12,265 matches
-
una dintre aceste ocazii fiind astupate spațiile libere dintre coloanele și pilaștrii care susțineau pridvorul deschis. N.A. Bogdan presupunea că atunci s-ar fi înlăturat, astupat sau distrus și piatra care conținea pisania. Proasta administrare a mănăstirii și lăcomia călugărilor greci au dus la ruinarea complexului monahal. Un document din 20 ianuarie 1734 consemna starea de ruină a mănăstirii, ""mare lipsă și slăbiciune, din tâmplarea vremurilor"". Acoperișul bisericii a fost reparat la 1742, învelitoarea fiind din șindrilă. Reparațiile efectuate au fost
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Aroneanu și Zanea (jud. Iași), Armășoaia și Armășeni (jud. Vaslui), Rânzăști (jud. Tutova), Slobozia-Averești și Girov (jud. Neamț), Deluțu (Cașin), Pârliți (Soroca), Deiluța (Chișinău), Stolniceni (Basarabia). În decembrie 1863, după secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Aroneanu s-a desființat, iar călugării greci au plecat, luând cu ei cărți și odoare sfinte. Biserica fostei mănăstiri a devenit biserică parohială a satului Aroneanu. Distrugerea mănăstirii a continuat, astfel că în preajma anului 1885 din întregul complex mănăstiresc nu mai tămăsese decât biserica, restul fiind distrus
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Historia ecclesiastica", III, 15), plasează moartea lui în anul al 12-lea al domniei lui Domițian și fixează la 12 ani perioada episcopatului său: urmând aceste indicii, unii istorici consideră ca aproximativi anii 79-91/92. "Liber pontificalis" îi precizează originea greacă: «"e patre Antiocho"», născut însă la Atena și mai adaugă faptul că din recunoștință față de sf. Petru a ridicat un monument ("memoria") pe mormântul Apostolului. Scrisorile atribuite lui de pseudo-Isidor și publicate în "Patrologia" editată de Migne (cf. P.G. 2
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creștini cucernici în vreun loc din jurul Istanbulului, unde numai Dumnezeu și sfântul însuși știe. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieți a așternut-o în scris marele învățat grec Ioan Cariofil din Istanbul, care a trăit pe vremea sfântului, fiind martor al pătimirilor lui.
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
denumit și neutrino) este o particulă elementară neutră cu spinul 1/2, extrem de ușoară, totuși cu masa mai mare ca 0, care participă doar în procesele intermediate de interacțiunile slabe și gravitaționale. ul este un lepton. Simbolul său este litera greacă formula 1 (niu). Existența acestuia a fost postulată de fizicianul Wolfgang Pauli în 1930. Pauli a postulat în 1930 necesitatea existenței unei particule pentru a reda unele caracteristici observate la dezintegrarea formula 2 a neutronilor, care puneau sub semnul întrebării legile de
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
fi recunoscută ca limbă liturgică. De aici înainte, propaganda ungurească a luat această direcție, căutând să obțină admiterea limbii maghiare între limbile liturgice. Cu acest scop s-a înființat la Budapesta, în 2 septembrie 1896, Comitetul maghiarilor catolici de rit grec, compus din 50 de persoane sub președinția deputatului I. Szabo, care au cerut episcopatului catolic de ambele rituri, să intervină pe lângă Sf. Părinte pentru recunoașterea limbii maghiare ca limbă liturgică. Un pas spre realizarea acestui plan a fost pelerinajul din
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
de Vicina, probabil unul dintre "perihoreți", a devenit primul ""Mitropolit al Ungro-Vlahiei"". Deoarece atât în Țaratul vlaho-bulgar din sec. XII-XIV, cât și în statele românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români (""vlahi"") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase "etyma" din această perioadă, cum
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
fraților Chiril și Metodiu, la slavii moravieni au venit misionari de la români (valahi), greci și nemți în anul 863 Totuși în jurul textului înca există controverse generate și de ipoteza că Moravia era de fapt amplasată pe Dunăre, lângă Belgrad. Istoricul grec Lambros a găsit un document la Muntele Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul "867". Chiril și Metodiu au avut mai mulți discipoli
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
fiind alături de avantajele certe oferite însoțită și de unele efecte mai puțin benefice locuitorilor: impunerea în scaunele mitropolitane locale, ca și în toată ierarhia bisericească din provinciile ecleziastice, de către Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, a unor străini, adică a unor ierarhi greci și încă nu a oricărui fel de greci, ci doar a unor greci din Fanar (cartier Constantinopolitan în care se afla și se mai află încă Patriarhia ecumenică), a produs în mod vădit fricțiuni între domnii Moldovei (administrația seculară) si
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ea avea loc în același timp și în regiunile aflate la nordul Moldovei. Escaladarea crizei survine atunci când Patriarhia ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol peste întreaga Moldovă: "domn, ierarh, boieri, preoți și credincioși." Până în 1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Tatălui i se opun buruienile, pe care Tatăl nu le-a sădit. Este vorba de tema catehezei iudeo-creștine, moștenită din cateheza evreiască care apare deopotrivă în iudeo-creștinismul ortodox ca și în cel heterodox. Această temă este prezentă în opera apologeților greci și latini. La Tertullian sădirea desemnează realitatea colectivă. Ea este sădită de Dumnezeu și cuprinde mlădițele numeroase care sunt din belșug în tot Raiul: "profită de ocazia fericirii nebănuite căci tu, care nu ești în fața lui Dumnezeu decât o <picătură
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
al Bisericii, al pomului, ca figură a celui botezat, al Pomului vieții ca figură a lui Hristos. Dar toate acestea aparțin aceluiași ansamblu simbolic care se întoarce la iudaismul precreștin și la iudeo-creștinism. După ce am precizat semnificațiile atribuite de apologeții greci și latini din mediul greco-roman și iudeo-creștin, în continuare vom analiza monumentele din partea dobrogeană a Moesiei Inferior care au reprezentate motivul "Pomului vieții". Din acest teritoriu provin șapte astfel de monumente, toate funerare, dintre care cinci de la Tomis, iar două
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Din acest teritoriu provin șapte astfel de monumente, toate funerare, dintre care cinci de la Tomis, iar două de la Capidava. Șase dintre acestea sunt scrise pe monumente de marmură și una singură pe calcar. În ceea ce privește limba inscripțiilor, patru sunt în limba greacă, iar celelalte trei în limba latină. Din punct de vedere cronologic cea mai timpurie provine de la Tomis și datează din secolul I d.Hr., iar cinci sunt datate la sfârșitul veacului al II-lea d.Hr. și începutul celui următor, iar
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Buzăul este cea mai importantă apă curgătoare care străbate județul Buzău. Izvorăște din Carpații de Curbură din Munții Ciucaș și se varsă în Siret. Vechea denumire în limba greacă veche a râului Buzău și a orașului Buzău, atestată în secolul IV î. Hr., a fost Mousaios ("Μουσαίος"). În sectorul montan, dinamica râului este deosebit de mare, mai ales la viituri. În sectorul subcarpatic și cel montan, afluenții mai importanți sunt: Râul
Râul Buzău () [Corola-website/Science/302722_a_304051]
-
din care, din păcate, se păstrează doar ecoul trecutului. Acestor surse literare li s-a adăugat un document de mare importanță editat de Paul Meyer, Papyrus Giessen, grav avariat și despre care s-a stabilit că este traducerea în limba greacă a Constituției. Esența edictului a constituit-o faptul că locuitorii Imperiului au fost făcuți cetățeni romani (“...in Orbe Romano qui sunt ex constitutione imperatoris Antonini cives Romani effect sunt “). Paul Meyer a publicat Papirusul, interpretându-l și concluzionând că cei
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
-l și concluzionând că cei care erau lipsiți de cetățenie erau dediticii. Statuturile comunităților n-au fost afectate de faptul că toți membrii lor au devenit cetățeni romani. Datorită faptului că în papir se regăsea un termen nemaiîntâlnit în limba greacă, care denumea o instituție fără corespondent în lumea elenă, iar traducătorul, P. Meyer, a fost nevoit sa redea în această formă latinescul “"dediticius"”, formă care respectă legile de formare a cuvintelor grecești din cele latine. Definiția clasică dată dediticilor este
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate: Documente de la începuturile creștinismului spun că apostolul Matei a scris de asemenea Evanghelia după Evrei. Brown, Erhman și Amy-Jill Levine cred că „ a fost scrisă la origini în limba greacă de către cineva al cărui nume nu ne este cunoscut și care se baza pe surse cum ar fi Evanghelia după Marcu și sursa Q.” Totuși alți cercetători și-au exprimat dezacordul cu aceste idei. Cei mai mulți cercetători consideră că "" a fost
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
pe care o posedăm a fost scrisă direct în greacă și nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezența unei terminologii cu forme stilistice și cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă. Evanghelia subliniază cum Isus a împlinit proorociile mesiance. Anumite detalii ale vieții lui Isus, în particular copilăria lui, sunt relatate doar în Evanghelia după Matei. Este singura evanghelie care menționează Biserica sau "ecclesia". Matei pune accentul pe respectarea legii mozaice
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
unitare Cărturar, tipograf și editor din secolul al XVI-lea, diaconul Coresi a făcut obiectul a sute de studii, printre care și cele ale profesorului dâmbovițean Mihai Gabriel Popescu. Ele au privit originea și biografia sa: “Unii l-au considerat grec (n.n. - Al. Odobescu, Nicolae Iorga), alții armean, macedo-român, român (Stoica Nicolaescu, P.P. Panaitescu). Personal credem că onomasticul acesta derivă din latinescu Nicolas (Nicolae), Necora, Nicor, Nicoară, Nicore ș, Nicoresi, Nicoreasă, Coresi, Coresie, Coreasă etc., unele dintre onomastice întâlnite și astăzi
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
o nouă mare, Marea Tracică (redenumită apoi Marea Egee). Marea Egee a fost leagănul de naștere a două civilizații antice: civilizația minoică din Creta, și civilizația miceniană din Peloponez. Ulterior au înflorit orașele-state Atena și Sparta, care împreună cu altele au constituit civilizația greacă. Marea Egee a fost controlată apoi, de-a lungul timpului, de perși, romani, bizantini, venețieni, genovezi, turcii selgiucizi și de otomani. Egeea este locul de naștere al democrației și a permis contactul dintre diversele civilizații care s-au dezvoltat în Mediterana
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
atât din partea comitatului, cât și din partea beneficiarilor privilegiului de a se așeza în Sătmar și Mintiu, împăratul Leopold a răspuns la 20 iulie 1686 printr-o circulară adresată conducerii comitatului Sătmar, prin care intervenea în favoarea clerului și poporului de rit grec fideli persoanei sale "ca rege legitim al Ungariei, dar și făgăduinței de unire cu Sfântul Scaun." În anul 1692 episcopul Teofil Seremi a fost înscăunat mitropolit de Alba Iulia, în aceleași condiții de dependență de biserica calvină ca si predecesorii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
acestea ar fi justificate dacă nu s-ar lua în considerație faptul că însăși caracterul relațiilor cu regele Carol îl determina la prudență. Scrierile sale dogmatice pun în evidență o erudiție patristică cu totul deosebită. În ele abundă citarea Părinților greci, lucru foarte rar în occident în Evul Mediu. N.B. PL = "Patrologia Latină", ediția Migne.
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
fixate în scris, incoerențele interne și acelea dintre versiuni au devenit vizibile, citește șocante. Ceea ce cuvântul camufla, textul revela... Noțiunea însăși de "mit" este asociată, încă din Antichitate, aceleia de "minciună", "eroare" sau "iluzie". Prin însăși etimologia termenului (de origine greacă), mitul este lovit de o notă de derizoriu, așa cum și azi, în cărți, în mass media, mitul este sinonim cu o povestire mincinoasă sau iluzorie de care trebuie să ne debarasăm pentru a percepe adevărul. Astfel, "mythos" înseamnă în greacă
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
care ar trebuie s-o extirpăm din civilizațiile superioare. "Trebuie", spune el, "să lucrăm pentru a destina aceste superstiții unei morți sigure. Această muncă, deși nu agreabilă, rămâne cel puțin indispensabilă bunăstării umanității." Xenofan din Colofon este unul dintre filozofii greci care vor declanșa polemica atât de veche asupra discursului mitic. El se mira că zeii sunt adesea descriși sub formă umană (antropomorfism): "Omul își închipuie zeii după chipul și asemnănarea lui, iar dacă boii, caii și leii și-ar face
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
foști voievozi ai cetății și ținutului Chioarului din Maramureș, urmează școala primară la Adjud și începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focșani, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din București. Urmează apoi studii universitare clasice (limba latină și limba greacă) la Facultatea de Litere a Universității din București, fiind dublu licențiat în Educație Fizică și Sport. Publică în diverse reviste: "Rampa", "Gândirea", "Vremea", "La Nation Roumaine", etc. Participă la conferințele grupului Criterion și este cooptat în comitetul de redacție al
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]