11,393 matches
-
Londra, Venizelos a respins cererile bulgarilor, aducând ca argumente faptul că armata greacă ocupa deja această regiune și acela că bulgarii refuzaseră să semneze cu grecii o înțelegere asemănătoare cu cea semnată cu sârbii mai înainte de delclanșarea războiului. Ruptura dintre aliați datorată marilor divergențe existente între ei a devenit inevitabilă. Bulgaria era singură în fața alianței greco-sârbe. Pe 19 mai 1913, Grecia și Serbia au semnat la Salonic un tratat de alianță. Al doilea Război Balcanic a început pe 19 iunie cu
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
numai un eventual conflict balcanic, atât Venizelos cât și Constantin considerând pe bună dreptate că, în cazul războiului cu Austro-Ungaria, prevederile lui nu obliga Grecia să intre în război de partea Serbiei. Situația s-a schimbat în momentul în care Aliații, într-o încercare de ajutorarea a sârbilor, au oferit bulgarilor regiunea Monastir - Ohrid (din Serbia) și grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cu regina Sofia. Regele a încercat să asigure o neutralitate strictă a Greciei, care ar fi fost favorabilă Germaniei și Austriei. În 1915, Winston Churchill (pe atunci Lordul primar al Amiralității) le-a sugerat grecilor să atace Dardanelele în sprijinul aliaților. Venizelos a considerat că acela era un moment potrivit pentru intrarea Greciei în război de partea Aliaților, dar, dată fiind opoziția regelui, și-a prezentat demisia pe 21 februarie. Liberalii lui Venizelos au câștigat alegerile generale și au format din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
favorabilă Germaniei și Austriei. În 1915, Winston Churchill (pe atunci Lordul primar al Amiralității) le-a sugerat grecilor să atace Dardanelele în sprijinul aliaților. Venizelos a considerat că acela era un moment potrivit pentru intrarea Greciei în război de partea Aliaților, dar, dată fiind opoziția regelui, și-a prezentat demisia pe 21 februarie. Liberalii lui Venizelos au câștigat alegerile generale și au format din nou guvernul. Chiar dacă Venizelos a promis că țară să rămână neutră, el a afirmat după alegerile din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
format din nou guvernul. Chiar dacă Venizelos a promis că țară să rămână neutră, el a afirmat după alegerile din 1915 că atacul Bulgariei împotriva Serbiei, cu care Grecia avea un tratat de alianță, îi obliga pe eleni să se alăture Aliaților Disputa dintre Venizelos și rege a culminat cu momentul în care monarhul a invocat prerogativa constituțională care îi permitea să demită guvernul în mod unilateral Între timp, folosindu-se de pretextul salvării Serbiei, Antanta a debarcat în octombrie 1915 o
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
la alegeri, deoarece a considerat că dizolvarea parlamentului a fost ilegală. Pe 26 mai 1916, fortul Rupel din Macedonia a fost predat fără condiții de către guvernul regalist forțelor germano-bulgare. Acest act a produs o impresie deplorabilă în rândul opiniei publice. Aliații au început să suspecteze o alianță secretă dintre regaliști și Puterile Centrale, alianță care ar fi pus în mare primejdie armatele lor din Macedonia. Pe de altă parte, predarea fortului Rupel a însemnat penru Venizelos și susținătorii lui începutul destrămării
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
nu au fost capabili să-i controleze pe bulgari, care au început să disloce populația elenă, după care au ocupat orașul Kavala pe 4 septembrie. Pe 16 august 1916, în timpul unei demonstrații în Atena, Venizelos, care se ocupa de sprijinul Aliaților, a anunțat public că se delimitează de politica monarhului. Discursul lui Venizelos nu a făcut decât să polarizeze și mai mult populația între monarhiștii antivenezeliști și venizeliști. Pe 30 august 1916, ofițerii venizeliști au organizat o lovitură de stat la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și generalul Panagiotis Danglis au fost de acord să formeze un guvern provizoriu. Pe 9 octombrie, ei s-au mutat la Thessaloniki și și-au asumat conducerea „Apărării Naționale”, care milita deschis pentru participarea Greciei la efortul de război al Aliaților. Triumviratul mai sus menționat au format un guvern aflat în opoziție directă cu cel oficial de la Atena. Cei trei au fondat cu sprijinul Aliaților nu doar un guvern provizoriu, dar și un „stat provizoriu”, care includea nordul Greciei, Creta și
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
au asumat conducerea „Apărării Naționale”, care milita deschis pentru participarea Greciei la efortul de război al Aliaților. Triumviratul mai sus menționat au format un guvern aflat în opoziție directă cu cel oficial de la Atena. Cei trei au fondat cu sprijinul Aliaților nu doar un guvern provizoriu, dar și un „stat provizoriu”, care includea nordul Greciei, Creta și cea mai mare parte a insulelor Mării Egee. Practic, aceste regiuni erau „pământurile noi”, cucerite în timpul Războaielor Balcanice, unde Venizelos se bucura de un important
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
mai apoi mobilizarea unei armate destinată frontului din Macedonia și, în scurtă vreme, s-a implicat în acțiuni militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. În lunile care au urmat după crearea guvernului provizoriu din Thessaloniki la sfârșitul lui august, negocierile dintre aliați și regele elen s-au intensificat. Aliații doreau demobilizarea armatei elene, ca o contramăsură a predării necondiționate a fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
din Macedonia și, în scurtă vreme, s-a implicat în acțiuni militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. În lunile care au urmat după crearea guvernului provizoriu din Thessaloniki la sfârșitul lui august, negocierile dintre aliați și regele elen s-au intensificat. Aliații doreau demobilizarea armatei elene, ca o contramăsură a predării necondiționate a fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte, regele dorea ca aliații să-i ofere
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
s-au intensificat. Aliații doreau demobilizarea armatei elene, ca o contramăsură a predării necondiționate a fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte, regele dorea ca aliații să-i ofere garanții că guvernul lui Venizelos nu va fi recunoscut de către puterile occidentale, sau că rivalul său politic nu va primi ajutoare din apus. De asemenea, regele cerea garanții din partea aliaților cu privire la respectarea integrității și neutralității țării și
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Pe de altă parte, regele dorea ca aliații să-i ofere garanții că guvernul lui Venizelos nu va fi recunoscut de către puterile occidentale, sau că rivalul său politic nu va primi ajutoare din apus. De asemenea, regele cerea garanții din partea aliaților cu privire la respectarea integrității și neutralității țării și la retrocedare oricărui bun rechiziționat de aceștia în tipul războiului. Violarea de către franco-britanici a integrității teritoriale ale Greciei de-a lungul întregului an 1916 jignea onoarea elenilor și prin aceasta făcea ca popularitatea
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și prin aceasta făcea ca popularitatea regelui Constantin să crească. A avut loc o serie de demonstrații anti-Antanta în Atena. În rândul armatei, în special în rândurile ofițerilor de rang inferior, s-a născut o mișcare de respingere a pretențiilor aliaților pentru dezarmare și de predare a oricărui material de război către puterile Antantei. Această mișcare i-a avut în frunte pe Ioannis Metaxas și Sofoklis Dousmanis . Pe de altă parte, Aliații nu au renunțat nicio clipă la exercitarea de presiuni
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
s-a născut o mișcare de respingere a pretențiilor aliaților pentru dezarmare și de predare a oricărui material de război către puterile Antantei. Această mișcare i-a avut în frunte pe Ioannis Metaxas și Sofoklis Dousmanis . Pe de altă parte, Aliații nu au renunțat nicio clipă la exercitarea de presiuni asupra guvernului de la Atena. Pe 24 noiembrie, du Fournet a prezentat guvernului de la Atena un ultimatum care expira pe 1 decembrie, prin care se cerea predarea a cel puțin zece baterii
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
ocupe anumite poziții cheie din Atena și să forțeze guvernul elen să accepte cererile Antantei. Regele a răspuns că armata și populația îl silesc să nu accepte dezarmarea și a refuzat să-și ia orice fel de angajament dorit de Aliați. Cu toate acestea, el a promis că trupele elene vor primi ordine precise să nu deschidă focul împotriva contingentului aliat. În ciuda situației foarte complicate, nici guvernul regal, nici aliații nu au întreprins măsuri care să ducă la un conflict deschis
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și populația îl silesc să nu accepte dezarmarea și a refuzat să-și ia orice fel de angajament dorit de Aliați. Cu toate acestea, el a promis că trupele elene vor primi ordine precise să nu deschidă focul împotriva contingentului aliat. În ciuda situației foarte complicate, nici guvernul regal, nici aliații nu au întreprins măsuri care să ducă la un conflict deschis. Pe 29 noiembrie, guvernul regal a hotărât să respingă cererile amiralului francez și a organizat rezistența armată împotriva aliaților. Până pe
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a refuzat să-și ia orice fel de angajament dorit de Aliați. Cu toate acestea, el a promis că trupele elene vor primi ordine precise să nu deschidă focul împotriva contingentului aliat. În ciuda situației foarte complicate, nici guvernul regal, nici aliații nu au întreprins măsuri care să ducă la un conflict deschis. Pe 29 noiembrie, guvernul regal a hotărât să respingă cererile amiralului francez și a organizat rezistența armată împotriva aliaților. Până pe 30 noiembrie, unitățile militare și milițiile regaliste ("epistratoi", „rezerviștii
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
contingentului aliat. În ciuda situației foarte complicate, nici guvernul regal, nici aliații nu au întreprins măsuri care să ducă la un conflict deschis. Pe 29 noiembrie, guvernul regal a hotărât să respingă cererile amiralului francez și a organizat rezistența armată împotriva aliaților. Până pe 30 noiembrie, unitățile militare și milițiile regaliste ("epistratoi", „rezerviștii”) au fost chemate în Atena și regiunea învecinată (peste 20.000 de oameni). Aceste trupe au ocupat punctele strategice și au primit ordine clare să nu deschidă focul decât dacă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
înțeles starea de spirit a grecilor. Un diplomat occidental avea să declare în acele momente că grecii bravează și că, în fața forței, vor „vor aduce tunurile pe tavă”. Amiralul du Fournet împărtășea un punct de vedere la fel de lipsit de realism. Aliații au debarcat un contingent cu efective reduse care a intrat în Atena pe 18 noiembrie/1 decembrie. Trupele aliate au trebuit să facă față rezistenței organizate și după o zi de lupte s-a ajuns în cele din urmă la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
1916, guvernul provizoriu al lui Venizelos a declarat război Puterilor Centrale. Drept răspuns, a fost emis un mandat regal de arestare a lui Venizelos, iar arhiepiscopul Atenei a emis ca urmare a presiunilor casei regale o anatemă împotriva aceluiași politician. Aliații s-au străduit să soluționeze conflictul în favoarea lor și au instituit o blocadă navală împotriva sudului Greciei, care era încă credincioasă regelui, provocând mari greutăți populației din această regiune. În iunie, francezii și britanicii au hotărât să invoce obligațiile lor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
invoce obligațiile lor de „puteri protectoare”, care promiseseră să garanteze apărarea constituținalității puterii Regatului Greciei, și au cerut regelui să abdice . Constantin a acceptat și, pe 15 iunie 1917, a plecat în exil, abdicând în favoarea fiului său Alexandru, (considerat de Aliați favorabil Antantei), și nu a fiului său mai mare și principe moștenitor, George. Plecarea regelui a fost urmată de deportarea în Franța și Italia a unui mare număr de regaliști importanți, în special ofițeri de armată, așa cum a fost de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
la operațiunile militare împotriva Puterilor Centrale pe frontul din Macedonia. În toamna anului 1918, armata elenă cu efective de 300.000 de soldați, era cea mai importantă armată națională aliată de pe frontul din Macedonia. Mobilizarea întregii armate elene a oferit Aliaților superioritatea numerică necesară pentru victoria pe frontul din Macedonia. O forță combinată greco-sârbo-franco-britanică aflată sub comanda generalului francez Franchet d'Esperey a declanșat o ofensivă de proporții pe 14 septembrie 1918 împotriva forțelor bulgaro-germane. După bătălia de la Skra-di-Legen, bulgarii au
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
spre teritoriul național. Pe 24 septembrie, guvernul bulgar a cerut încetarea luptelor. Armistițiul avea să fie semnat cinci zile mai târziu. Forțele aliate au continuat atacurile spre nord, încercând să învingă restul forțelor germane și austro-ungare care li se opuneau. Aliații au reușit ca, până în octombrie 1918, să elibereze întreaga Serbie, pregătindu-se să invadeze Ungaria. Ofensiva plănuită nu a mai avut loc deoarece guvernul de la Budapesta s-a oferit să capituleze în noiembrie 1918, marcând astfel începutul disoluției Imperiului Austro-Ungar
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a mai avut loc deoarece guvernul de la Budapesta s-a oferit să capituleze în noiembrie 1918, marcând astfel începutul disoluției Imperiului Austro-Ungar. Capitularea ungurilor a dus la încetarea luptelor Primului Război Mondial, Germania nemaiavând forțe disponibile să oprească atacul dinspre sud al Aliaților. S-a dovedit astfel că participarea Greciei la război și ruperea frontului din Macedonia au fost de cea mai mare importanță. Ca urmare, Grecia a participat alături de puterile învingătoare la tratativele de pace de la Paris din 1919. După încheierea luptelor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]