KorAP: Find »[drukola/base=marți & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...377 378 379 ...455 >

11,356 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern... N-a venit Petre, eu am fost la o ședință U.T.M., dar mai bine că nu a venit... Sunt zăpăcită. Nu știu ce e În capul meu. Mă simt prost, mai singură ca oricând, Însă n-am nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
De ce, Petre drag, de ce nu ai venit? Ai devenit o obsesie dureroasă, crudă prin duioșia ei, Petre, te iubesc, mă auzi? Petre drag, te implor, nu mă părăsi, nu te mai pot concepe al alteia, mă auzi? 17 octombrie 1961 (marți) De ce atâta deznădejde? De ce atâta suferință? De ce? Am așteptat toată ziua de azi cu sufletul la gură venirea serii, nu mi-am făcut nici o lecție, cu toate că ieri noapte am dormit doar două ore. Aveam senzația fizică că Înnebunesc văzând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Eu privesc numai această formă și uit că În interiorul ei e un vid imens, un vid care m-ar Înspăimânta, dacă aș alunga acea formă. Dar eu văd numai deasupra și iubesc cu pasiune pe acest om! 24 octombrie 1961 (marți) Groaznic... dezgustător... josnic... Petre a fost văzut astă-seară În fața lui Dinamo cu două femei foarte frumoase, care se lipeau de el. Când a văzut-o pe Anda, Petre i-a făcut semn să tacă, adică să nu-mi spună mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
e un fulger În viața mea, dar aș vrea să nu se stingă niciodată. Dar chiar dacă Îl voi iubi, această iubire nu va fi Întreagă, urmele dureroase ale trecutului nu au Închis Încă rana primei iubiri nefericite. 6 februarie 1962 (marți) Intelectualul are marea proprietate de a se autoobserva. În ceea ce mă privește, această autoanaliză duce la rezultate care mă uimesc. Iată de ce: Înainte, mă duceam la gheață numai pentru a patina, pentru a mă simți plutind sau... eventual, căzând! Figurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Dar ce departe ești tu! Oare cât va mai fi așa? Să strig ajutor? De ce? E zadarnic. Niciodată n-am mai pierdut În același timp atât de mult. Nu mai pot! Nu mai pot! Nu mai pot! 13 martie 1962 (marți) Cum a trecut timpul! Și ce multe s-au schimbat de când am scris ultima dată despre tot ce simțeam... A venit Chindea, m-am antrenat două săptămâni și am luat locul 2 la republicane... Apoi a plecat Chindea, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să te Înțeleagă, așa cum sunt eu pentru Cornel! Da, Petrică! Știu că eu nu voi fi dragostea ta niciodată, dar vreau din tot sufletul să fii fericit, zâmbetul tău e pentru mine asemenea zorilor proaspete de zi! 17 iulie 1962 (marți) Dragă Cornel, am Încercat să fiu om și În realitate sunt o bestie. Nu merit nici cea mai mică parte din considerația ta, nu mai merit nimic. Mă iubești cum nu mă va mai iubi nimeni niciodată! Mă iubești de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de la curs; „Ce ați predat?“, „Le-am vorbit despre Philippide“, „Îmi pare rău că n-am știut, cred că le-ați spus lucruri foarte interesante“, „Le-am spus eu, dar ei nu pricep nimic“. Râd odată cu el, fiecare de altceva. (marți) Citesc dialogul Parmenide; nu Înțeleg, mă supăr, o iau de la cap, nu mai ies din casă, procedez metodic; Îl fragmentez pe secvențe, le copiez, le rostesc cu voce tare, e clar, e foarte clar, filosofia greacă era rostită; mă Întreb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ne-a adus În starea de a deveni violenți; e curios cum, uneori, natura fabrică specimene atât de jegoase, că Îi e rușine și ei Însăși de rateul produs: acest ins mai are și pretenția de a fi poet; puah! (marți) Nu vreau să sfărâm nimic din mine, nu vreau să mă diluez, nu vreau să curg leșinat ca ceilalți În sentimentul de dragoste ce degradează, anihilează eul. Marii bărbați au fost singuri. Cât timp sunt singur, sunt indestructibil. UNUL este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a terminat și cu Dinu. Nu știu de ce astăzi nu mi-a putut stăpâni repulsia pentru atingerea lui fizică. Nu l-am lăsat să mă sărute, mi-e scârbă și dezgust. Am o criză depresivă, care durează de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
apoi la Sergiu acasă și, În sfârșit, la cinema. A fost o zi plină, o zi plăcută. Am aranjat să plecăm pe 1 și 2 mai pe munte. Cum o s-o scot la capăt cu Martin oare? 30 aprilie 1963 (marți) E un sentiment pe care nu Îl pot defini precis. E un sentiment de mijloc, Între pasiune și indiferență. Obiectul: Eugen. Dictează mai mult, chiar total, interesul de a pleca pe munte. Dacă el n-ar avea nimic comun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mi-l doresc. Nu țin la nici unul. Petre, Însă, mi-aduce aminte de o veche pasiune a mea, pasiune pe care o simt și acum. Unul din ei va fi primul, dacă nu cumva un al treilea! 7 mai 1963 (marți) Cred că mi-aș reproșa mult dacă n-aș pune pe hârtie un asemenea moment. Iată cum se prezintă. Ieri, m-am Întâlnit Întâi cu Petre. Se Îndoiește că aș fi fată. I-am spus: „Ți-o voi dovedi“. Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
leacul ca să nu mă mai Îndrăgostesc, dacă logic nu vreau asta! Când am mers ieri seara cu Eugen la film, mi s-a făcut pur și simplu greață de timiditatea lui, pe care altădată o ridicam În slăvi. De ce? Pentru că marți seara, deci cu o seară Înainte, fusesem cu Petre, și... a fost frumos, frumos... Deci Îl respingeam pe Eugen și-l consideram pe Petre ceva minunat. Totuși, mi-am impus să mă port afectiv cu Eugen. I-am răspuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un singur bărbat. Cu cât vor fi mai mulți În jurul meu, cu atât voi fi mai stăpână pe mine. Un singur bărbat nu poate decât să mă distrugă, pentru că eu gândesc mai mult decât se cuvine. Petre m-a uimit marți seara. Ca bărbat, mi-a plăcut nespus de mult. Cred că lui Îi voi da plăcerea pe care ceilalți o vor cu siguranță. 13 aprilie 1963 (luni) Nici nu am Început să aplic bine metoda mea nouă În privința dragostei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de proastă, că se complace În situația de victimă; se vorbește Încă de Întâmplarea hazlie de la revelion, oh, și ce urât Îi miroase gura: am mușcat-o de umăr ca să nu vomit de scârbă, când a vrut să mă sărute. (marți) Am o colegă unguroaică de o mare delicatețe a gesturilor; este extrem de bine educată, atât de atentă cu mine, că n-o pot jigni nici cu o floare; mă invită la ea Într-un sat de pe lângă Sfântul Gheorghe. Aș veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
excitați și incitați de aceste energii bărbătești ce le iradiază. (Că nu e iubită pentru ea, ca femeie, o simte și de aici lipsa de frână, pornirea exagerată, hibrys-ul ei erotic, pe care Îl Înțeleg, dar nu Îl și aprob.) (marți) Mă zbat și acum să Înțeleg ce a vrut să spună E. când m-a rugat să „mă cobor pe pământ“, să nu mai fiu „poet“; da, atunci am fost distrus, intrigat la culme, căci nu știam ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pe care eu Îl stimez; mă apuc să scriu un fel de răspuns foarte dur; Îl duc la revista Luceafărul; acolo stau de vorbă cu un redactor-șef analfabet; nu Înțelege nimic, mă las păgubaș și nu-l mai public. (marți) Vine Alain Robbe-Grillet la o Întâlnire cu studenții și ne vorbește despre noul roman; noi mai facem biografie și amintiri din copilărie În romanele ce se scriu, precum Moromeții și Desculț. Bine că mai există și Patul lui Procust, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica la arhivă“. Mă fotografiează În diverse poziții. Traversăm către barăcile de vizavi de ceas să bem o bere; deodată, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
la cer... Ei duc dorul pământului și al clipelor lui de liniște, dar niciodată nu vor regreta cerul atât de mult dorit. Drumurile bătătorite nu sunt făcute pentru cei care au În ochi crâmpeie de cer albastru. 29 septembrie 1964 (marți) Voi, căderi la nesfârșit În gol, cât de adânc mi-ați străbătut viața, cât de puțin m-ați lăsat să respir... De fapt, totul este o cădere În gol...Spune-mi, cine te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Oare pentru cine dăm atât prinos de zbucium? De ce? Oamenilor, ar trebui să mă lăsați În pace. 12 octombrie 1964 (luni) Spune-mi, de unde-ai Împrumutat culoarea ochilor, că din sufletul tău nu putea izvorî atâta lumină! 13 octombrie 1964 (marți) Frunza (către stâncă): „Să fie adevărat? Oare tu, prietenă, n-ai Îndrăgit niciodată tremurul vântului?“. Stânca: „Cum să-ți explic, prietenă dragă? Pentru tine, vântul năpraznic al vieții e doar un tremur, un vis. Eu trebuie să mă lupt, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În sfere Înalte. Atât timp cât am un punct de sprijin, nimeni nu mă va putea ajunge În puterea de muncă. De aceea, nimeni și nimic nu va putea să-mi spulbere acest punct. Niciodată și cu nici un mijloc! 20 octombrie 1964 (marți) Lui Martin: Să mergem, dragul meu, acolo unde mai cântă Încă straniu lăutarul și unde, ridicat prin râs și plânset, stăpân ne e, nebun de dor, paharul... Să mergem, dragul meu, prin lumi nespuse de nici un dor, de nici o amintire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fost tu, marea mea iubire... De fapt, uitarea e sfârșitul tuturor zbuciumelor. Ești atât de uitat, că mi se pare câteodată că nici n-ai existat. 19 noiembrie 1964 Ce mult aș vrea să plec la Polul Nord! 1 decembrie 1964 (marți) Râsul și plânsul, la extremele lor, au aceleași hohote În lumină prea multă sau În Întunericul cel mai negru ești la fel de orb... Când m-ai cutremurat cu fiorul iubirii, n-am știut că același tremur Îmi va da și ura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cameră cernea o lumină neverosimilă, o lumină prăfoasă, artificială ca Într-un film vechi a cărui peliculă este foarte uzată. Cineva mă filma cu Încetinitorul În timp ce visam și, concomitent, se uita În imaginile visului meu ca Într-o cameră obscură. (marți) Mă văd În oglinda din spălător, azi, după cinci zile de rămas În cameră, Într-o imobilitate aproape totală. Am terminat de citit Shakespeare. Sunt ca și renăscut. Dar cearcăne vinete se lățesc sub ochi, striuri roșii foarte numeroase Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să-mi taie bursa pe o lună „până Își va retrage reclamația“. Îi spun profesoarei turnătoare că n-am altă sursă de existență decât bursa de student. Înțelege că n-a fost fairplay-istă și Îmi promite că va reveni. (marți) G. Bachelard susține, În L’eau et les rêves. Essai sur l’imagination de la matière (Librairie Jose Corti, 1942), că... l’imagination matérielle trouve dans l’eau la matière pure par excellence, la matière naturellement pure. L’eau s’offre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
poate mor. Nu mai suport. Tu Înțelegi ce mult Îl iubesc? Tu ai iubit vreodată atât de mult? Crezi că-l voi determina să rămână? Cum? O, cerul e atât de nedrept. Uneori! Eleonora Jurnalul lui A. 2 ianuarie 1965 (marți) Ce ușor se moare... O frână pusă mai târziu decât trebuie, la mașină, o bucată de stâncă necimentată, un pas greșit În scăriță... o durere prea mare a sufletului... Și ce ușor se trăiește... 3 ianuarie 1965 Eternul dor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
e vremea apusului și-a cinei, călătorule. De ce-ți tremură un zâmbet pe buze? De ce te uiți la mine ciudat și-mi vorbești de odihna nopții? O, da!... Uitasem că tu ești bărbat, iar eu femeie... 20 aprilie 1965 (marți) Să nu mai Înflorească pomii! Să nu mai cânte păsările! Alungați primăvara asta plină de muguri! O, ploaie a toamnei, cer de plumb, copaci desfrunziți, unde v-ați ascuns? cât de mult aș da să pot trăi În mijlocul vostru zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]