10,052 matches
-
actelor de violență spontane și, respectiv, ale celor decise „de sus” de către autorități, sunt încă mult discutate. Conform lui , „Teroarea Albă nu a fost niciodată erijată în sistem. Ea a fost, aproape întotdeauna, făptuită de detașamentele necontrolate, scăpate de autoritatea comandamentului militar, care încercau, fără succes, să facă pe plac guvernului.(...) [Ea] a rămas cel mai adesea o represiune polițienească la nivelul serviciilor de contra-informații militare”. Alți istorici consideră, dimpotrivă, că ideologia - inclusiv asimilarea comuniștilor cu evreii, și teoriile conspirații „iudeo-bolșevice
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
capitulare a Japoniei. După al Doilea Război Mondial a fost Comandantul suprem al forțelor aliate în Japonia. În data de 25 iunie 1950 Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, a izbucnit Războiul din Coreea, iar Douglas MacArthur a fost numit comandant al Comandamentului Națiunilor Unite. După ce forțele Națiunilor Unite au fost respinse în Perimetrul Pusan, prin debarcarea de la Incheon Douglas MacArthur a respins trupele nord-coreene până la granița chineză. Aici a făcut greșeala că nu a luat în considerare poziția apropiată a trupelor sale
Douglas MacArthur () [Corola-website/Science/298361_a_299690]
-
lupte. Unii i-au blamat pe Roosevelt și MacArthur pentru situația neplăcută. În februarie 1942 forțele japoneze au strâns presiunea în jurul Filipinelor, MacArthur a primit ordinul de a se reloca în Australia, iar în 12 martie 1942 împreună cu familia și comandament au părăsit Coregidor la bordul unor vedete torpiloare. În data de 20 martie la Terowie, în Australia și-a rostit faimosul discurs „We shall return”. Restul trupelor au rămas să lupte. Bataan s-a predat în 9 aprilie, iar Corregidor
Douglas MacArthur () [Corola-website/Science/298361_a_299690]
-
Securitate. Această direcție reprezenta o Securitate în interiorul Securității, având propriile structuri de supraveghere, cenzură a corespondenței și monitorizare a telecomunicațiilor. La nivelul anului 1989, Departamentul Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne, avea următoarea organizare: Din organigrama DSS, mai făceau parte: Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, Consiliul Politic al Departamentului Securității Statului și Centrul de Informații Externe(fostul D.I.E). Expresie a politicii de teroare exercitată de statul comunist și mai ales a dorinței de anihilare a opoziției, Securitatea s-a
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989. Una dintre cele mai importante clădiri civile ale orașului sunt: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită inițial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) și spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârșitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 și aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluția din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
limba italiană), este comemorat în fiecare an și este una dintre cele cinci zile naționale. Înainte de al Doilea Război Mondial, la Valletta a fost sediul central al Flotei Mediterane a Royal Navy. Cu toate acestea, în ciuda obiecțiilor lui Winston Churchill, comandamentul a fost mutat la Alexandria, Egipt, în aprilie 1937, de teama că ar fi fost prea sensibil la atacurile aeriene din Europa. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Malta a jucat un rol foarte important pentru Aliați; fiind o
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
situația unui stat care acceptase conducerea trupelor sale de către un alt stat pentru a elibera teritoriul pro-priu”". La 10-12 iunie 1941, Antonescu a avut convorbiri cu Hitler la München. Din stenograma acestor dicuții: "„La sfârșit s-a mai abordat problema Comandamentului suprem din România. Führerul i-a explicat lui Antonescu că el (Führerul) intenționează să-l lase să apară în fața poporului român drept comandant suprem în acest spațiu”". Comandantul general al trupelor româno-germane era - formal - Antonescu, dar numai până la declanșarea ofensivei
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
a explicat lui Antonescu că el (Führerul) intenționează să-l lase să apară în fața poporului român drept comandant suprem în acest spațiu”". Comandantul general al trupelor româno-germane era - formal - Antonescu, dar numai până la declanșarea ofensivei. Ultima directivă operativă a Înaltului Comandament român, ca organ de conducere a trupelor mixte, a fost emisă la 15 iunie 1941, cu o săptămână înainte de ziua atacului. În august 1941, generalul Antonescu s-a autoavansat la gradul de mareșal. Prin decretele regale nr. 2240/7 august
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
în continuare după 11 noiembrie 1918, sub supravegherea Staatsrat-ului Austriei Germane, în lichidarea Ministerului Imperial și Regal de Război. În 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de sfrâșitul războiului în Europa de Vest, Regatul României și-a declarat reintrarea în război. Înaltul comandament al trupelor orientale ale Antantei, sub conducerea generalului francez Louis Franchet d'Espèrey, a stabilit o linie de demarcație temporară în ceea ce încă mai erau teritoriile de est ale Ungariei: Regatul României trebuia astfel să ocupe Transilvania până la Râul Mureș
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
suprem era Împăratul Austriei și Regele Ungariei care, de exemplu, semna personal fiecare promovare a fiecărui ofițer. Din punct de vedere administrativ, forțele armate comune erau subordonate Ministerului Imperial și Regal de Război, iar conducera tehnică era asigurată de șeful Comandamentului suprem, care raporta direct monarhului. Cele două forțe de apărare (k.k. Landwehr și Honvéd) erau subordonate Ministerului apărării cezaro-crăiesc, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. O amplă restructurare a Armatei Comune a avut loc pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de Gaulle (1958-1969), politica externă a Franței se caracterizează printr-o dorință de independență, în special față de Statele Unite, dorință ce s-a tradus prin păstrarea de către Franța a unui arsenal nuclear și prin retragerea Franței, între 1966 și 2009, din comandamentul integrat al NATO. Între anii 1960 și începutul anilor 2000, Franța a fost văzută ca aliat al lumii arabo-musulmane, critic în raport cu politica statului Israel. Rețeaua reprezentanțelor diplomatice ale Franței este a doua din lume, ea deținând 156 de ambasade și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
terestre și aeriene ale Italiei s-au pregătit să atace și să distrugă forțele franceze plasate de-a lungul frontierei comune. Marina militară s-a pregătit în schimb să asigure securitatea liniilor de transport între Italia, Libia și Africa Orientală. Comandamentul Suprem Italian ("Commando Supremo") nu a aprobat planul conceput de Cartierul General al Flotei ("Supermarina") pentru ocuparea Maltei, care părea în acele momente o pradă ușoară. În momentul în care Italia a declarat război, Marina Regală Italiană era compusă din
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, în care și-a început activitatea în anul 1992. Are studii militare în Republică Moldova, Statele Unite și Federația Rusă. Este un tânăr specialist, cu stagiu în armată SUA. Cu gradul de locotenent-colonel, a activat în cadrul Comandamentul Central al SUA dislocat în Tâmpa, statul Florida, unde a condus un grup de experți pe subiectul terorismului prin sinucidere. Întors în Republică Moldova, a lucrat o perioadă scurtă la Ministerul Apărării, dar a fost concediat și pensionat de către comuniști
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
strategii și programe de dezvoltare a sistemului Național de Apărare. Realizează managementul cooperării Ministerului Apărării cu Centrul pentru Relațiile Civil Militare a Statelor Unite în domeniul reformei militare. În perioada iulie 2005 - iulie 2006, este ofițer pentru planificare politico-militară strategică la Comandamentul Central al Statelor Unite, Tâmpa, Florida. Vitalie Marinuță este responsabil de monitorizarea și evaluarea activităților și evenimentelor cu caracter politico-economico militar din aria de responsabilitate a comandamentului la general, iar în special analizarea impactului evenimentelor în cauză asupra Peninsulei Arabe. În
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
militare. În perioada iulie 2005 - iulie 2006, este ofițer pentru planificare politico-militară strategică la Comandamentul Central al Statelor Unite, Tâmpa, Florida. Vitalie Marinuță este responsabil de monitorizarea și evaluarea activităților și evenimentelor cu caracter politico-economico militar din aria de responsabilitate a comandamentului la general, iar în special analizarea impactului evenimentelor în cauză asupra Peninsulei Arabe. În exercitarea funcției, Vitalie Marinuța elaborează prognoze strategice de lungă durată, note informative, evaluează tendințele dezvoltării terorismului sinucigaș și participă la elaborarea posibilelor metode de contracarare a
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
NAMSA). În 2007, fondează SRL “MARI GRUP” din satul Holercani, raionul Dubăsari. Afacerea constă în managementul bisenesului de familie (10 angajați) în domeniul vânzărilor articolelor de uz casnic și produselor alimentare. Într-un interviu acordat ofițerului de Relații Publice în Comandamentul Central al SUA (Tâmpa, Florida) în anul 2006, Vitalie Marinuța a declarat că în opinia sa "omul moare atunci când nu mai învăța nimic și nu mai contribuie la dezvoltarea societății. Principiul după care ma conduc în viață este următorul - Cine
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
ascuns până pe 5 martie, când a fost rearestat și închis în sediul Securității Timișoara. Ca ripostă la acțiunile temerare ale grupului condus de Gheorghe Ionescu și Spiru Blănaru, Direcția Generală a Securității Poporului a înființat la 22 ianuarie 1949 un Comandament Unic cu sediul la Caransebeș, sub comanda generalului Ion Băjenaru, cu misiunea să vâneze „bandele” de partizani care acționau în munții Banatului, acesta fiind singurul organism abilitat să conducă „operațiunile de lichidare”. Activitatea acestui Comandament, coordonată de însuși generalul Gheorghe
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
la 22 ianuarie 1949 un Comandament Unic cu sediul la Caransebeș, sub comanda generalului Ion Băjenaru, cu misiunea să vâneze „bandele” de partizani care acționau în munții Banatului, acesta fiind singurul organism abilitat să conducă „operațiunile de lichidare”. Activitatea acestui Comandament, coordonată de însuși generalul Gheorghe Pintilie, este reglementată la 21 ianuarie 1949 printr-o adresă a Direcției Generale a Securității Poporului către Direcția Regională a Securității Timișoara, fiind coordonată local de colonelul Coloman Ambruș (Ambrus Coloman), director al D.R.S. Timișoara
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Regională a Securității Timișoara, fiind coordonată local de colonelul Coloman Ambruș (Ambrus Coloman), director al D.R.S. Timișoara, maiorul Aurel Moiș, director adjunct al D.R.S. Timișoara, alături de maiorul Zoltán Kling de la Securitatea județului Severin și de maiorul politic Marcel Teodorescu. Deși Comandamentul Unic a fost operațional începând din 23 ianuarie 1949, măsurile pentru înființarea și funcționarea sa fuseseră luate cu câteva luni mai devreme. La 11 februarie 1949, în ședința de analiză a muncii depuse de la înființarea Direcției Generale a Securității Poporului
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
găseau la punctul Cracul Fetelor, aflat la trei kilometri vest de Verendin, și la punctul Răchite, la 1,5 kilometri nord-vest de Verendin. Însă operațiunea a fost un eșec, partizanii reușind să-și părăsească sălașele înainte de sosirea trupelor de securitate. Comandamentul Unic a ordonat atunci ocuparea permanentă a satelor. Pe lângă Petroșnița, Verendin, Luncavița și Mehadica, trupele de securitate au mai ocupat Domașnea, Teregova și Poiana, iar un pluton din compania a 3-a a fost trimis la Crușovăț și Cuptoare. Raiduri
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
persoane din grupurile de sprijin ale partizanilor. Pe 15 februarie 1949, plutonierul major Gheorghe Onescu a fost informat despre prezența a trei partizani în casa lui Ion Damian din satul Valea Mare. Onescu a ordonat încercuirea locuinței și a informat Comandamentul Unic de la Caransebeș, care a trimis întăriri, conduse de căpitanul Ioan Corciova. Cei încercuiți au refuzat să se predea, fiind uciși în luptele care au urmat, împreună cu gazda lor. În zilele următoare au fost efectuate alte arestări prin satele din
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
până la înfrângerea sa din 1814. Cu toate acestea, în timpul secolului al XIX-lea, amenințarea turcilor otomani s-a diminuat, astfel că a scăzut și nevoia de trupe pentru apărarea Graniței. De asemenea, odată cu accentuarea naționalismului și autodeterminării slavilor de sud, comandamentul austriac a devenit suspicios față de grenzeri și posibilitatea declanșării unei revolte. Luând în considerare acești factori, numărul grenzerilor a fost redus continuu, deși au rămas în serviciu în armata austriacă și apoi cea austro-ungară până la Primul Război Mondial.
Grenzer () [Corola-website/Science/317797_a_319126]
-
internaționale de jurnalism de investigație, arată că din România ar fi plecat, în perioada 2012-2015, armament în valoare de 81 de milioane de euro către patru state din Orientul Mijlociu, care ar fi alimentat mai departe, uneori cu intervenția directă a Comandamentului de Operațiuni Speciale al SUA, părți combatante în conflictul din Siria. În anul 2003, producția industriei ușoare a realizat 3% din Produsul Intern Brut și 9,8% din volumul total al producției industriale, iar 84% din producția industriei ușoare a
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
pentru respingerea atacului rușilor. Rușii au răspuns inițiind dezastruoasa Ofensivă de la Lacul Naraci (în regiunea orașului Vilno), în timpul căreia germanii au suferit pierderi de 5 ori mai mici decât atacatorii ruși. Generalul Brusilov și-a prezentat planul său în fața Înaltului Comandament Rus (STAVKA), propunând o ofensivă de proporții executată de Frontul de sud-vest pe care îl comanda împotriva forțelor austro-ungare din Galiția. Principalul obiectiv al ofensivei lui Brusilov era ușurarea presiunii exercitate de germani împotriva forțelor franco-britanice din Franța și a
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
contraatacat la sud de Kovel și a oprit temporar ofensiva rușilor. Pe 28 iulie, Brusilov a reluat ofensiva cu trupele de sub comanda lui și, în ciuda aprovizionării deficitare a trupelor, a reușit să atingă linia Munților Carpați până pe 20 septembrie. Înaltul comandament rus a hotărât în acest moment să transfere trupe de sub comanda lui Evert în sprijinul lui Brusilov. Brusilov s-a opus transferului, considerând că un număr mai mare de soldați nu ar fi făcut decât să aglomereze inutil frontul de sub
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]