10,086 matches
-
august 2011. Aldis are o capacitate de producție de până la 150 de tone pe zi, producția zilnică fiind de circa 120 de tone, ceea ce corespunde unei cote de piață de circa 18% . Compania administrează o suprafață de circa 2.000 hectare de teren agricol și își asigură necesarul de carne de vită din resurse proprii . Cifra de afaceri în 2008: 100 milioane Euro Venit net în 2008: 9 milioane euro
Aldis Călărași () [Corola-website/Science/315495_a_316824]
-
avantaje pentru relocare pentru țăranii care se mutau în Siberia. Departamentul emigrării a fost creat în 1906 în cadrul ministerului agriculturii. Acest departament a organizat și sprijiinit coloniștii în timpul primilor lor ani în noile așezări. Coloniștii primeau în medie 16,5 hectare de pământ pe om. Au fost alocate în total 21 milioane de hectare. Coloniștii au primit un mic ajutor financiar din partea statului, scutiri de taxe și au beneficiat de ajutor calificat din partea agențiilor de stat constituite special pentru ajutorarea țăranilor
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
fost creat în 1906 în cadrul ministerului agriculturii. Acest departament a organizat și sprijiinit coloniștii în timpul primilor lor ani în noile așezări. Coloniștii primeau în medie 16,5 hectare de pământ pe om. Au fost alocate în total 21 milioane de hectare. Coloniștii au primit un mic ajutor financiar din partea statului, scutiri de taxe și au beneficiat de ajutor calificat din partea agențiilor de stat constituite special pentru ajutorarea țăranilor relocați. Se apreciază că aproximativ 2,8 milioane dintre cei 10 milioane de
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
Filaret Scriban. Pisania, aflată deasupra ușii de intrare în pridvor, cuprinde următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această biserică sau făcut de arhimandritul Filaret Scriban. 1851"". Filaret Scriban a donat Bisericii "Sf. Treime" un teren de 20 de hectare de pământ, în localitatea Bucium (județul Iași), pe care îl primise de la boierul Alexandru Sturza, cu care se afla în relații de prietenie. Biserica a fost acoperită inițial cu draniță și avea un turn în formă de bulb de ceapă
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
această afacere. În 1993 a început să recolteze trufe asemănătoare calitativ cu cele recoltate natural înFranța. Cea mai mare plantație de trufe se află în Spania, la Naveleno, în provincia Soria. Sunt plantați acolo, pe o suprafață de 600 de hectare de teren, 330.000 de puieți micorizați cu trufe. Pe plan mondial, cererea de trufe este în continuă creștere, în timp ce oferta scade, datorită recoltării ce aduce rezultate variabile. Din acest motiv, cercetătorii francezi sunt în căutarea unor metode de clonare
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
în 1923. Din fericire pentru familia Hohenzollern ei și-au păstrat proprietățile private importante din Germania, ca urmare a unui acord provizoriu elaborat între familia Hohenzollern și statul prusac în noiembrie 1920. Castelul Oels, un castel cu 10.000 de hectare de teren funcțional în Silezia (astăzi situat în Polonia), a asigurat venituri substanțiale pentru familia Ceciliei. În absența soțului ei, Cecilie a devenit figura centrală în Casa de Hohenzollern. Fosta Prințesă Moștenitoare nu trăia cu iluzia că imperiul va fi
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
1930 pe panta de nord-vest a muntelui, în satul Pekat. O pădure de selvă densă, dominată de copaci pionieri, "duabanga moluccana", a crescut la o altitudine de 1.000-2.800 m. Ea acoperă o suprafață de până la 80.000 de hectare (800 km²). Pădurea tropicală a fost explorată de către o echipă olandeză, condusă de Koster și de Voogd în 1933. Pe cont propriu, ei și-au început călătoria într-o "țară destul de aridă, uscată și fierbinte", iar apoi au intrat "într-
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
se apropie de dispariție pe insula Sumbawa. Din 1972, în zonă operează o societate comercială forestieră, aceasta reprezintă o amenințare mare pentru pădurea tropicală. Compania forestieră deține o concesiune de tăiere a cherestelei pentru o suprafață de 20.000 de hectare (200 km²), sau 25% din suprafața totală. O altă parte din pădurea tropicală este folosită ca teren de vânătoare. Între zona de vânătoare și cea de exploatare forestieră, există o rezervație a faunei sălbatice unde pot fi găsite căprioare, bivoli
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
zona metropolitană numită Gush Dan. are o populație de circa 130.000 de locuitori. Denumirea "Bat Yam" înseamnă "fiica mării". Se află pe locul 12 între orașele din Israel după numărul de locuitori și pe locul 55 la suprafață (828 hectare), fiind una din localitățile cu cea mai mare densitate a populației - a treia în Israel după acest criteriu, după orașele Bnei Brak și Givatayim Bat Yam se învecinează cu orașul Rishon Letzion la sud, cu Holon la est și cu
Bat Yam () [Corola-website/Science/321822_a_323151]
-
pășunate prea intens. Suprasolicitarea solului, apare, în condițiile în care anumite plante sunt cultivate an de an, dar nu se face fertilizarea și substanțele nutritive nu sunt reintroduse în sol. Cultivarea intensă reduce fertilitatea pamântului și provoacă scăderea producției la hectar. Este redusă, de asemenea, coeziunea solului, scazând astfel rezistența lui la eroziune. Deteriorarea pășunilor se produce dacă omul crește prea multe animale pe o suprafață dată. Numărul prea mare de animale consumă vegetația într-un ritm mai rapid, decât ritmul
Degradarea terenurilor () [Corola-website/Science/321999_a_323328]
-
sensul programului pașoptist, desființându-se relațiile feudale în agricultură și procedându-se la o împroprietărire a țărănimii clăcașe. Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, 406.429 țărani au fost împroprietăriți cu loturi de teren agricol (1.654.964 hectare), iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină. , a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorința de pământ a țăranilor, a desființat servituțile și relațiile
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
-a IUCN (rezervație naturală tip paleontologic) situată în județului Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Bârnova. Ea se află la sud de municipiul Iași, lângă releul de televiziune de pe Dealul Repedea, și se întinde pe o suprafață de 5,80 hectare. Ca poziție geografică, rezervația se află la limita dintre Podișul Central Moldovenesc și Câmpia Moldovei și la întrepătrunderea silvostepei cu pădurea. În acest loc se află un masiv calcaros format din cochilii de scoici fosilizate și cimentate, după retragerea Mării
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
Romîne, această hotărâre fiind justificată ca urmare a bogăției faunistice fosile și a surprinderii unor succesiuni de straturi geologice în retragerea apelor marine de pe actualul teritoriu al Moldovei în complexul fosilifer de la Dealul Repedea. Suprafața protejată era de 1,90 hectare, Ca urmare a afluxului de turiști care riscau să degradeze rezervația, prin Decizia nr. 557/1973 a Consiliului Popular Județean Iași, s-a revizuit suprafața ocrotită, stabilindu-se o zonă științifică de 5,80 hectare cu o suprafață aferentă de
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
protejată era de 1,90 hectare, Ca urmare a afluxului de turiști care riscau să degradeze rezervația, prin Decizia nr. 557/1973 a Consiliului Popular Județean Iași, s-a revizuit suprafața ocrotită, stabilindu-se o zonă științifică de 5,80 hectare cu o suprafață aferentă de protecție de 38,50 hectare cu rol de tampon între impactul uman și zona științifică. Prin Hotărârea nr. 8/1994 a Consiliului Județean Iași cu privire la instituirea unor arii protejate, au fost identificate ca arii protejate
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
de turiști care riscau să degradeze rezervația, prin Decizia nr. 557/1973 a Consiliului Popular Județean Iași, s-a revizuit suprafața ocrotită, stabilindu-se o zonă științifică de 5,80 hectare cu o suprafață aferentă de protecție de 38,50 hectare cu rol de tampon între impactul uman și zona științifică. Prin Hotărârea nr. 8/1994 a Consiliului Județean Iași cu privire la instituirea unor arii protejate, au fost identificate ca arii protejate: Autoritățile au împădurit zona-tampon pentru a stabiliza dealul și pentru
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
bibliotecii și apoii donându-le. Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului Castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici. La data de 1 mai 1953, autoritățile
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
de toate instalațiile, decorațiunile, ornamentele și vasele pe care le avea înainte de naționalizare. Clădirea a fost returnată într-o stare de semi-ruină și cu un teren adiacent mult redus în raport cu suprafața naționalizată. Grădinile ornamentale care se întindeau pe mai multe hectare, inițiativă originală în acea epocă, creație a lui Toma T., au dispărut în totalitate. Mai multe clădiri realizate în jurul anului 1990 (inclusiv o cooperativă) ocupă astăzi acel teren. Casa din Păulești a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice după 45
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
din Țibănești s-a ocupat soția sa, Sevastia (1853-1947) și fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naționalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o mie de hectare din moșia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au păstrat conacul și acareturile, plus 69 de hectare de teren. În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
naționalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o mie de hectare din moșia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au păstrat conacul și acareturile, plus 69 de hectare de teren. În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform procesului verbal întocmit cu acel prilej, aflându-se conacul cu 12 camere, o cramă, trei pivnițe, o lăptărie și locuința administratorului
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
din domeniul public, Primăria și Consiliul local Țibănești au refuzat să restituie terenul în natură. Moștenitorii solicitanților, Alexandra Maria Sturdza și Șerban Sturdza, au refuzat să primească oferta de un miliard de lei vechi ca despăgubire pentru cele 1,5 hectare ale parcului dendrologic. Șerban Sturdza, urmașul lui Ioan Sturdza, decedat la 25 august 2005, a formulat o plângere în justiție prin care solicita anularea dispozițiilor Primăriei Țibănești. Încă din 2004, arhitectul Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, afirma că
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
planul construcției. Zidurile curții domnești au fost consolidate și restaurate, intenționându-se amenajarea unui muzeu în unele încăperi, cu obiecte descoperite în perimetrul arheologic. Curtea domneasca din Hârlău avea o formă rectangulara și se întindea pe o suprafață de un hectar. Pe lațurile de nord și de vest se află fundațiile a șase încăperi cu lungimea de 8-10 m și lățimea de 6-7 m, coridoare și alte camere mai mici. În partea de nord-vest este o fântână interioară cu diametrul de
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
și două femele) din 2 rezervații diferite din Polonia. Spre sfârșitul anului 2013, populația de zimbri din rezervația Pădurea Domnească a ajuns în număr de șase. În rezervație zimbrii sunt ținuți într-un țarc cu o suprafață de 32 de hectare, care poate găzdui până la 18 exemplare. În 2010 era singurul loc unde nu a fost scoasă sârma ghimpată de pe Prut, de la frontiera moldo-română.
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
Bucovinei o suprafață de 166.813 ha de vegetație forestieră. Procesul a fost strămutat ulterior la Curtea de Apel Timișoara, unde s-au judecat apelurile. Curtea de Apel a dat dreptate Fondului și a dispus retrocedarea a 166.613 de hectare de pădure în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina. În urma recursului formulat de Regia Națională a Pădurilor- Romsilva, pe data de 15 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia Curții de Apel Timișoara și a retrimis dosarul
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
obiective importante ale orașului precum: Primăria Suceava, Stadionul Areni, Inspectoratul de Poliție Județean, Parcul Vladimir Florea. Parcul Universității este cel mai întins parc din cartierul Areni și unul dintre cele mai mari ale Sucevei, ocupând o suprafață de aproximativ 3 hectare. Este cunoscut sub două denumiri: Universității sau Areni. O altă denumire, folosită uneori de localnici, este Parcul Institutului. Istoria și dezvoltarea parcului sunt strâns legate de universitatea din imediata apropiere, înființată în 1963, inițial ca Institut Pedagogic de 3 ani
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
un spațiu verde de formă dreptunghiulară, cuprins între următoarele artere rutiere: Strada Ștefan cel Mare (la vest), Strada Mitropoliei (la sud), Bulevardul Ana Ipătescu (la est) și Aleea Ion Grămadă (la nord). Parcul ocupă o suprafață de aproximativ 2,5 hectare, fiind din punct de vedere al întinderii al doilea parc al orașului Suceava, după Parcul Șipote-Cetate. Parcul Central este localizat în imediata apropiere a Palatului Administrativ, fiind despărțit de acesta de Strada Ștefan cel Mare. El se continuă în partea
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]