10,586 matches
-
meu, s-a apropiat foarte mult de noi în ultimii ani ai vieții sale și ne-a povestit multe lucruri frumoase din viața și munca sa. Ne-a povestit câte biserici a pictat, printre altele și iconițele ovale (medalioanele) de pe altarul pe care sunt depuse moaștele Sfintei Parascheva. Domnul profesor ne-a spus că pentru Sfânta Parascheva a folosit-o ca model pe fiica sa, Mioara, care trăiește și vă poate confirma spusele mele. și m-a întrebat dacă nu văd
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
desăvârșirea acestor opere (acest „Ghid turistic” încă n-a apărut, dar poate Biserica se va gândi să-l scoată, pentru ca lumea să cunoască și să admire buchetul neprețuit, fie și numai cel din Iași - 49 biserici și mănăstiri și 52 altare până în 1989). Pentru că vorbim de Sfânta Parascheva, mai trebuie să vă transmit o informație, primită de la dl.Parfene G. cu mulți ani în urmă: în timpul anului, moaștele Sfintei Parascheva au un câmp energetic obișnuit pentru un sfânt, deci mai larg
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de la serviciu ca să ajung la slujbă; s a mai uitat o dată lung la mine și mi-a spus să aștept până termină toate slujbele în biserică. Am așteptat și, când femeile începuseră deja să măture, am îngenuncheat în ușa din stânga altarului, am ascultat și trăit moliftele. Am mulțumit și am ieșit din biserică foarte atentă să văd ce mi se întâmplă. După câțiva pași am avut o ușoară amețeală, dar până să pun mâna pe gard trecuse deja. Asta a fost
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nimic; asta înseamnă că fiecare trebuie să-și poarte singur de grijă, înainte de a se hotărî la acest gest. Personal am asistat la o scenă penibilă înainte de Paști, când unei tinere i s-a refuzat pur și simplu împărtășania în fața altarului, numai pentru că nu se spovedise la acel preot. A plecat copila cu capul plecat din biserică, dar la bietul ei suflețel nu s-a gândit nimeni; la urmările acelui „gest preoțesc” în gândul și comportamentul tinerei nici atât. Nu știu dacă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dibace. Ionuț, în costumul sobru de mire părea mai palid și mult mai copil față de vârsta pe care o avea, iar Ioana în rochie albă cu voal de mireasă, roșcată cu ochi albaștri, puțin melancolincă. Pășeau amândoi timizi spre sfântul altar în sunetul lin al clopotelor. Părinții mirilor care și ei se aflau în biserică, surâdeau puțin triști în spatele lor, așa cum se cuvine în astfel de ocazii. Undeva, într-un colț din naosul bisericii o puteai zări și pe doamna Angela
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu Îndrăznesc să fac nimic... Inițierea În scrierea marelui poem mă azvîrle de la o evanghelie la alta, de la ana dorinței ei pînă la caiafa durerii mele, Arcușul limbii sale, aidoma unui pendul mișcat de la dreapta la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul harului și să fete!, să-i smulg din vintre facerea poemului, jalea de mătase. PÎnă am intrat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
biserică. Existau opinii pentru toate gusturile: unii Îl dădeau mort În acel duel, iar cadavrul abandonat Într-o groapă anonimă; alții, mai optimiști, preferau să creadă că, implicat În vreo afacere tulbure, Carax fusese nevoit să-și părăsească mireasa la altar și să fugă din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul fără nume nu a fost găsit niciodată, iar la puțină vreme circulase altă versiune: urmărit de ghinion, Julián Carax murise În orașul său natal, În cea mai crîncenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ne abatem pe Ulița Mare. După câțiva pași, intrăm pe poarta de sub turnul clopotniță și apoi pe ușa minunii între minuni, biserica Trei Ierarhi...Ne închinăm cu evlavie la icoane. Îl urmăresc pe bătrân. El își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta, Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă fără a spune un cuvânt Singur să fumez acolo neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... Pe stradă urle viața, și moartea Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! 13. Încingeți-vă, preoți, și plîngeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14. Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strîngeți pe bătrîni, pe toți locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
adunare de sărbătoare!" 16. Strîngeți poporul, țineți o adunare sfîntă! Aduceți pe bătrîni, strîngeți copiii, și chiar pruncii de la țîță! Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa din odaia ei! 17. Preoții, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă și altar, și să zică: "Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?" 18. Domnul a fost plin de rîvnă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
mă gândesc în mintea mea, cu plângerile care nu puteau fi dovedite, așa au ars în camerele de gazare oameni nevinovați, denunțați de oameni "de bine". Începe slujba, un preot ca un artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre preotul "în scenă". O sală mare, ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-a văruit direct peste cărămizi, este împărțită în mai multe sectoare, fiecare sector
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar mlaștina pentru el era caldă, porcăria îi dădea amețeli delicioase, nu, nu voia să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, îi era suficient să facă dragoste cu iubita lui, cu ea se simțea ca pe un altar, dragostea îi spăla creierul, se simțea generos, puternic, curajos și curat. Dar știa că toate acestea sunt doar închipuiri, că viața e un rahat mare, că ne depravăm cu toții cât putem, numai să nu simțim cum ne scufundăm în mlaștina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-au oprit cu toții și au intrat ca aspirați, s-au închinat la icoane, au urcat în turnul bisericii și au tras clopotele îndelung, unii plângeau, alții arborau steaguri, alții l-au scos pe preot cu de-a sila din altar, acesta se pitise sub masă de frică, au luat și prapurii, ca la înmormântare, au pus preotul să mărșăluiască în fruntea coloanei, acesta se ruga cu sârg și se uita pe unde să scape, în spatele lui veneau armate întregi de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am trecut prin mai multe faze din punct de vedere religios. Prima dată, datorită educației părinților, a bunicii mele adică, eram atras de religia ortodoxă, religia în care-am fost botezat, și frecventam biserica fiind... eram copil, mă duceam la altar, ajutam preotul. După aceea, am observat că foarte mulți oameni făceau cu totul altceva decât ceea ce spuneau din punct de vedere religios. Erau oameni care-și făceau cruci: „Să mă trăsnească! Să mă bată Dumnezeu, dar că pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe care le avem în față. „Atunci, dă-i drumul!” Mănăstirea Sfânta Vineri a fost ridicată de vornicul Nestor Ureche „în dricul târgului”, la 1610. Numai că, n-a avut viață prea lungă, fiind dărâmată. Pe locul unde se găsea altarul, a fost ridicată o cruce de piatră monumentală, pe soclul căreia scrie: „Ridicată de Primăria Iași în amintirea bisericii Sf. Vineri 1895”. Cât despre mănăstirea „din jos de Galata”, se știe că este vorba de mănăstirea Frumoasa. „ Acum parcă totul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege un loc de Biserică ca locaș de închinare, Episcopul sfințește locul. Când Biserica este gata, Episcopul o sfințește. Episcopul sfințește Sfântul Altar. Sfânta Masă, care e simbol al Sfântului Mormânt al Domnului, e sfințită de către Episcop. Pe Sfânta Masă se află Sfânta Evanghelie - Cuvântul Domnului Iisus, care este tot atât de sfânt ca persoana istorică a lui Hristos. Pe aceasta credincioșii o sărută cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i așa, nu mai sta pe gânduri. Citește-o!” Porunca îi poruncă. Așa că nu mai stau pe gânduri și citesc cu glas tare: „Măsura Bisericii Papistășești după cum arată în gios. Leat 7254 (1746) avgust 3. 12 stânjini lungul besericii cu altarul; 5 stânjini latul bisericii și stânjănul de 8 palme; făptura bisericii să fie după cum iaste cea vechi; 6 stânjini biserica să fie mai încoace asupra casălor; 2 stânjini să fie înălțimea bisericii fără temeliia ei; 2 stânjini lungul pietrilor scările
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
timp, nevoie de revoltă, de lecțiile disperării noastre și ale remușcărilor noastre, aveam nevoie de speranță. Și, brusc, ne vedeam deposedați de toate acestea. Ele deveniseră poezie. Revolta se consolase să devină sacră. Remușcarea se consolase să fie rostită în altar. Speranța se resemnase să fie cântată. Așa cum Midas în antichitate n-a mai avut ce mânca și ce îmbrăca pentru că tot ce atingea se transforma în aur, pe culmea poeziei nu mai aveam revolte, nu mai aveam remușcări adevărate și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
religii negre, îmbrăcați nu în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
multă vreme probabil, după felul cum arăta. Ultimele pete albe de var cădeau de pe zid, iar înlăuntru, printre pietre, crescuse iarba și-și făcuseră șopârlele cuib. Când am intrat, o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre picioare. Pe altarul de cărămidă erau amestecate crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se mai distingeau în tencuiala cojită urmele unui Christ pictat care binecuvânta acum un liliac ce murise
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îi trezește. Și de ce apar uneori acești îmblînzitori în lume? Nu pentru a instaura împărăția grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca templu o gară pustie; un templu cu altarul pătat de muște și acoperit cu pânze de păianjen; cu un jilț de piele ros în fața unui sfeșnic, în loc de tron; gol; tronul pustiului nu poate fi decât gol; cine trece, trebuie să treacă fără să înțeleagă nimic și să se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]