10,806 matches
-
politice. Această decizie era bazată pe convingerea regelui că un astfel de comitet era doar un organism intermediar "până când împrejurările politice internaționale vor îngădui formarea unui Comitet care să reprezinte oficial interesele românești", adică având oficial statutul unui guvern în exil. Pentru o asemenea fază intermediară accentul principal trebuia pus pe activitatea politică de creare a condițiilor de acceptare a unui asemenea guvern în exil de către guvernele occidentale. Această decizie a regelui a fost prost primită de majoritatea exilului românesc. Opinia
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
formarea unui Comitet care să reprezinte oficial interesele românești", adică având oficial statutul unui guvern în exil. Pentru o asemenea fază intermediară accentul principal trebuia pus pe activitatea politică de creare a condițiilor de acceptare a unui asemenea guvern în exil de către guvernele occidentale. Această decizie a regelui a fost prost primită de majoritatea exilului românesc. Opinia publică din exil este reflectată într-o scrisoare care i-a fost trimisă lui Grigore Gafencu: "Generalul nu ar fi trebuit niciodată să accepte
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
guvern în exil. Pentru o asemenea fază intermediară accentul principal trebuia pus pe activitatea politică de creare a condițiilor de acceptare a unui asemenea guvern în exil de către guvernele occidentale. Această decizie a regelui a fost prost primită de majoritatea exilului românesc. Opinia publică din exil este reflectată într-o scrisoare care i-a fost trimisă lui Grigore Gafencu: "Generalul nu ar fi trebuit niciodată să accepte formarea unui Comitet care îi fusese impus, într-un mod oarecare de "Factorul Constituțional
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
asemenea fază intermediară accentul principal trebuia pus pe activitatea politică de creare a condițiilor de acceptare a unui asemenea guvern în exil de către guvernele occidentale. Această decizie a regelui a fost prost primită de majoritatea exilului românesc. Opinia publică din exil este reflectată într-o scrisoare care i-a fost trimisă lui Grigore Gafencu: "Generalul nu ar fi trebuit niciodată să accepte formarea unui Comitet care îi fusese impus, într-un mod oarecare de "Factorul Constituțional"" ("Factorul Constituțional" era sintagma prin
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
reprezentau marea masă a românilor din emigrație; de altfel primii ultimii doi susținuseră punctul de vedere al țărăniștilor, formând așa-numitul grup al "diplomato-agrarienilor". Componența comitetului dădea un avantaj excesiv acestui grup și elimina practic în întregime comunitatea românilor din exil. Grupul Național Țărănesc reușise să-și asigure o poziție dominantă și să-și elimine în cea mai mare parte adversarii. De asemenea, Alexandru Cretzianu reușise să determine eliminarea lui Citta Davila, care susținuse cu vehemență că, în paralel cu formarea
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
toate problemele legate de Biserica Ortodoxă Română. Alexandru Cretzianu elabora buletinul bilunar de informare a regelui Mihai și de coordonarea reprezentanților comitetului în diferite țări. Nicolae Caranfil se ocupa de asistența juridică și materială a refugiaților. Eforturile de organizare ale exilului românesc nu erau o acțiune singulară. Comunitățile din celelalte țări din Europa aflate în sfera de influență a Uniunii Sovietice au întreprins în aceeași vreme măsuri de formare a unor organisme naționale. Deoarece toate aceste țări se aflau într-o
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
teoretic rangul de reprezentanți diplomatici. Referindu-se la documentul care fixa atribuțiile reprezentanților, regele Mihai aprecia în convorbirile sale: ""...mi-am dat seama că e bine întocmit, un îndrumar aproape perfect de ce ar trebui să facă trimisul unui guvern în exil în domeniul vieții politice, să facă trimisul unui guvern în exil în domeniul vieții politice, economice și financiare, în presă și propagandă, în cultură. Nu au fost lăsate deoparte nici problemele legate de viața religioasă."" Apare însă contradicția că, cu excepția
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
atribuțiile reprezentanților, regele Mihai aprecia în convorbirile sale: ""...mi-am dat seama că e bine întocmit, un îndrumar aproape perfect de ce ar trebui să facă trimisul unui guvern în exil în domeniul vieții politice, să facă trimisul unui guvern în exil în domeniul vieții politice, economice și financiare, în presă și propagandă, în cultură. Nu au fost lăsate deoparte nici problemele legate de viața religioasă."" Apare însă contradicția că, cu excepția regelui, nimeni nu recunoștea Comitetului caracterul unui guvern în exil. Pe lângă
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în exil în domeniul vieții politice, economice și financiare, în presă și propagandă, în cultură. Nu au fost lăsate deoparte nici problemele legate de viața religioasă."" Apare însă contradicția că, cu excepția regelui, nimeni nu recunoștea Comitetului caracterul unui guvern în exil. Pe lângă aceasta, reprezentanții numiți nu dispuneau de personalul necesar realizării eficiente a sarcinilor care le fuseseră trasate și comitetul nu le pusese la dispoziție niciun fel de mijloace financiare. De altfel, mulți dintre cei numiți nu aveau mijloace de existență
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a ajuns la dispoziția comitetului era fondul valutar al legației române din Lisabona, în valoare de 400.000 franci elvețieni (94.000 dolari SUA) pe care Alexandru Totescu, însărcinatul cu afaceri al României a decis să îl pună la dispoziția exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale legației române din Madrid, în valoare de 700.000 franci elvețieni (165.000 dolari), transferate la Lisabona de Scarlat Grigoriu, primul secretar al legației. După consultări cu alți diplomați din exil
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale legației române din Madrid, în valoare de 700.000 franci elvețieni (165.000 dolari), transferate la Lisabona de Scarlat Grigoriu, primul secretar al legației. După consultări cu alți diplomați din exil asupra modului celui mai rațional de a utiliza fondurile, Alexandru Totescu a decis să pună întregul fond la dispoziția generalului Rădescu, în calitatea sa de prim-ministru al ultimului guvern democrat. Fondurile au fost gestionate de Alexandru Totescu în conformitate cu ordinele
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a încercat să obțină și controlul asupra acestui fond, manevră care însă a eșuat În perioada 1947-1948, Nicolae Malaxa, care reușise să fugă în Statele Unite i-a înmânat lui Nicolae Rădescu diferite sume de bani, pentru ajutorarea cauzei românilor din exil, fără a pune condiții asupra modului de întrebuințare a donațiilor. Nicolae Rădescu a utilizat acest fonduri pentru diferite acțiuni pe care le considera importante, în general pentru ajutorarea românilor din exil sau pentru diferite acțiuni de propagandă. Sumele respective nu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
diferite sume de bani, pentru ajutorarea cauzei românilor din exil, fără a pune condiții asupra modului de întrebuințare a donațiilor. Nicolae Rădescu a utilizat acest fonduri pentru diferite acțiuni pe care le considera importante, în general pentru ajutorarea românilor din exil sau pentru diferite acțiuni de propagandă. Sumele respective nu se ridicau nici pe departe la valoarea fondului Cretzianu. În acea perioadă, Nicoale Malaxa, era supus unor critici puternice din partea anumitor cercuri, de care nu era străin rivalul său Max Aușnit
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
generalului Rădescu să discute scrisoarea sa în cadrul comitetului și să o retransmită doar dacă este acceptată de comitet. Aceste cerințe sunt greu de justificat. Din moment ce atât regele cât și generalul Petre-Lazăr considerau că comitetul reprezintă de fapt un guvern în exil, cerința expusă echivala cu a interzice primului ministru să se adreseze șefului statului fără a cere încuviințarea întregului guvern. În toată istoria României nu există un alt caz în care să se fi enunțat o asemenea pretenție. Cu atât mai
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
prezentat. La 14 septembrie 1950, Nicolae Rădescu, Nicolae Caranfil, Mihail Fărcășanu și Grigore Gafencu au semnat o încheiere în care își prezentau punctul de vedere. Atitudinea lui Constantin Vișoianu în această perioadă de criză nu a fost analizată de istoricii exilului românesc. Procesele verbale ale ședințelor comitetului pe toată perioada de existență a acestuia, arată că Vișoianu căutase să se distanțeze de controversele interne și să nu părtinească una sau alta din părți. Atitudinea lui Vișoianu este descrisă astfel de George
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
mare decât Popa sau Bianu."" Dacă trebuia să colaboreze cu mediocrități care mai mult încurcau treburile decât le ajutau, Vișoianu prefera ca numărul lor să fie cât mai mic. În toată activitatea sa, Vișoianu a arătat că singura acțiune a exilului pe care o considera utilă era cea diplomatică și, ca membru al comitetului, se ocupase practic exclusiv de contactele cu Departamentul de Stat al SUA și cu grupurile reprezentând celelalte națiuni din zona de influență sovietică. Pe de o parte
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
fusese acceptată de Consiliul Partidelor Politice (din care, de altfel, liberalii se retrăseseră), acesta nu putea să susțină că reprezenta partidele politice, chiar dacă cuprindea membri ai diferitor partide. Încă din prima fază de formare a comitetului, ideea antrenării românilor din exil fusese respinsă, astfel încât noul comitet nu putea să reprezinte nici exilul românesc. În aceste condiții, noul comitet, chiar dacă era animat de idei generoase, constituia un grup izolat atât de populația din țară cât și de cea din exil, care nu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
se retrăseseră), acesta nu putea să susțină că reprezenta partidele politice, chiar dacă cuprindea membri ai diferitor partide. Încă din prima fază de formare a comitetului, ideea antrenării românilor din exil fusese respinsă, astfel încât noul comitet nu putea să reprezinte nici exilul românesc. În aceste condiții, noul comitet, chiar dacă era animat de idei generoase, constituia un grup izolat atât de populația din țară cât și de cea din exil, care nu reprezenta de fapt pe nimeni. În convorbirile sale, regele Mihai care
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
românilor din exil fusese respinsă, astfel încât noul comitet nu putea să reprezinte nici exilul românesc. În aceste condiții, noul comitet, chiar dacă era animat de idei generoase, constituia un grup izolat atât de populația din țară cât și de cea din exil, care nu reprezenta de fapt pe nimeni. În convorbirile sale, regele Mihai care a văzut totdeauna în Comitetul Național un guvern în exil afirmă, referindu-se la propunerea de a include în Comitet mai mulți independenți: ""Orice s-ar fi
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de idei generoase, constituia un grup izolat atât de populația din țară cât și de cea din exil, care nu reprezenta de fapt pe nimeni. În convorbirile sale, regele Mihai care a văzut totdeauna în Comitetul Național un guvern în exil afirmă, referindu-se la propunerea de a include în Comitet mai mulți independenți: ""Orice s-ar fi putut, dar dacă am fi acceptat acest punct de vedere am fi riscat să atentăm la viața partidelor... Ce-ar fi urmat să
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a include în Comitet mai mulți independenți: ""Orice s-ar fi putut, dar dacă am fi acceptat acest punct de vedere am fi riscat să atentăm la viața partidelor... Ce-ar fi urmat să facem? Să ratăm șansa organizării în exil a partidelor care participaseră la ultimul guvern democratic din România! Faptul că membrii Comitetului nostru ar fi urmat să fie legați în continuare de partidele lor însemna, pentru noi, o garanție în plus că partidele nu se vor destrăma. Era
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
la starea ultimului guvern democratic. Masa refugiaților, însă, era compusă din oameni care aderaseră la unul din cele trei partide - dacă am fi dat ascultare lui Rădescu, n-am fi făcut altceva decât să producem între Comitet și românii din exil un spațiu gol."" Aceste afirmații arată că regele era prost informat despre situația reală de către aghiotantul său, generalul Petre-Lazăr, care tria corespondența trimisă regelui: Măsurile luate au avut, astfel, un efect contrar celui pe care îl urmărise regele. Comitetul pierduse
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
informat despre situația reală de către aghiotantul său, generalul Petre-Lazăr, care tria corespondența trimisă regelui: Măsurile luate au avut, astfel, un efect contrar celui pe care îl urmărise regele. Comitetul pierduse pe cei mai importanți membri. Generalul Rădescu era considerat în exil ca un simbol al luptei anticomuniste. Niciunul din politicienii din noul cabinet nu avea o statură comparabilă. Imaginea care s-a creat era că, din nou, regele era înconjurat de o camarilă și era rupt de năzuințele populației române din
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ca un simbol al luptei anticomuniste. Niciunul din politicienii din noul cabinet nu avea o statură comparabilă. Imaginea care s-a creat era că, din nou, regele era înconjurat de o camarilă și era rupt de năzuințele populației române din exil. Astfel, regele a încetat să mai fie văzut ca un conducător al românilor din exil și să mai reprezinte un simbol al luptei pentru instaurarea unei democrații în România. Cu toate realizările sale la nivel diplomatic, noul Comitetul nu a
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
statură comparabilă. Imaginea care s-a creat era că, din nou, regele era înconjurat de o camarilă și era rupt de năzuințele populației române din exil. Astfel, regele a încetat să mai fie văzut ca un conducător al românilor din exil și să mai reprezinte un simbol al luptei pentru instaurarea unei democrații în România. Cu toate realizările sale la nivel diplomatic, noul Comitetul nu a reușit niciodată să ajungă iar atragă interesul românilor, nici al celor din afara României, nici al
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]