10,211 matches
-
critică actuală. Romanul însă nu e tezist, nu creează altfel spus un context ficțional pentru revelarea unei idei/metode, fie ea și psihanaliza freudiană care făcea furori în epocă. Povestea, deși nu vertebrează în mod exclusivist discursul, ca în marile narațiuni realiste, nu e nici remorca tîrîtă cu greu de dragul lizibilității. Rețeta, în linii mari, e cea utilizată de Proust, fără ca rezultatul să fie identic: scenariul mnezic pe care Zeno Cosini îl regizează sub forma unor memorii scrise pentru psihanalistul său
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
pămîntul acesta. Întîmplările și aventurile pe tărîmuri fabuloase, alaiurile de personaje bizare, de locuri vizitate pe uscat sau pe mare, ironia imensă a lui François Rabelais se constituie parcă în cartea cărților, în suma poveștilor și basmelor lumii, augmentînd funcția narațiunii și posibilitățile fără de frîu ale imaginației. Cine nu-și amintește revărsarea de cuvinte și de produse pagini întregi din oale și din cratițe, jertfe aduse, pe insula mîncăilor, Guvernatorului acesteia, Jupînul Gaster? ( Adică, Stomac.) Capitolul al cincizecișidoilea devine un elogiu
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
Stanca" din Sibiu a reușit să-l găzduiască, într-un interval scurt, de două ori pe regizor, cu două producții importante una ce aparține tocmai stagiunii proaspăt închise - care se constituie într-o investigație selectivă și subiectivă în două din narațiunile splendide ale literaturii universale: O mie și una de nopți și GargantuaPantagruel. Ce m-a atras și a continuat să mă preocupe din iunie pînă astăzi este SIMPLITATEA cu care Purcărete îl vizualizează pe Rabelais în spectacolul Cumnata lui Pantagruel
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
și ironic de către regizor, Cumnata lui Pantagruel. Vîrtejul și învolburarea lingvistică din text sînt transferate în ritmul teribil de pe scenă. Se renunță la rostirea cuvîntului este pentru prima dată cînd Purcărete optează pentru asta iar funcția lui, vitală pentru dimensiunile narațiunii lui Rabelais, este conținută în ritmul teribil în care se joacă pe scenă. Un transfer surprinzător absența replicilor tocmai dintr-o construcție barocă care îmbină și combină cuvinte ca cea a lui Rabelais care recuperează forța cuvîntului în forța gestului
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
proveniența mașinii ( "da, are număr de Timișoara, însă a fost înmatriculată mai întâi la București, îl recunosc eu pe tipul de la volan") și despre rostul ghinioniștilor șoferi în acel punct și la acel moment. N-am vrut, prin această scurtă narațiune, să-i scuz pe editorialiștii absenți, momentan, de la apel. Am vrut doar să construiesc un mic scenariu, pornind de la fapte reale, despre felul în care imaginarul înlocuiește cu viteza fulgerului realul. "Prins în trafic", cum se spune, am asistat involuntar
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
milioane de locuitori ai României urmăreau, în intervalul orar 20 23, o serie de emisiuni de-un kitsch monstruos, dacă nu chiar nocive prin mesajul lor explicit: de la noul flirt al românilor, peliculele indiene ( combinații elucubrante de manele... ecranizate și "narațiuni" a căror logică ar pune pe gânduri și niște handicapați mintali), la emisiunile cu copii regăsiți și părinți abandonați, la deșuchelile unor indivizi aflați într-o perpetuă vacanță a bunului simț, a moralei și a minimului respect pentru ființa umană
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite/ în timp ce o săruta privea peste umărul ei/ un cuvînt se scălîmbîia prin pietrișul de pe mal/ și furnicile îi dădeau tîrcoale" ( scria perfect senin). Contrariat de narațiune, poetul o acceptă ca pe un obiect asupra căruia își exercită polemica intestină, pe care-l "prelucrează" spre a-și stabili viziunea. Se cuvine a preciza cîteva din procedeele d-sale antinarative, aplicate într-un laborator situat, după toate probabilitățile
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
să văd monstruos" ( Nervi de nuntă) să subliniem că principala d-sale modalitate antiepică o constituie metafora. În speță metafora rară, eclatantă prin alura sa elaborată ( cu toate că îndeobște degajă scînteia salutară a spontaneității). Imaginea densă, detașabilă, aptă a sabota fluența narațiunii prin stabilitatea intemporabilității. Țîșnită din textura unei povestiri hărțuite, vlăguite, demise din rolul său, dă lovitura de grație desfășurării acesteia prin caracterul său de punct fix, frizînd absolutul: "sunetul complet al îmbăierii unui copil/ o pată în văzduh de care
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
meu/ care e mult mai absent" ( Soare de iarnă) și nonverbalului: "după patruzeci de ani și mai bine/ ehei nu mai înveți pînă-i lume să vorbești/ stai la fereastră și-n Marea Ninsoare privești" ( Duminică de ianuarie). Condiție subiectivă a narațiunii, memoria se dizolvă și ea în uitare și în corolarul acesteia care e irațiunea. Detestată ( "dar pregătește-ți bine memoria/ numărul său e lipsit de eleganță/ precum o piatră în mijlocul drumului" Lentilă), memoria face loc anarhiei mentale care e demența
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
cu valențe la care Apollinaire nu se putuse gîndi la început de secol XX?). Fiecare paragraf este numerotat, ca și cum ar fi vorba despre un text științific sau, de pildă, Tractatus-ul lui Wittgenstein. Ambiția scriitorului este să reducă volumul și dinamica narațiunii cît de mult posibil, fără însă ca "detaliile vii" să dispară. Să reprezinte gradul zero a ceea ce Husserl numea Lebenswelt, "lumea vieții" și nu neapărat al scriiturii, pentru că, dacă este vorba de scriitură, ea nu face decît oficiul unei mașini
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
mulat prin șosetă, pe plapumă, se mișca într-un ritm imperceptibil." Acest epos al derizoriului, deși dinamic, scoate subiectul din istorie. Prezentul, care practic experiențial nu există decît printr-o permanentă rememorare și proiecție, devine aici aproape singurul timp al narațiunii. Fragmentul de text, de cronologie, de spațiu devine imaginea predilectă a singurei realități autentice, care se mai dăruiește reprezentării. Extrem de interesat se arată a fi Toussaint, de la debut, de televizual. Ca spațiu neutralizator a tot ce înseamnă experiență vie, ca
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
a apariției întrupate a Divinității - Mirele Cântării Cântărilor - după cum se descrie în textul cunoscut ca „Shi’ur Koma”7. Referitor la acestea, Frances Young este de părere că se oferă o atenție aparte Targumelor asupra Cântării Cântărilor care îi identifică narațiunea ca fiind o prezentare a căsătoriei dintre Dumnezeu și Israel. Deși Targumele postdatează primele exegeze creștine, corelația realizată între Mireasă și Israel este posibil să predateze textul și să fi influențat primii interpreți creștini 8. Cele mai vechi comentarii creștine
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
anul 553, pentru că a scris un comentariu literar la Cântarea Cântărilor 13. Cântarea Cântărilor în exegeza lui Origen, a Sfântului Ambrozie și a Sfântului Grigorie de Nyssa Când Părinții Bisericii au citit Cântarea Cântărilor, au perceput profundele adevăruri aflate dedesubtul narațiunii de suprafață. Relația nupțială pătimașă detaliată în povestire, adeseori în termeni fățiș erotici, a devenit în mâinile harnice ale Părinților, o alegorie a relației lui Hristos cu sufletul și cu Biserica. Exegeza Cântării constituie apogeul înțelegerii spirituale și doctrinare, după cum
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
acel comentariu al lui Origen - ingenios, introspect și didactic - lasă totuși impresia că în Cântare nu se întâmplă nimic. Ceea ce ar putea fi corect; pentru că aceste cântece de dragoste, adresate lui Dumnezeu sau altei ființe umane, nu utilizează foarte mult narațiunea. Totuși, Sfântul Grigorie percepe Cântarea ca pe o povestire - o povestire a progresului, creșterii și sporirii conștientizării. El îi conferă un început: mireasa tânjind după sărutările unui iubit absent. Dar îi conferă și un sfârșit: ca în Noul Testament, a
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Cântărilor evidențiază similitudini remarcabile. „În privința Cântării 1:5, ambii afirmă semnificația soteriologică a întunecimii Miresei, deși nuanțele sunt ușor diferite. Pentru ambii, povestirea manifestă slava divină în nuanțe simbolice. Odată ce simbolismul acestor nuanțe devine evident, aspectele rasiale potențial ofensatoare ale narațiunii devin mai puțin problematice, deși nu dispar cu desăvârșire. În acest mod, exegeza soteriologică a celor doi asupra limbajului încărcat de conotații rasiale din acest vers deschide noi căi exegetice pentru teologia întunecată ( black theology). De asemenea, furnizează un nou
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
cărțile publicate de Liliana Ionescu-Ruxăndoiu în ultimul deceniu constituie o excepție față de această situație și un ghid sigur în domeniu: teoriile pragmatice sînt expuse cu precizie, cu deplină rigurozitate științifică în același timp pe un ton agreabil și accesibil. După Narațiune și dialog ( 1991) și Conversația: structuri și strategii ( 1995, ediție revăzută 1999), după volumul de corpus ( limba actuală vorbită) pe care l-a coordonat și pe care l-am semnalat în această rubrică acum cîteva luni Interacțiunea verbală în limba
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
ai serviciilor secrete. Miza ideatica ( foarte mare) a românului Întîlnirea este întrecuta doar de ambițiile autoarei la nivelul construcției. Unghiurile din care este privită realitatea se succed cu repeziciune, naratorii se rotesc în permanență ( și, împreună cu ei, stilurile narative), timpurile narațiunii se amestecă în funcție de fluxul gîndirii protagonistului, savantul italian de origine română Manu Traian ( așa cum apare numele său în dosarele de urmărire informativa ale Securității). Mai mult decît atît, în multe situații autoarea pune în evidență contrastul dintre gîndurile intime ale
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
aceea, el pare rodul unei munci de bricolaj, de asamblare mecanică, la vedere, a unor elemente textuale de sine stătătoare. Un astfel de român din bucăți nu este o lectură facilă ( o clipă de neatenție și cititorul se îneacă în narațiune, nu mai are habar despre ce este vorba sau gîndurile cărui personaj sînt exprimate), dar, odată încheiat, poate fi evaluat din perspectiva a trei criterii diferite. Cota de interes a unui astfel de român poate sta în realizarea să ca
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
Roxana Racaru Noul volum al poetului gălățean (bucureștean prin adopție), Grișa Gherghei se înscrie în tendința de reorientare spre anecdotic și narațiune a membrilor generațiilor '60-'70 în poeziile publicate mai ales în anii din urmă. Ochiul alert la grotescul lumii și dezaprobarea ironică aduc în pagină mici povestiri cu tîlc în poezii centrate pe răsucirea unui paradox. Amintirile conturează o lume
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
XVIII. E o încheiere excentrică, la propriu vorbind, a acestei scrieri în toate neconformistă, o plasare în sfera ecourilor îndepărtate, filtrate ale unor evenimente care, în alt mediu, au busculat istoria. O deviere curioasă, o deturnare, în final, a traseelor narațiunii. Considerat în sine, oricum, epilogul valah impresionează prin aceeași opulență a documentării istorice și prin expresivitatea imaginilor de epocă. Revoluția de Dinu Nicodin, un mare roman românesc ignorat. Dinu Nicodim, Revoluția, prefață și îngrijire de ediție de Ion Simuț, Ed.
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
oferă un bun prilej de a reflecta la paradoxurile comunității, de a ține cont de felul în care traiul alături de semenii noștri ne formează dar ne și deformează pe fiecare dintre noi ca indivizi. Kirp propune cititorului o serie de narațiuni memorabile, avînd în centru oameni obișnuiți care își duc viața în diverse locuri pe teritoriul Statelor Unite, în orașe bogate și predominant locuite de albi, sau în cartiere mărginașe, sărace și pline de negri; inși educați sau abia în stare să
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
background de desfășurare a existenței individului, ci și o consecință a vieții pe care o duce acesta. Luăm decizii ca indivizi, pe baza dorințelor și ambițiilor fiecăruia dintre noi, dar deciziile noastre se răsfrîng și asupra vieților celorlalți. Și totuși, narațiunile lui Kirp pledează pentru o slăbire a conotațiilor valorice, normative, ale conceptului de comunitate, dar nu pentru a le înlocui cu unele descriptive. Comunitatea, așa cum o vede autorul, este un spațiu de conflict și negocieri în care se formează identități
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
valori eu le-am preluat pur și simplu consimțind să fiu membru al unei comunități? Istoria oricărei vieți se intersectează cu istoriile altor vieți, eu sînt personaj în povestirile altora, care la rîndul lor sînt personaje în povestirea mea. Aceste narațiuni paralele definesc spațiul de responsabilitate morală în care ne mișcăm cu toții: pentru că facem parte și din alte povestiri decît ale noastre personale, sîntem răspunzători în fața celorlalți, precum și îndreptățiți să le cerem socoteală. Așa stînd lucrurile, traiul împreună, în comunitatea -posesoare
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
din alte povestiri decît ale noastre personale, sîntem răspunzători în fața celorlalți, precum și îndreptățiți să le cerem socoteală. Așa stînd lucrurile, traiul împreună, în comunitatea -posesoare a unei narați- uni relevante pentru identitatea mea, dar și protagonistă importantă în propria mea narațiune, e revelatoare, și pentru mine, și pentru cei din jurul meu. Însă ceea ce nici MacIntyre, nici alți filozofi nu par dispuși să ia în considerație este felul în care narațiuni paralele pot deveni concurente. Cu alte cuvinte, maniera în care ele
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
relevante pentru identitatea mea, dar și protagonistă importantă în propria mea narațiune, e revelatoare, și pentru mine, și pentru cei din jurul meu. Însă ceea ce nici MacIntyre, nici alți filozofi nu par dispuși să ia în considerație este felul în care narațiuni paralele pot deveni concurente. Cu alte cuvinte, maniera în care ele se compun conștient fiecare de cealaltă, și prin urmare decise să se confirme sau, după caz, infirme reciproc. Aici strălucește David Kirp: în iscusința cu care selectează cazuri grăitoare
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]