a felicitat public într-o cuvântare după plecarea lui de la New York, ca pe un emul merituos, dar nu și autoritățile românești. Știam, de asemenea, din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
oricât de important ar fi fost. Ziua de 24 octombrie era ziua Națiunilor Unite și, ca de obicei, a fost celebrată printr-un concert la sfârșitul zilei. Nu putea fi un contrast mai mare între reculegerea din sala mare a Adunării generale și zbuciumul din Consiliul de Securitate. Mesajul păcii și coexistenței era adus în chip paradoxal de Orchestra Filarmonică din Leningrad. Cu toate acestea, Ceaikovski și Beethoven au făcut bine minților noastre fierbinți și au încurajat sămânța de speranță care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]