11,439 matches
-
cu ei. Se mai gândi un pic la această poveste, apoi întrebă: — Ce făceai la spitalul de Anul Nou? — Vizitam pe cineva. O prietenă. S-a îmbolnăvit pe neașteptate. Phoebe detectă o schimbate bruscă de ton. — Era un fel de iubită? — Da, un fel de iubită. Se cufundă în tăcere, și ea simți dintr-o dată că întrebările ei fuseseră indiscrete și inutile. — Scuză-mă... n-am vrut să te iscodesc... Adică nu e treaba nimănui... Nu-i nimic... Zău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un pic la această poveste, apoi întrebă: — Ce făceai la spitalul de Anul Nou? — Vizitam pe cineva. O prietenă. S-a îmbolnăvit pe neașteptate. Phoebe detectă o schimbate bruscă de ton. — Era un fel de iubită? — Da, un fel de iubită. Se cufundă în tăcere, și ea simți dintr-o dată că întrebările ei fuseseră indiscrete și inutile. — Scuză-mă... n-am vrut să te iscodesc... Adică nu e treaba nimănui... Nu-i nimic... Zău că nu-i nimic. Se forță să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Stau noaptea în căsuța mea iubită Și-aud cum lemnele trosnesc arzând sub plită. Ascult cum viforul vuiește printre pomi Și tu, iubito, în lunga noapte dormi. Privesc la lumânarea ce pâlpâie ușor Și-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
sigură că voi putea să scriu și eu câte ceva peste câteva luni, am zis. Tu crezi că e sub demnitatea mea să lucrez la o revistă de modă? M-a strâns Încurajator de braț și s-a Întins lângă mine. — Iubito, ești o scriitoare strălucită și sunt convins că te vei descurca perfect oriunde. Și bineînțeles că nu e sub demnitatea ta. Se cheamă că o iei pas cu pas. Parcă spuneai că un an de muncă la Runway te scutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care dormisem de când eram mică. Poza Înrămată și semnată de eroina copilăriei mele, Chris Evert mi-a zâmbit din perete, de sub un panou pe care Încă mai erau prinse tăieturi din reviste despre Kirk Cameron. Am zâmbit la telefon. — Bună, iubito, sunt eu, Alex, a zis el cu tonul acela care semnala că s-a Întâmplat ceva. Dar Îmi era imposibil să-mi dau seama dacă era de bine sau de rău. Tocmai am primit e-mail de la o fată, Claire McMillan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Worry, Be Happy a lui Bobby McFerrin. Splendid. Se potrivea perfect cu stilul lui alegerea celei mai enervant de optimiste melodii compuse vreodată pentru a-i binedispune pe cei care așteptau să vorbească la telefon cu el. — Andy, tu ești, iubito? a Întrebat el cu vocea lui profundă, ușor de recunoscut. Domnul Tomlinson o să creadă că vrei să Îl eviți. Au trecut secole de când am avut plăcerea să stau de vorbă cu tine. O săptămână și jumătate, mai precis. Pe lângă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
extrem de agasant de a se referi la sine folosind persoana a treia. Am respirat adânc. — Bună ziua, domnule Tomlinson. Miranda mi-a cerut să vă anunț că prânzul va avea loc la ora unu la Le Cirque. A zis că o să... — Iubito, a zis el cu voce domoală și calmă. Destul cu toate planificările astea, măcar pentru o clipă. Oferă-i unui om bătrân un dram de plăcere și povestește-i domnului Tomlinson totul despre viața ta. Vrei să faci asta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la Alexander Fineman. Apasă aici să-l deschizi. Ooo, ce drăguț. Elias-Clark instalase un sistem pentru filtrarea noilor mesaje e-mail, dar, nu se știe de ce, eu Încă primeam notificare instantanee când Îmi venea un nou e-mail. L-am deschis. Bună, iubito, ce faci?? Lucrurile sunt nebunești pe aici, ca Întotdeauna. Mai ții minte, ți-am povestit că Jeremiah le-a amenințat pe toate fetițele cu un cuțitaș pentru deschis cutii pe care Îl adusese de acasă. Ei bine, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prin detectorul de metale În timp ce vorbesc la celular. Ai ceva planuri pentru sâmbătă seara? Nu puteam să sufăr când oamenii Își formulau Întrebările În acest fel, adică Întrebau dacă am planuri Înainte de a-ți spune ce intenționează ei. Avea cumva iubita lui nevoie de cineva care să-i facă niște comisioane și eu eram cea potrivită pentru așa ceva? Sau poate avea nevoie de cineva care să-i plimbe câinele În timp ce el dădea un alt interviu de opt ore pentru New York Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oricine, chiar dacă iubirea nu-i era Întoarsă, cu condiția ca asta să o facă să se simtă vie. „Zău că nu Înțeleg cum poți să te culci cu el, când știi foarte bine că n-o să se despartă niciodată de iubita lui“ Îi spusesem eu despre un tip cu care se Întâlnea pe furiș În primul an de liceu. „Iar eu nu Înțeleg cum poți tu să trăiești după atâtea reguli“, replicase ea instantaneu. „Cum poți să te distrezi când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acela de amăgire a părinților: deși știau prea bine că Alex și cu mine dormim Împreună, nu puteam spune, face sau sugera ceva de natură să confirme faptul cu certitudine. Așa că nu Îl voiam aici când veneau ai mei. — Bună, iubito. M-am gândit că tu și ai tăi o să aveți nevoie de ceva ajutor. Avea În mână o pungă În care știam că sunt saleuri, preferatele mele, și niște cafele. — Au venit ai tăi? Le-am adus și lor câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
petrec câteva minute În plus sunându‑l pe Alex, care lua pauza de prânz exact la douăsprezece și jumătate. Din fericire, a răspuns la celular, așa că nu a fost nevoie să stau din nou de vorbă cu ceilalți profesori. — Bună, iubito, cum merge ziua de azi? Părea vesel nevoie mare, așa că eu mi‑am impus să nu mă enervez. Nemaipomenit deocamdată, ca Întotdeauna. Îmi place la nebunie aici. Mi‑am petrecut ultimele cinci ore vânând un articol imaginar visat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am Întors instinctiv privirile În timp ce ea și‑a adunat, șocată, pătura pe ea, dar Băiatul Ciudățoi a rânjit lasciv și s‑a holbat pofticios la sânii ei. — Iubito, vrei să spui că acu’ nu‑ți mai aduci aminte cine sunt? a Întrebat el, iar accentul lui australian mi se părea din ce În ce mai puțin adorabil. Ai știut foarte bine cine sunt azi‑noapte. S‑a dus la pat și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aprinse un chibrit; Își mișca ușor și firesc unul dintre brațe, În timp ce celălalt, nedezvoltat, Îi atîrna Într-o parte. De ce venea, se Întreba mereu Duncan, cînd se putea descurca foarte bine cum era? Își zise că, probabil, tînărul dorea o iubită, căci, evident, o fată putea avea obiecții față de brațul lui. TÎnărul Își Îndesă cutia cu chibrituri În buzunar și-și văzu de drum. Domnul Leonard Îi conduse pe Duncan și pe domnul Mundy la etaj, mergînd, desigur, Încet, potrivindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trase lanțul. Se uită Încă o dată la hîrtia din mînă. Nu știa ce să facă acum cu ea. În cele din urmă, o rupse mărunt și o aruncă În vîrtejul de apă din closet. — Chiar trebuie să te foiești atît, iubito? spuse Julia. Helen dădu din umeri și zise iritată: — Robinetele astea! Unul e sloi, iar celălalt Îți arde urechile. Amîndouă stăteau Întinse În baie. O făceau În fiecare sîmbătă dimineața; se așezau cu rîndul la capătul fără robinete, și săptămîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O adevărată sirenă ar trebui să fie stranie, incitantă - să nu semene deloc cu o actriță sau o fată trăsnet. — Julia, mă bucur c-ai picioare și nu coadă, spuse ea, plimbîndu-și degetul mare În cambrura piciorului ei. Chiar așa, iubito? Și eu. — Cu toate că sînt sigură că sînii tăi ar arăta superb Într-un sutien din scoici. ZÎmbi. Își amintise un banc. Ce i-a spus sutienul pălăriei? o Întrebă ea pe Julia. Julia se gîndi. — Nu știu. Ce? — Tu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Însăși luneca spre faliment și decădere. Oare ești idiot sau egoist să vrei să te lași pradă nimicurilor, acestor pa-ra-pa-pa ale fanfarei din Regent’s Park, soarelui, ierbii care Îți pișca tălpile, mișcărilor berii tulburi prin vene, apropierii secrete a iubitei? Sau nu cumva nimicurile astea sînt tot ce ai? N-ar fi cazul, de fapt, să le păstrezi? Să le transformi În mărgele de cristal pe care să le pui, ca pe niște talismane, la brățară, să te protejeze Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încuviințînd, zîmbind, mișcîndu-și ușor buzele, pentru că era surd de-a binelea. Bebelușul se zbătea În brațele lui, Întinzînd mîinile după pușcoci, așteptînd să coboare. CÎnd Viv se apropie, tatăl i-l Întinse, bucuros să scape de el. — Vrea la tine, iubito. Dar ea clătină din cap. — E prea mare. CÎntărește o tonă. — Dă-l Încoace, zise Pamela. Maurice - Howard, la naiba, nu sta degeaba! Tărăboiul era În toi. Viv le spuse că se duce sus să-și scoată pantofii și ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
petrecut cu mii dintre noi. Cine nu a pierdut ceva sau pe cineva? Aș putea să merg pe orice stradă din Londra, să-mi Întind brațul și să ating o femeie sau un bărbat care a pierdut un iubit, o iubită, un copil, un prieten. Dar eu - eu nu pot trece peste asta, Mickey. Nu pot trece. RÎse nervos. Să trec peste asta. Ce expresie ciudată! De parcă durerea cuiva este ca o casă prăbușită, și trebuie să treci peste moloz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-te natural. Fii calmă. Apoi Julia veni lîngă ea și o sărută; mirosea a vin și fum de țigară, arăta Îmbujorată și mulțumită. Și apoi inima - cu toate că Încerca disperată să rețină maxilarul - inima i se Închise strîns, ca o capcană. — Iubito! Îmi pare rău, zise Julia. — De ce Îți pare rău? o Întrebă Helen cu răceală. — E atît de tîrziu! Am vrut să mă Întorc mult mai devreme. Nici nu mi-am dat seama. — Unde ai fost? Julia se depărtă și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sau ceva de genul ăsta. Urmă o bătaie, ușile se deschiseră, și apăru Helen. Kay se ridică s-o ia de mînă și s-o ajute să coboare cele cîteva trepte pînă În cabină, și o sărută pe obraz. — Bună, iubito. — Bună, Kay, zise Helen zîmbind. Obrazul Îi era rece, rotund, moale și delicat, ca de copil. Buzele Îi erau uscate sub ruj, ușor Înăsprite de vînt. Se uită În jur, la norii de fum. — Dumnezeule, e ca-ntru-n harem turcesc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu spermă În el. — Ți-a plăcut, zise Fraser cu amărăciune. Vocea i se auzi aproape o clipă. Apoi reveni sub pătură. Ți-a plăcut, poponarul naibii! 4 — Dumnezeule, zise Helen, deschizînd ochii. Dar ce-i asta? — La mulți ani, iubito, spuse Kay, punînd o tavă pe marginea patului și aplecîndu-se s-o sărute. Fața lui Helen era uscată, caldă și moale, frumoasă, Într-un cuvînt; părul Îi era puțin electrizat, ca la un copil adormit. Stătu Întinsă puțin, clipind, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ridică. — Vezi nasturii? — SÎnt din os. Și aici, pe mînecă. Helen duse satinul la față și-și Închise ochii. — Culoarea ți se potrivește, zise Kay. Apoi, cînd Helen nu dădu semne că vrea să răspundă, Îi spuse: Dar Îți place? — Iubito, desigur. Dar... nu o merit. — Nu o meriți? Ce tot vorbești? Helen clătină capul și rîse, deschizîndu-și ochii. Nimic. SÎnt prostuță, asta-i tot. Kay luă tava cu cești, farfurii și hîrtie. — Ia Încearc-o, zise ea. — N-ar trebui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul și ciorapii. Acum Își pieptăna părul - cu mare atenție, Încercînd să dea o formă lejer ondulată buclelor. Pijamaua era pe pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari teribil de distrasă. N-ai vrea să mergi undeva anume? Nu vrei la castelul Windsor sau undeva de genul ăsta? La Grădina Zoologică? — La Grădina Zoologică? se miră Helen, rîzÎnd dar și Încruntîndu-se. Doamne Sfinte, asta mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]