10,800 matches
-
aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina. Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
a reintră în legalitate. În 1902 s-au organizat noi alegeri, câștigate de o coaliție electorală de stânga condusă de Emile Combes care avea o viziune și mai anticlericală. Acesta nu s-a mai ținut de promisiunile predecesorului, iar cererile călugărilor erau respinse. Ordinele călugărești și congregațiile nu mai puteau funcțina legal în Franța și mulți călugări și călugărițe au emigrat. S-a constituit o comisie parlamentară care trebuia să elaboreze o lege privind separarea bisericilor de stat. Aristide Briand a
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de stânga condusă de Emile Combes care avea o viziune și mai anticlericală. Acesta nu s-a mai ținut de promisiunile predecesorului, iar cererile călugărilor erau respinse. Ordinele călugărești și congregațiile nu mai puteau funcțina legal în Franța și mulți călugări și călugărițe au emigrat. S-a constituit o comisie parlamentară care trebuia să elaboreze o lege privind separarea bisericilor de stat. Aristide Briand a inițiat legea care a fost votată în decembrie 1905 care propunea separarea bisericilor. S-a renunțat
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
martori se afla și boierul Oancea din Urlați. A doua mențiune documentară, cunoscută nouă, este hrisovul din 1527 - 1528, semnat de Radu de la Afumați, prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile de la "Poiana" (în Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa Teleajenului, cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi ) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
ocină la Urlați din apa Cricovului până în cursura Jugăstrețului și până la colnicul Cireșului, cumpărată din zilele lui Mircea și căruia i-au ars cărțile de dedină . Și tot el ratifica, la 21 septembrie 1608, popei Radu și fiului său, Luca - călugărul, ocine în "Nucet" (sat al Urlațiului) și Urlați, pentru că i-au luat tătarii averea lui și au luat și cartea de ocină . La 19 noiembrie 1631, Leon Tomșa valida lui Pârvu vii și ocine la Urlați /în dealul Urlaților numit
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. Această instituție a dobândit o importanță istorică semnificativă în învățământul românesc la începutul secolului al XIX-lea, fiind prima instituție care a oferit educație secundară în limba română
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. Această instituție a dobândit o importanță istorică semnificativă în învățământul românesc la începutul secolului al XIX-lea, fiind prima instituție care a oferit educație secundară în limba română. Seminarul a fost mutat în anul 1886 în centrul orașului Iași, iar
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
arheologice se completează cu izvoare scrise. Tradiția spune că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner. O altă tradiție, din secolul al XVI-lea, vorbește despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
(n. 7 octombrie 1787 - d. 11 aprilie 1868) a fost un călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareț al Mânăstirii Cernica și episcop al Râmnicului. S-a născut pe 7 octombrie 1787 în București, în mahalaua Sfântului Visarion, fiul unor târgoveți de condiție medie, Antonie și Floarea Antonescu. A fost botezat cu numele
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
Gheorghe Nou), aici învătând și limba greacă. În 1807, mai înainte ca să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin Antonescu și-a urmat chemarea lăuntrică și a intrat frate la Mănăstirea Cernica. Pe 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin este tuns călugăr sub numele de Calinic, iar după o lună este hirotonit ierodiacon la Biserica Sfântul Nicolae de la Cernica, de către cărturarul și mitropolitul bulgar Sofronie al Vranței. În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
bulgar Sofronie al Vranței. În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit preot împotriva voinței sale și a devenit duhovnicul și marele ecleziarh al Mânăstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din afara mânăstirii, chiar și mitropolitului de la acea dată, Nectarie. În acel moment, Sfântul Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mânăstirii, deoarece starețul bătrân îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii. În cursul anului 1817, a vizitat mânăstirile
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
și mitropolitului de la acea dată, Nectarie. În acel moment, Sfântul Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mânăstirii, deoarece starețul bătrân îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii. În cursul anului 1817, a vizitat mânăstirile de la Muntele Athos, unde a cunoscut viața călugărilor și asprele lor rânduieli, rânduieli care aveau să fi aplicate peste ani la Schitul Frăsinei și cărora el s-a supus de bunăvoie toată viața. Pe 14 decembrie 1818, la 11 ani de la intrarea la mânăstire, întreaga obștea l-a
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
fost datoria sa, cruțat de dânsele, venerat pentru o vârstă ca a sa și pentru o astfel de viață, chiar și de cei mai antireligioși din noul curent apusean, care stăpânea statul cel nou, el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu și-au închipuit că fapta sau gândul lor scapă de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu" .
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
este inclusă și o apologie scrisă de Aristide în secolul al II-lea. Versiunile care au circulat în Imperiul Bizantin în aproximativ 140 manuscrise sunt derivate dintr-un izvor datat în anul 1021. Cam 60% din manuscrise poartă lema unui călugăr Ioan din mănăstirea Sabas de la Ierusalim, care este de obicei identificat cu Ioan Damaschinul. Unii cercetători văd în forma de bază o traducere a eposului georgian "Balavarani" de către călugărul Eutimiu din Atos, fiul ctitorului mănătirii Ivirion, îmbogățită în limba greacă
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
datat în anul 1021. Cam 60% din manuscrise poartă lema unui călugăr Ioan din mănăstirea Sabas de la Ierusalim, care este de obicei identificat cu Ioan Damaschinul. Unii cercetători văd în forma de bază o traducere a eposului georgian "Balavarani" de către călugărul Eutimiu din Atos, fiul ctitorului mănătirii Ivirion, îmbogățită în limba greacă de citate și pilde din scrierile biblice și patristice. Față de versiunea georgiană, personajul Ioasaf se prezintă în versiunile bizantine mai militant în favoarea creștinismului. Distrugerea sanctuarelor păgâne apare ca motiv
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
orientala și meridionala a regatului maghiar, Stelian Brezeanu observa că aceste diplome menționează „pământurile puștii” ("terra deșerta", "desertum", "terra vacua") și „pământul deșart și nelocuit” ("terra deșerta et inhabitata"). Din acest vid decurge dreptul regal de a acorda aceste pământuri călugărilor militari teutoni, care erau în căutarea unui loc de așezare în Europa după nereușitele militare din Orientul Apropiat . Prin stabilirea teutonilor aici, locul devenea un „nou răsad” ("nova plantatione", "plantațio novella"), o „țară gospodărita” ("terra culta"). Observând că țara nu
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
Urban a răspândit mesajul în întreaga Franță și i-a îndemnat pe episcopii și legații săi să o facă în diocezele lor în restul Franței, Germaniei și Italiei. Papa a încercat să interzică unor categorii de oameni (printre care femei, călugări, bolnavi) să se alăture cruciaților, însă acest lucru s-a dovedit aproape imposibil. În cele din urmă, majoritatea celor care au răspuns apelului nu erau cavaleri, ci țărani, săraci și fără pregătire militară, însă cărora această expediție le oferea o
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
intrat în oraș prin sectorul apărat de oamenii armeanului și au cucerit majoritatea locuitorilor. La numai câteva zile însă, armata musulmană condusă de Kerbogha a ajuns în fața porților Antiohiei, asediindu-i pe creștinii care ocupaseră cetate. În timpul noului asediu, un călugăr necunoscut a pretins că a descoperit Lancea Sfântă și deși unii dintre cruciați și dintre clerici s-au arătat neîncrezători, marea masă a creștinilor a luat această descoperire ca pe un semn divin al viitoarei lor victorii. Pe 28 iunie
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
importante, în principal datorită lipsei de alimente și de apă. Din cei aproape 7.000 de aristocrați care porniseră în cruciadă, mai rămăseseră numai 1.500. În ciuda dificultății sarcinii de îndeplinit, moralul cruciaților a crescut în momentul în care un călugăr, Desiderius, a pretins că a avut o viziune sfântă în timpul căreia ar fi fost instruit cu privire la tactica care trebuia urmată pentru a cuceri orașul în 9 zile. Cruciații au postit și au mers în desculți într-o procesiune de jur-împrejurul zidurilor
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
o modalitate de recâștigare a influenței catolice în răsărit și de reunificare a Bisericii prin intermediul unei forțe pentru care războiul era o misiune sfântă religioasă. Astfel apărea o nouă atitudine față de religie: se impunea disciplina religioasă și soldaților, nu numai călugărilor ca până atunci, prin noile concepte ale războinicului sfânt și etosului cavaleresc. Prima Cruciadă a reușit să asigure fondare a "statelor cruciate" ale Edessei, Antiohiei, Ierusalimului și Tripolelui în Palestina și Siria și a câștigat aliați de-a lungul drumului
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Huniade de a fi făcut totul pe cont propriu, întrucât alți nobili nu au dorit să-l ajute, temându-se mai mult de influența sa din ce în ce mai mare, atât în Ungaria cât și în întreaga Creștinătate, decât de amenințarea otomanilor. Un călugăr franciscan aliat cu Huniade, Ioan de Capistrano, a predicat atât de convingător despre imperativul existenței unei cruciade antiotomane încât foarte mulți țărani și fermieri slab echipați (majoritatea aveau doar prăștii și coase), dar plini de entuziasm, s-au adunat sub
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
(în , în croată "Ivan Kapistran") (n. 24 iunie 1386 - † 23 octombrie 1456), a fost un călugăr și teolog franciscan. S-a născut în satul italian Capestrano din Abruzzi. Tatăl său a ajuns în Italia făcând parte din suita lui Louis I de Anjou, regele din Napoli. În tinerețe a dus o viață seculară, studiind avocatura la
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
în interesul mai strict al disciplinei ierarhice. Ca și Sf. Bernardino din Siena, a propăvăduit intens devotamentul pentru Numele Sfânt al lui Isus, și împreună cu el, a fost acuzat de erezie din această cauză. În 1429 Giovanni, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de papii Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
devotamentul pentru Numele Sfânt al lui Isus, și împreună cu el, a fost acuzat de erezie din această cauză. În 1429 Giovanni, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de papii Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea, în care și-a făcut datoria cu strictețe. În 1439 a fost trimis ca nunțiu papal
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
scrierile lui Miron Costin și Ion Neculce, cronicari, care au continuat opera lui Ureche. Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, a fost un mare patron al artelor și a fost o figura locală a Renașterii. În timpul domniei lui Șerban Cantacuzino călugării de la mănăstirea Snagov, de lângă București, au publicat în 1688 prima Biblie tradusă în limba română ("Biblia de la București"). Primele încercari reușite de a scrie poezii în limba română s-au făcut în 1673, atunci când Dosoftei, un înalt cleric moldovean, a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]