9,933 matches
-
13 ianuarie 1918, ministrul Constantin Diamandi, împreună cu personalul ambasadei române din Petrograd au fost arestați. Din fericire pentru ei un secretar al Legației Române (Ambasadei Române) a reușit sa scape și să alerteze ambasada Franței, iar aceasta a anunțat celelalte ambasade. Mai multi diplomați s-au adunat la sediul ambasadei S.U.A. unde fără a mai aștepta instrucțiuni de la guvernele lor, au semnat o notă prin care își exprimau solidaritatea cu ministrul României și solicitau punerea lui imediat în libertate, iar în
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
române din Petrograd au fost arestați. Din fericire pentru ei un secretar al Legației Române (Ambasadei Române) a reușit sa scape și să alerteze ambasada Franței, iar aceasta a anunțat celelalte ambasade. Mai multi diplomați s-au adunat la sediul ambasadei S.U.A. unde fără a mai aștepta instrucțiuni de la guvernele lor, au semnat o notă prin care își exprimau solidaritatea cu ministrul României și solicitau punerea lui imediat în libertate, iar în caz contrar toți vor parași Petrogradul în semn de
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
poloneze. Termenul „Teritoriile Recuperate” a fost folosit de asemenea și în afara granițelor Poloniei. În 1962, Papa Ioan al XXIII-lea a numit aceste teritorii ca „teritoriile apusene recuperate după secole” și nu și-a revizuit declarația nici chiar sub presiunea ambasadei germane. Termenul este încă socotit util, datorită continuității existenței unei minorități poloneze, vizibilă încă în 1945, de către anumiți oameni de știință precum Krzysztof Kwaśniewski.. După încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriile poloneze estice și
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
externe al Republicii Populare Ungare, János Péter, fost episcop reformat, a efectuat o vizită la Vatican. În cursul discuției avute cu papă Paul al VI-lea, ministrul ungar de externe a cerut rezolvarea „chestiunii Mindszenty”, adică mutarea cardinalului Mindszenty din ambasada SUA la Budapesta, unde acesta se află refugiat din 1956. Presiunea asupra Sfanțului Scaun era cu atat mai mare, cu cât și Statele Unite ale Americii erau interesate să scape de oaspetele incomod din ambasada budapestana. Casaroli l-a vizitat pe
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Mindszenty”, adică mutarea cardinalului Mindszenty din ambasada SUA la Budapesta, unde acesta se află refugiat din 1956. Presiunea asupra Sfanțului Scaun era cu atat mai mare, cu cât și Statele Unite ale Americii erau interesate să scape de oaspetele incomod din ambasada budapestana. Casaroli l-a vizitat pe Mindszenty în ambasada SUA din Budapesta în anul 1964. În 1974, după mutarea cardinalului Mindszenty la Viena, Casaroli a obținut acordul autorităților comuniste că în funcția de arhiepiscop de Esztergom să fie numit László
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Budapesta, unde acesta se află refugiat din 1956. Presiunea asupra Sfanțului Scaun era cu atat mai mare, cu cât și Statele Unite ale Americii erau interesate să scape de oaspetele incomod din ambasada budapestana. Casaroli l-a vizitat pe Mindszenty în ambasada SUA din Budapesta în anul 1964. În 1974, după mutarea cardinalului Mindszenty la Viena, Casaroli a obținut acordul autorităților comuniste că în funcția de arhiepiscop de Esztergom să fie numit László Lékai, fostul secretar al cardinalului Mindszenty. Prima întâlnire de
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Relațiile româno-ungare sunt relațiile externe dintre România și Ungaria. România are ambasadă la Budapesta și Ungaria are ambasadă la București. În context, relațiile bilaterale dintre cele două țări poartă amprenta interacțiunilor istorice ale celor două popoare, până în secolul al XIX-lea. Au fost apoi formalizate odată cu înființarea Statului român modern în a
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
Relațiile româno-ungare sunt relațiile externe dintre România și Ungaria. România are ambasadă la Budapesta și Ungaria are ambasadă la București. În context, relațiile bilaterale dintre cele două țări poartă amprenta interacțiunilor istorice ale celor două popoare, până în secolul al XIX-lea. Au fost apoi formalizate odată cu înființarea Statului român modern în a doua jumătate a secolului al XIX
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
favorabilă părții ruso-române (atitudine în urma căreia a primit apoi Bosnia și Herțegovina). Astfel, Austro-Ungaria a fost primul stat care a recunoscut independența Principatului României. La 11 septembrie 1878 agenția diplomatică română de la Viena a fost ridicată la rangul de legație (ambasadă). Reprezentanța română de la Viena a devenit astfel prima ambasadă a României. Primul ambasador român în străinătate a fost ambasadorul Ion Bălăceanu, iar primul ambasador străin acreditat în România a fost contele László Hoyos-Sprinzenstein. Principalele divergențe au fost legate de războiul
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
Bosnia și Herțegovina). Astfel, Austro-Ungaria a fost primul stat care a recunoscut independența Principatului României. La 11 septembrie 1878 agenția diplomatică română de la Viena a fost ridicată la rangul de legație (ambasadă). Reprezentanța română de la Viena a devenit astfel prima ambasadă a României. Primul ambasador român în străinătate a fost ambasadorul Ion Bălăceanu, iar primul ambasador străin acreditat în România a fost contele László Hoyos-Sprinzenstein. Principalele divergențe au fost legate de războiul vamal, de chestiunea ceangăilor și de cea a românilor
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
n. 28 iunie 1951, Cluj, România) este un scriitor, jazzolog și diplomat român, profesor de estetică jazzului, poliglot, promotor cultural, performer de jazz-poetry. Între 2006-2012 a fost întâiul director al Institutului Cultural Român din Lisabona și ministru consilier pe langă Ambasada României din Portugalia. S-a născut în 28 iunie 1951 la Cluj. Părinții: / medic și Lucreția Mihaiu / profesoară de muzică. În 1974 absolvă secția engleză-germană/facultativ spaniolă-portugheză la Facultatea de Litere a Universității Clujene. Între 1971-1983 este membru al redacției
Virgil Mihaiu () [Corola-website/Science/325924_a_327253]
-
F. Scott Fitzgerald din perspectiva jazzologică, în 2002. În 2004 e cooptat în juriul ce acorda "Premiul European de Jazz", patronat de guvernul Austriei. Din 2006 devine întâiul director al Institutului Cultural Român din Lisabona și ministru consilier pe langă Ambasada României din Portugalia, funcții pe care le va exercita până în 2012. Premiul pentru debut în poezie al Editurii Dacia/1977. Medalia onorifica "Amicus Poloniae" a Ministerului Culturii din Polonia/1984. Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor Cluj/1994. Premiul "Cartea
Virgil Mihaiu () [Corola-website/Science/325924_a_327253]
-
artistice cu cele mai mari încăsări având peste 2 miliarde $ încasări în toată lumea. În acest film cu acțiunea în anul 1996, Ethan Hunt pe lângă faptul că este acuzat de asasinarea unor colegi agenți ai IMF în timpul unei misiuni eșuate la Ambasada din Praga, mai este, de asemenea, acuzat pe nedrept că a vândut secrete de stat unui misterios criminal internațional cunoscut doar ca „Max”. În acest film cu acțiunea în anul 2000, Ethan Hunt îl trimite pe Nyah Nordoff-Hall sub acoperire
Seria Misiune: Imposibilă () [Corola-website/Science/325979_a_327308]
-
prin implicarea sa într-un număr important de acțiuni culturale în cooperare cu parteneri provenind din universități și institute de cercetare din întreaga lume, în special din regiunea baltică și nordică și din România, cu Ministerul Afacerilor Externe român, cu ambasadele și consulatele țărilor baltice și nordice la București, cu Muzeul Național de Istorie și alte muzee din țară, cu ONG-uri și OING-uri din țară și din străinătate, cu autorități publice locale și județene din Dâmbovița/Târgoviște, Constanța/Constanța
Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice () [Corola-website/Science/324871_a_326200]
-
internaționale de studii baltice și nordice în România, acțiuni care s-au bucurat de o largă participare internațională și de o amplă vizibilitate naționala și internațională reflectată în aparițiile din presa din țară și din străinătate și pe website-urile tuturor ambasadelor și consulatelor nordice și baltice prezente la București. Acțiunile au fost complexe, au implicat organizarea concomitentă a unor expoziții, a unor evenimente editoriale etc. Feedback-ul primit de la publicul nostru țintă a fost deosebit de pozitiv și ne-am bucurat de
Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice () [Corola-website/Science/324871_a_326200]
-
său Lothar al II-lea de Italia, Liutprand a devenit secretarul confidențial al următorului rege al Italiei, Berengar al II-lea, marchiz de Ivrea, căruia i-a devenit apoi cancelar și de către care a fost trimis în 949 într-o ambasadă la curtea bizantină a împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Dat fiind că atât tatăl, cât și tatăl vitreg al lui Liutprand fuseseră ambasadori la Constantinopol și că Liutprand însuși se pregătea pentru a învăța limba greacă (nu foarte cunoscută
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
acest gen din secolul al X-lea. Descrierea detaliată a Constantinopolului și a curții imperiale bizantine constituie un document de rară valoare, deși este impregnată puternic de ostilitatea autorului la adresa Bizanțului. Dacă s-a întors sau nu în 971 cu ambasada pentru a o aduce pe Anna Porfirogeneta este incert. Liutprand pare să fi murit în 972, dat fiind că succesorul său în scaunul episcopal de Cremona era deja instalat în 973.
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
personaje ciudate, care au venit să vadă corpul, inclusiv unul care înțeapă cadavrul cu un ac și un altul care apropie o oglindă de gura și de nasul cadavrului, pentru a verifica dacă el este mort. Ea este chemată la Ambasada americană, unde se întâlnește cu funcționarul CIA Hamilton Bartholomew. El o informează că Charles a fost implicat într-un furt în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În calitate de membri ai OSS (predecesorul CIA), Charles, "Tex" Panthollow, Herman Scobie, Leopold W
Șarada (film din 1963) () [Corola-website/Science/325019_a_326348]
-
a fi Bartholomew este adevăratul Carson Dyle și că el este cel care i-a ucis pe ceilalți. Urmărirea se încheie cu moartea lui Dyle. Reggie insistă pentru returnarea timbrelor autorităților competente. Peter refuză să o însoțească în interiorul biroului de la ambasadă. Atunci când ea se duce acolo, este șocată să-l găsească pe Peter (al cărui nume real se dovedește a fi Brian Cruikshank) șezând în spatele biroului. După ce-i dovedește ei că el este de fapt un funcționar guvernamental responsabil cu recuperarea
Șarada (film din 1963) () [Corola-website/Science/325019_a_326348]
-
interpretat de Grant face comentarii cu privire la vârsta lui, iar Regina - personajul interpretat de Hepburn - este descrisă ca fiind cea care-l urmărește. Scenaristul Peter Stone și regizorul Stanley Donen au un rol comun neobișnuit în film. Atunci când Reggie merge la Ambasada SUA pentru a se întâlni cu Bartholomew, doi oameni intră în lift când ea iese. Omul care spune "l-am păcălit pe bătrân la ultimul pot — cu o pereche de doiari" este Stone, dar vocea este a lui Donen. Vocea
Șarada (film din 1963) () [Corola-website/Science/325019_a_326348]
-
ea iese. Omul care spune "l-am păcălit pe bătrân la ultimul pot — cu o pereche de doiari" este Stone, dar vocea este a lui Donen. Vocea lui Stone este folosită mai târziu de pușcașul marin american, care păzea clădirea Ambasadei la sfârșitul filmului. Grant și Hepburn au fost nominalizați pentru Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un muzical/comedie, respectiv cea mai bună actriță într-un muzical/comedie. Melodia principală compusă de Henry Mancini, cu versuri
Șarada (film din 1963) () [Corola-website/Science/325019_a_326348]
-
anul 1967, când a jucat cu Peter O'Toole și Omar Sharif în filmul "Noaptea generalilor", a cărui acțiune se petrece în cel de-Al Doilea Război Mondial. În anul următor, a interpretat un ofițer australian de informații detașat la Ambasada Australiei din Tokio, Dikko Henderson, în filmul "You Only Live Twice" (1967) din seria cu James Bond. Patru ani mai târziu, el a apărut ca Ernst Stavro Blofeld în filmul "Diamonds Are Forever" din aceeași serie, în ambele filme jucând
Charles Gray (actor) () [Corola-website/Science/324398_a_325727]
-
al Ierusalimului. Numele lui apare o singură dată în istorie, iar aceasta are loc exclusiv în cronica atribuită persoanei sale. El a fost un scutier al cavalerului cruciat Balian d'Ibelin din Ierusalim, pe care l-a însoțit într-o ambasadă a regelui Guy de Lusignan al Ierusalimului către contele to Count Raymond al III-lea de Tripoli în 1187. Balian și suita sa au rămas în urmă cu o zi, la Nablus pe parcursul călătoriei către Tripoli; ceilalți au fost surprinși
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
mesaj adresat profesorului și se refereau la faptul că el o recunoscuse ca fiind femeia cu care se întâlnise pe drum și care-l întrebase unde locuiește profesorul. Ea îi încredințează documentele lui Holmes pentru ca acesta să le ducă la Ambasada Rusiei pentru a obține eliberarea lui Aleksei. După aceste dezvăluiri, Anna moare după ce luase otravă înainte de a ieși din ascunzătoare. Povestirea lui Doyle a fost publicată la mică distanță temporală de romanul "The Secret Agent" (1907) al lui Joseph Conrad
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
Henric al II-lea, însă după bătălia de la Cannae din 1018, soldată cu o categorică victorie bizantină, și-a manifestat discret supunerea față de împăratul bizantin Vasile al II-lea. Atunci când împăratul Henric a murit în 1024, Guaimar a trimis o ambasadă la noul împărat, Conrad al II-lea, prin care îl ruga să îl elibereze pe cumnatul său Pandulf al IV-lea de Capua, supranumit "lupul din Abruzzi", la care Conrad s-a conformat. Imediat după aceea, Pandulf a purces la
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]