10,875 matches
-
în vorbă cu pasagerii din compartiment. Două surori trecute de prima tinerețe, o tipă ce se întorcea de la muncă din Ungaria, o altă tipă singură și simpatică și un cuplu de pocăiți, necăsătoriți, ce erau foarte sensibili la orice discuție. Conversația a început să se lege din ce în ce mai bine, de la un subiect precum religia până la cel de politică, fiind o noapte de pomină în care s-au spus, cred, aproape peste o sută de bancuri la care au participat într-un final
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în picioare, zdreanță ce ești, spuse Valentin și îi aruncă o ploaie de cuvinte indecente. Brațele ei rămaseră fără vlagă atârnându-i în lungul trupului. Fără să mai spună alte cuvinte se răsuci pe călcâie și imediat ajunse în dormitor. Conversația îi rămase întipărită în memorie. Bruma de bani pe care o adunase în anii din urmă cu multă migală se devaloriza rapid. Trebuia să se miște destul de repede pentru a începe o afacere. Era singură pe baricadă. Nicky era la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe parcurs și să nu mai fie cine sunt acum. Din desfășurarea acestui eveniment ne vom convinge dragi cititori, că viața este ca un ocean care ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valentin desfăcu o sticlă cu vin spumos pe care o comandase când venise la cofetărie și care urma să fie plătită de Carlina. Turnă vinul în trei pahare de sticlă cu floricele trasnparente și le așeză pe o tavă metalică. Conversația lor a fost diversă. Nu îi scormonise viața particulară și asta o bucură foarte tare. Pe chipul bătrânului se putea citi că și-o dorea pe Carlina de noră. După puțin timp, în casă năvăliră o droaie de fete aflate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a mai avea un copil depășise toate granițele, toate obstacolele. - Îți mulțumesc încă o dată pentru curajul tău. - Am făcut cum am simțit și ce am crezut că e mai bine pentru noi. Asistenta medicală intră în acel moment, întrerupându-le conversația aducându-i și așezându-i pruncul pe mâna stângă. O rugă să încerce să îi dea mamelonul încă neformat în gura copilului, micuță cât o boabă de rouă. A doua zi dimineață obseră că pruncul era agitat iar buzele roșii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
moștenirea păcatului strămoșesc și încă de mici copii căutăm necunoscutul. Ne deosebim prin darurile divine date la botez, iar cei nebotezați primesc aceste daruri pe căi necunoscute. Nicole își ascunse cu grijă într-o tăcere absolută jena produsă de această conversație. Alin, la rândul lui, își îndreptă atenția mai mult asupra ei. Se apropiase atât de tare de ea, încât îi atinse fața cu obrazul lui înfierbântat. - Va fi o adevărată plăcere să te știu prietena mea! - Da!, răspunse Nicole cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
albi. Pe mulți nu a reușit să îi întreacă în afaceri, dar în dragoste era sigur. Când Nicky îi făcuse cunoștință cu Carlina, ea se emoționă agățânduse imediat de gâtul lui. Nici Carlina, nici Julia nu reușiseră să facă o conversație și să rupă bariera tăcerii dintre ele. Carlina trecuse prin multe în viață și lăsa timpul să lucreze în locul său. Mulți nu au cunoscut niciodată greutățile pe care oamenii obișnuiți le înfruntă cu stoicism. Nicky, Carlina și Alin umblaseră prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are pe cineva la mână), capcana mijloacelor de transport în comun (în care călătorii erau de fapt infractori cu scadența inclusă), capcana ”aniversării în familie” (e formidabil cadrul fix în care Otilia, înghesuită în viețile unor oameni străini, ascultă neputincioasă conversațiile lor meschine), capcana buletinului de la recepție, capcana cheii de la recepție, capcana intrării și a ieșirii dintr-un hotel pe scurt, capcana dinăuntru care se continuă în afară, capcana peștilor într-un acvariu... La ora când scriu această relatare, festivalul încă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pour la petite histoire, Mungiu a fost descris de un cotidian francez drept fiul Dardenne-ilor, deci se leagă). Nu vă mai înșir celelalte mesaje nu de alta, dar sunt convins că toate ar ajunge pe blogul lui Kiki, care postează conversațiile, e mailurile, telefoanele și SMS-urile... Apoi mai ales după intervenția în direct de pe Realitatea TV am început să primesc telefoane în care eram rugat, cu cerul și pământul, să pun o vorbă bună pe lângă Mungiu să accepte interviuri cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
telefon să sperăm că nu am făcut-o în/cu public !), a fost la emisiunea mea de pe TVR Cultural de-acum doi ani ; ambii ne-am declarat atunci amorul pentru Francis Ford Coppola tu ai făcut elogiul Nașului, eu, al Conversației. Coppola, pe care amândoi îl admirăm (să te văd cum o să admiri și cel mai recent titlu al său, după Eliade Tinerețe fără tinerețe !), poate și pentru că amer-italianul simbolizează cel mai bine acest menaj (sau mariaj) dificil : Artă + Comerț. Coppola
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca niște pești în acvariu). Iar discuția de la masă o secțiune de zece minute în mentalitatea epocii surprinde genial această realitate : este un cadru fix, cu replici și gesturi din off, în care Otilia, înghesuită în viețile unor străini, ascultă conversațiile lor. Nu e nevoie de mai mult pentru a înțelege tot : și rezistența pasivă, și orbirea voluntară, și compromisurile necesare, modalități cotidiene de a jongla cu supraviețuirea în închisoarea care era România anilor 80. Era o probă fizică, doar că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am mai fost niciodată în locul acela, dar îmi închipui că este undeva prin jurul Pieței Coșbuc. Suntem un pic în întârziere, așa că fiecare minut contează. “i pentru șofer contează (în sensul că taxează !), pentru că, la un moment dat, oprindu-mă din conversația cu Ana, am o vagă bănuială și gândesc cu voce tare : Dar unde suntem ! . în jur sunt numai blocuri noi, cenușii, sinistre, blocurile socialismului victorios Imposibil să fie în această zonă vechiul Palat Bragadiru ! Ne uităm tustrei pe geam, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este formidabil, ar trebui să constituie material didactic în toate facultățile de film din România ! Murch vorbește cu o admirabilă logică și limpezime despre câteva dintre filmele la care a lucrat, cele ale prietenului său F.F.C. în primul rând : Nașul, Conversația, Apocalypse Now, dar și cele ale lui Minghella : Pacientul englez, Talentatul domn Ripley, Cold Mountain Deși proiecția se întrerupe la un moment dat din anumite motive tehnice (Iulia Blaga îmi spune mai apoi că nu a fost un accident, ci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Acolo, viitorul dascăl de la curtea regelui Filip al Macedoniei se formase, după cum profesase aproape două decenii, iar faptul că în noul așezămînt de instrucție și educație elevii marelui gînditor se numeau λύκειοι περιπαηηηικοί [lýkeioi peripatetikoí] / „[tineri] care se înflăcărau [în timpul conversației din mers cu maestrul] ca niște lupi“ convine de minune elevilor români. în măsura în care și ei se pot socoti urmașii unui popor ce se revendică de la lup atît prin nume (în lat.: Dăcus, iar în gr.: Δάκος [Dakos], cu sensul de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
abundent, întors însă spre marea viziune fantastică” Reiterarea existenței mitice induce durată, inexorabila temporalitate umană, în paralel cu transformarea vieții în spectacol. Ritmuri epice diverse, alternând între dinamism și lentoare extremă, sunt generate prin elipse, repetiții, prelungiri ale sunetelor etc. Conversația marchează incomunicarea, singurul dialog posibil fiind între narator (dublul creatorului) și personaje: „Și înainte chiar de a începe să cobori, tu te retragi, dispari treptat în surâsul vostru candid și obscen, eternitatea voastră rușinoasă și îmbietoare, marea voastră putere, începutul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vișine, cu un prosop pus peste rochie de Muedin, care mă îmbia: „La noi așa e bine, pus șervet“. Mașalah! Astăzi când vorbiam cu M. Rosetti, așa de but en blanc: „Am primit o carte poștală de la Georges“. Am înlănțuit conversația natural, dând și eu vești; a vorbit de mama lui ca de o bună organizatoare, dar antipatică și materialistă excesiv, și de tatăl lui ca avar și egoist. Ne-am despărțit cu regret, dar în cei mai buni termeni. Vei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masa, singură, cu seturi galbene. Când sorbeam din ceașcă o supă de găină a sunat cineva: Mihai. Al doilea tacâm, repede; a doua ceașcă, apoi măruntaie de pui sauté, brânză, pere și cafea neagră, cu ofranda ultimului meu Philip Morris. Conversație fărâmițată, plină întreagă de tine, și fuga lui; trebuia să plece la țară. I-am dat din partea lui Menaru un pui de găină tăiat și o pâine. Apoi la 3 Irène, la 3 și 5 Gaby: lectura unor fragmente din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adev[ăratul] a sistat trimeterea rațională a alimentelor), la 3 fără ¼ - 5¼ lecție de fr[anceză] cu Chirana, la 5¼ lecție cu Maria, care a priceput dintr’o dată imperfectul ind[i cativ] și cu care am susținut o destul de inteligibilă conversație asupra Mangaliei în fr[anceză], la 6¼ Piti Curti cu 2 găini, 2 kg. zahăr, cornuri cu marmeladă și un cozonac - hrana copiilor pentru câtă vreme? Îl opresc la masă, întin zând masa cu seturi ca în vremurile de glorie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cele cu] Greg și Georges, să nu admiți alte convorbiri decât cele uzuale, să fii foarte atentă ca să nu dai ocazia ca cuvintele tale să sufere interpretări cu repercusiuni aici. Chiar cu francezii abia cunoscuți va trebui să ai numai conversații convenționale, fără intimități sufletești; fii atentă chiar cu prof[esorul] tău de regie de la [teatrul] S[arah] Bern[ard]. Tu ești mică; ai plecat în Franța ca să-ți creezi o disciplină intelectuală care să-ți desăvârșească personalitatea de viitoare scriitoare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisoarea din cauza vizitelor: Dolly T. cu mama și apoi Măriuca V. Ai primit mica ei scrisoare, trimisă împreună cu una dintre ale mele? Dar scrisoarea de la Tante Margot ai primit-o? Te rog răspunde mi repede la aceste două întrebări. Lungă conversație de familie cu Măriuca, pe care am invitat-o pentru duminică la prânz. Îți transmite afectuoase salutări. [...] Opt luni s-au așternut peste mine, torturându-mă din zi în zi mai tare; oare câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spre alte țărmuri. Apoi o ceață gri-deschis și-a tras perdeaua deasă între mine și acel albastru celest. Barba Cociu, care își expunea mângâ ie rilor brune ale soarelui spinarea bătrână, s-a îmbrăcat în grabă și a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe o notiță luată la întâmplare. Barba: keriak, kapaklaran. Celălalt: Șuruplaran. Pe urmă: Senilsenideghin... Un țigan tătar m-a salutat: „Bumneața Dumn’u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ceilalți, în aceeași cameră, fostă sală pentru luat masa, aceea cu lambriuri și bufet, cu o masă enormă și, printre toate acele lucruri, trei paturi despere cheate, separate de un paravan. Am stat de la ora 4 până la 8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit la un anticar, pe bulevard, l-am întâlnit pe Sperb[er], traducătorul lui Eminescu în germană; răsfoia o carte. A venit să mă salute și să întrebe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în lemn! A stat mai mult de o oră. Mirat de atitudinea lui cutare - a lui Leși, vreau să zic! Să fie oare cu putință ca toate astea, tot coșmarul Leși, să se fi terminat?! Pare de treabă, respectuos, și conversația a luat imediat un ton plăcut, de încredere. I-am mărturisit slăbiciunea mea pentru Radu. Mi a răspuns că e foarte firească și că are și el un prieten exact la fel, cu care va avea lungi convorbiri, la aceleași
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
l-am acuzat că ține la munca lui mai mult decât la mine. Dar ideea e că suntem un cuplu matur și flexibil, capabil să discute lucrurile serios. De curând am luat prânzul în oraș și am avut o lungă conversație, în care eu i-am promis că o să încerc s-o las mai moale cu cumpărăturile, iar Luke mi-a promis sincer că o să încerce să o lase mai moale cu munca. Apoi Luke s-a întors la birou, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acum, ai fost de două ori. Da, de două ori. — Te-ai prins, Luke? face tata amuzat la culme. De două ori. Doamne Dumnezeule, ce vor, să mă omoare cu zile? — Ei, oricum, zic, încercând să găsesc alt subiect de conversație. Deci... ăă... — Oricum, Becky cel puțin zece ani de acum încolo nu trebuie să-și facă griji pentru asta, spune Luke în treacăt. — Poftim? Mami se îmbățoșează brusc și ne săgetează cu privirea, întâi pe Luke, apoi pe mine, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]