24,313 matches
-
dar și prin el, din moment ce prin creație mă scriu, iar literele devin idei adesea sinucigașe, fiindcă tristețea îmbracă haine felurite. O imagine care focalizează, în câteva rânduri, atenția poetului este cea a pieței în care se adună tineri, dar fără amenințarea unui / pericol iminent, căutând dialogul, mulțime mișcată de interese de-o / umană banalitate, care devine, la un moment dat, fundalul pe care așteaptă iubita pentru a porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a auzit o voce: - Stai liniștită, madame, că suntem oameni pașnici... chiar dacă suntem militari. - Ce căutați pe proprietatea mea, în plină noapte, dacă pretindeți a fi oameni pașnici? Nu faceți nici o mișcare, că vă împușc pe toți! La o asemenea amenințare, vocea de mai înainte s-a făcut din nou auzită: - Vă rugăm, madame, nu vă speriați! Stați liniștită! A aprins o lanternă foarte puternică, cu care a luminat figurile celor care pătrunseseră pe teritoriul Mariei-Louise. Femeia a cercetat cu mare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
România, mai ales, avea să o simtă pe propria piele, pentru că, în continuare, cele patru puncte cardinale vecine nouă urmăreau sfârtecarea ei. Cum și în alte zone mocneau dorințele de expansiune - nu doar teritorială - Europa se găsea mai departe sub amenințarea conflictelor. Nu au trecut decât 19 ani și scânteia a dat în flăcări. Iar România nu s-a putut proteja în calea focului...
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați." 14. Niște ostași îl întrebau și ei, și ziceau: Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a răspuns: "Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre." 15. Fiindcă norodul era în așteptare și toți se gîndeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul, 16. Ioan, drept răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Rodul trupului tău, rodul pămîntului tău, fătul vacilor tale și fătul oilor tale, toate vor fi blestemate. 19. Vei fi blestemat la venirea ta, și vei fi blestemat la plecarea ta. 20. Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea și amenințarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, pînă vei fi nimicit, pînă vei pieri curînd, din pricina răutății faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăsești. 21. Domnul va trimite peste tine ciuma, pînă te va nimici în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și o lăsa să termine. În timpul acesta zgândărea cobra, care, enervată de faptul că era trezită brusc din somn, își lățea imediat capul și scotea limba amenințător. Fără un cuvânt, îmblînzitorul privea spre copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în câteva cuvinte că urma, așa auzise, să fiu internat într-o casă de sănătate. Femeia pe care o oprisem pe stradă se plânsese împotriva mea. Încă de a doua sau a treia zi am uitat, însă, de această nouă amenințare din pricina altor întîmplări. Când i-am dat unui îmblînzitor o monedă, el m-a strigat și m-a privit ironic: "Moneda asta nu mai circulă azi". Și mi-a întins o monedă pe care se afla chipul lui Robespierre. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
început procesul, am înțeles că acesta era, de fapt, un pretext pentru a discuta despre cele întîmplate. O frământau amintirile, soarta judecătorului și se întreba, poate, în ce măsură nu avea și ea o vină în sfârșitul lui, în cazul în care amenințarea de care se temuse se dovedise reală. Așa că mi-am luat în serios rolul de balanță a dreptății. Numai că s-a petrecut ceva care o să vă pună probabil și mai mult pe gânduri. Și mă tem că atunci când o să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de la cine? De la vecini, de la prieteni. ― Din ziua aceea, zise ea, n-am mai prea ieșit pe stradă. Urmau întrebările cele mai spinoase. ― Din vocea lui la telefon reieșea, am înțeles, că se temea. Dar credea oare într-adevăr în amenințarea de a fi omorât de soția lui? Ce părere ai? Ezită și apoi răspunse aproape în șoaptă: ― Nu știu. ― Bine, îmi dau seama că nu vrei să influențezi curtea, să trecem mai departe, i-am spus. Ce era cu persoanele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Aveți ceva de obiectat? ― De pe acum ați început să vă bateți soțul? Biine! Am să vă dau replica. Mihaela întinse obrazul ca să-i întorc palma și închise ochii în așteptare. ― Nu, n-ai să scapi numai cu atât... Am tradus amenințarea în faptă îmbrățișînd-o și strivindu-i buzele cu o sărutare. ― Canibalule, strigă Mihaela, gemând de durere, am să te bat toată viața. După acest început promițător am pornit-o razna prin oraș, lipiți unul de altul, privind străzile, casele, vitrinele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu alte cuvinte. Mâine va veni! Era acceptarea, întoarcerea, reînceputul dragostei noastre. Va să zică îi biruisem îndîrjirea, mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocmai când era cât pe-aci s-o pierd definitiv. Ceea ce nu făcuseră făgăduielile, stăruințele, constrângerile și amenințările, reușiseră să facă lacrimile. Inima unei femei nu se topește chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie. ... Ciudate sânt unele lucruri! Plecasem de-acasă în goană, ars de fierul roșu al geloziei (cînd Alexa îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înalt zgârie-nori din New York, ai doar o amețeală fizică, să-mi închipui orașele americane cu nenumărate televizoare aprinse în camere goale, cu milioane de cutii poștale în care se găsesc doar prospecte, pliante publicitare sau facturi, și să presupun că amenințarea barbariei poate veni azi nu din afara civilizației, ci dinlăuntrul ei. Barbarii nu mai dau târcoale Romei, ci o degradează locuind în ea, Nu-i exclus ca tragedia veritabilă a omului-standard, produs de "Lumea Nouă", să fie, până la urmă, discreditarea tragicului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
noi, și ăsta-i lucrul cel mai important. Toți împreună, dar în genunchi și cu capul plecat. Nu-i oare mai bine să trăiesc după chipul și asemănarea societății și pentru asta nu trebuie oare ca societatea să-mi semene? Amenințarea, dezonoarea, poliția consfințesc asemănarea aceasta. Batjocorit, hăituit, siluit, pot, în sfârșit, să-mi dau întreaga măsură, să mă bucur de ceea ce sunt, să fiu așa cum firea mea o vrea. Iată de ce, iubite prieten, după ce am salutat solemn libertatea, am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu se alegea cu nimic. Fata nici nu se speria, nici nu cocheta. Era tembelă și se temea de Lică - asta îi era toată virtutea și apărarea. Din mîjnile unui intendent grobian scăpase în ultimul moment, cu pumni și cu amenințarea numelui lui Lică. încă din căsuța doicei era deprinsă să vadă bărbații la un loc cu femeile. Dar ei nu-i plăceau oamenii, nici bărbați, nici femei; pentru lenea ei erau obositori. Trebuia să te ocupi de dânșii, să le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sperie și, de la ușă, îi punea vreo întrebare despre cai și grajduri - vreo întrebare ce se răsfrângea asupra lui Lică. Plictiseala sau încurcătura femeii erau pentru el o desfătare. Le pândea, se bucura de încurcătură, inventa dificultăți; emitea pretenții, cuteza amenințări deghizate, înainta în strategia lui, perfid și fricos totodată, si visul lui era să poată într-o zi pune Adei o astfel de întrebare ineît s-o turbure cumplit, s-o . . . omoare! Căuta febril care ar putea fi acea întrebare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zgomot, ținând în mâini registrele albastre ale intendenței casei, care erau pentru Maxențiu chinuitoare ca niște lipitori și îi spusese fără nici un scrupul: - S-a cheltuit enorm cu boala! Ar fi bine să fii mai sănătos! Urare, desigur, plăcută, dar amenințare pozitivă. Cum! In loc să se teamă ca mai deunăzi - credea el - să se teamă că prințul Maxențiu o va lăsa, va divorța într-un proces de scandal ce-i va lua titlul și o va acoperi de rușine; în loc să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-și ascundă capul parcă în broboade, pentru a-1 feri de vuietul uniform, dar iruptiv. Aplauzele îi mai dau impresia asemănătoare cu lama unui val de mare, ce se formează undeva neașteptat și se sparge de umerii tăi încovoiați subt amenințarea bucuriei. în schimb, îndată ce începea execuția, muzica o liniștea, îî da o certitudine absolută. Era o plutire pe o mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită. Sunetele clădeau geometria solidă a unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din nou, despărțindu-1 de cortegiu. Ce să fi căutat la cimitir? ... Ce fusese de făcut se făcuse! .. . Cu Sia se isprăvise! Un fel de plumb toipt îi îngreuna încă trupul la gândul Siei. . . Cu Rimii avea să vadă. Ură și amenințare permanentă! . . . Iar cu Ada! ... Și cu Ada avea de văzut! Nu știa bine ce! Era o stare a lui agresivă către tot. O stare ele spirit bună pentru a porni lupta socială pregătită de Vardali și de Ada și de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în vârful unui partid istoric, considerat a doua monarhie în Țara ajunsă independentă (1877-1888) și mai apoi întregită în perimetrul etnic străbun (după al doilea Război mondial) repet, o babă trăgătoare de sfori în stil exclusiv bolșevic, adică dublate de amenințări în măsură să fie votat aproape 100% în fruntea partidului în discuție și cu un rol istoric capital între cele trei războaie (1913, 1917, 1941) și azi, din lipsă de cadre, de bărbați politici, ajunsă pe mâna politicianismului corupt pătat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vor termina pe Băsescu - așa cum monstruoasa coaliție l-a terminat pe Cuza în 1866, la 11 februarie. Momentan s-a restabilit faimoasa coalizare a celor 322 contra Băsescu, iar moderatorul emisiunii „Nașul” a declarat în fața întregii țări că a primit amenințări cu moartea... Mă întreb și eu, ca orice cetățean de rând, în ce timp trăim noi oare acum? Nu cumva am făcut mulți pași înapoi? Și cu toate acestea eu cred în limpezirea opticii alegătorilor pentru că nu se poate să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
spune ce auzise de curând. Că Monseniorul ar fi întemeiat, cu mulți ani în urmă, undeva, o sectă, ce fusese declarată eretică și împrăștiată, deoarece propovăduia un rai amenajat pe pământ, adus din viața viitoare în cea terestră. Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca. După care își făcu vânt cu pălăria și privi, bănuitor, spre Julius. De fapt, ce-ai vrea să afli de la mine, băiete? Dacă vrei, cumva, să mă tragi de limbă în legătură cu Monseniorul, te sfătuiesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru casa cea nouă din Chosica. Casa, care nu putea fi văzută din stradă, Înconjurată de ziduri Înalte, de culoare albă, se afla Într-un cartier foarte frumos din Chosica. Partea din spate era lipită de munte și trăiai sub amenințarea permanentă a unor stînci uriașe ce păreau gata să se prăvălească În orice clipă și, totuși, nu cădeau niciodată. Nu degeaba plătiseră o groază de bani ca s-o Închirieze, te apucă amețeala cînd te gîndești. Avea piscină și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duci să te plimbi În jurul bazinului acuma gol și Întunecos, cînd lucrurile stau așa, cînd orice bucurie mult așteptată se transformă Într-o durere imensă, ca o monedă pe care o Întorci pe partea cealaltă, ba mai rău, devine o amenințare permanentă și nedefinită a unei dureri imense, a unei dureri care trebuie să vină pînă la urmă, bunăoară cînd tu te-ai uitat la bazinul gol, fără lume, fără fetele care-ți amintesc de Cinthia, fără Bertha care o pieptăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna de durere mai tîrziu, În fiecare clipă, În fiecare clipă, Julius și poate chiar acum, cînd, fiindcă e ziua ta onomastică, apare Vilma stînd pe o bancă și tu o privești și nu e absolut nimeni, absolut nimic, doar amenințarea durerii, care s-a transformat Într-o nespusă tristețe și nu știi de ce devine treptat din ce În ce mai puternică, chiar dacă nu se Întîmplă nimic și totul rămîne la fel ca Înainte, chiar dacă acum a apărut Nilda și vorbește tare, aproape strigînd, stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]