12,372 matches
-
în Londra, inspirat de muzica lui Mozart, pe care Ernst și Tanning o ascultau în serile călduroase de la marginea deșertului, Eine Kleine Nachtmusik este, alături de Birthday, cel mai cunoscut tablou al Dorotheei Tanning. Pictura acestei perioade abundă în scenarii reluate narativ în romanul Abisul: Children's Games/ Jocuri de copii (1942) reface coreografia violenței infantile, prin același duet al fetițelor surprinse în plină agresiune - aici ele rup, vertical, tapetul de pe pereți, dezvăluind imaginile secrete ale corpului, ce par să o absoarbă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
A pentru coordonare, dacă nominalele implicate sunt pronume de persoana 1 sau 2 și pivotul S/O, pentru restul situațiilor de coordonare și pentru relativizare. Explicația acestei diferențe între cele două limbi constă, potrivit lui Dixon (1994: 220), în stilul lor narativ diferit: poveștile din dyirbal au un stil asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveștile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj central, ceea ce înseamnă o frecvență foarte mare în texte a persoanelor 1 și 2, în poziții
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveștile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj central, ceea ce înseamnă o frecvență foarte mare în texte a persoanelor 1 și 2, în poziții agentive, S sau A, care, pentru derularea narativă, apar des coordonate. Prin urmare, este vorba mai mult de o anumită obișnuință de a povesti a societății, decât de o regulă de funcționare a limbii. O aplicare a antipasivului în toate aceste situații ar fi complicat mult structura textului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apar des coordonate. Prin urmare, este vorba mai mult de o anumită obișnuință de a povesti a societății, decât de o regulă de funcționare a limbii. O aplicare a antipasivului în toate aceste situații ar fi complicat mult structura textului narativ. Alte limbi care folosesc pivot mixt sunt: ciukota, eschimosa din Groenlanda, tongana. Manning (1996: 33) a formulat observația că în limbile cu pivot mixt unele proprietăți − numeroase − sunt sensibile la noțiunea de subiect de adâncime, iar altele, la relațiile gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
topicul (Dixon 1987: 5), dar există și opinia că ergativitatea discursivă este un fenomen textual și discursiv amplu, care apare, în măsură mai mare sau mai mică, în orice tip de text. Du Bois (1987), analizând un corpus de texte narative din limba sacapultec, ajunge la concluzia că există o preferință sistematică în discurs pentru o anumită configurație a argumentelor lexicale în structura de suprafață. Această preferință este numită structură argumentală preferată (engl. Preferred Argument Structure). În limba sacapultec, există două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și tiparul nominativ din indo-europeană reprezintă stadii diferite ale aceleiași logici de reînnoire a sistemului. În cele două limbi supuse analizei − hindi și urdu − paradigma verbală pare ciudată: formele nemarcate sunt subjonctivul, care are numai terminații de persoană și trecutul narativ/anterior, care are numai terminații de gen și de număr, iar prezentul este marcat. Marcarea sau lipsa acesteia este produsul evoluției istorice și al relației dintre limbă și realitățile cognitive. Trecutul (perfectiv) a fost devreme dominat de participiul trecut pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
caracterizează prin marcare de tip ergativ−absolutiv, manifestată prin caz și prin acord, limbile kartvelian (sud-caucaziene) sunt greu de încadrat. În aceste limbi, relațiile gramaticale se realizează prin cazuri, postpoziții și acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
gust, de gîndire: o identitate. Se poate vedea cum, pe nesimțite, schema altădată în uz se inversează. În loc ca publicitatea să intervină ca ficțiune în cursul unei realități descrise, în această ultimă etapă realitatea ia locul ca ficțiune în țesătura narativă cu imagini ale publicității. B) Publicitatea confirmă viitorul Altă funcționare: țesătura narativă a "publicității" este ea însăși dusă la un înalt nivel de abstracție: aici se părăsesc țărmurile, chiar aluzive, cu obiecte tehnice "dezagreabile", și se plutește către imaginea dorită
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
altădată în uz se inversează. În loc ca publicitatea să intervină ca ficțiune în cursul unei realități descrise, în această ultimă etapă realitatea ia locul ca ficțiune în țesătura narativă cu imagini ale publicității. B) Publicitatea confirmă viitorul Altă funcționare: țesătura narativă a "publicității" este ea însăși dusă la un înalt nivel de abstracție: aici se părăsesc țărmurile, chiar aluzive, cu obiecte tehnice "dezagreabile", și se plutește către imaginea dorită a unui viitor fără alte caracteristici, decît de a fi un viitor
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cunoașterea științifică a fenomenelor sociale și politice să avanseze. Istoricul Paul Veyne susține această strategie, argumentând că faptele sunt puse în evidență de locul lor într-o construcție intelectuală. "Continuul spațio-temporal este doar o schemă didactică, ce perpetuează leneș tradiția narativă. Faptele istorice nu sunt organizate în funcție de perioade sau de popoare, ci în funcție de noțiuni; ele nu au nevoie să fie înlocuite în timpul lor, ci grupate în concepte. Istoria nu studiază omul în timp, ci studiază materialul uman subsumat unor concepte"29
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ce răstoarnă, răstălmăcește și transfigurează, cu mijloacele ce-i stau la Îndemână În febra handicapului său spiritual, „elementele” clare, raționale și logice pe care ni le pune, le așează la vedere naratorul - cuminte și clasic. Sigur, Paul este o stratagemă narativă și o invenție tipologică, dar... nu e el chiar „autorul” cum, dacă bine mi-amintesc, același Matei Călinescu, Într-un interesant studiu dedicat romanului, o afirmă?!... Și eu, azi, cred cu adevărat că el, Paul, este chiar „mai mult decât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spiritualității românești", i se acordă o Diplomă de excelență de Consulatul General al României din Cernăuți. 2006, 19 ianuarie. La peste 90 de ani, se stinge din viață Catinca, mama scriitorului, de la care scriitorul a moștenit pasiunea pentru lectură, talentul narativ, spiritul tolerant, dorința de a cunoaște și harul de a transmite clar și "rotund" învățăturile. 2007. Apare vol. I din Numere în labirint, la Ed. Opera Magna din Iași. 2008. Apare vol. II din Numere în labirint, la aceeași editură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Editura Detectiv literar, București); Literatura română acasă (Editura Ideea Europeană, București). I se decernează, de către Nicolae Breban, Premiul revistei "Contemporanul. Ideea Europeană". MARELE ZID, IAȘI, EDITURA JUNIMEA, 1981 Ioan HOLBAN Debuturi la "Junimea" (II) La o cu totul altă formulă narativă face apel Theodor Codreanu în romanul Marele zid: aici primează epicul, nu o dată spectaculos, depășind deseori granițele verosimilului romanesc. Această carte are două secțiuni distincte, cu "fabule" diferite: prima, relatează avatarurile tânărului savant (filosof și medic), Daniel Durban, care, în urma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a romanului, câteva pagini de proză autentică, mai ales acolo unde naratorul urmărește complicatul proces psihologic pe care îl parcurge Ozana întru cristalizarea sentimentului erotic; în fapt, este singurul personaj care trăiește cu adevărat, dar ocupă, din păcate, un plan narativ secund. Și la nivelul tehnicii narative Marele zid păcătuiește prin artificialitate: un început neosemănătorist (coborând spre Opăriți, Durban trăiește din plin explozia simțurilor care se deșteaptă prin contactul revigorator cu satul), transcrieri în stil "proces-verbal" ale unor fapte (memorabila ședință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autentică, mai ales acolo unde naratorul urmărește complicatul proces psihologic pe care îl parcurge Ozana întru cristalizarea sentimentului erotic; în fapt, este singurul personaj care trăiește cu adevărat, dar ocupă, din păcate, un plan narativ secund. Și la nivelul tehnicii narative Marele zid păcătuiește prin artificialitate: un început neosemănătorist (coborând spre Opăriți, Durban trăiește din plin explozia simțurilor care se deșteaptă prin contactul revigorator cu satul), transcrieri în stil "proces-verbal" ale unor fapte (memorabila ședință de sindicat), obositoare discursuri pe teme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Plecarea lui Daniel Durban întrerupe brusc idila (aflată în stadiu incipient) cu Donia (ființa arzătoare, croită din același aluat cu Silvia Racliș a lui George Bălăiță). Narațiunea, pe ansamblu (simplificată de noi din motive de spațiu) e un potențial câmp narativ nodal, din care s-ar putea dezvolta destine de un dramatism accentuat, căci fiecare din eroii lui Th. Codreanu păstrează germenii unei evoluții pline de interes. Observând, în final, că stângăciile sunt mai degrabă ale tehnicii "rezumatului" la care romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminescian, chiar dacă unii tineri cercetători (P.M. Gorcea, Th. Codreanu) aspiră spre o modernizare a metodologiei critice. Mă voi opri în cele ce urmează asupra a trei lucrări ilustrând tendințele divergente ale eminescologiei actuale. Primele două (N. Ciobanu, Eminescu. Structurile fantasticului narativ și D. Tiutiuca, Creativitate și ideal) au apărut în colecția "Eminesciana" a editurii Junimea; cea de-a treia (Th. Codreanu, Eminescu Dialectica stilului) e publicată de Cartea Românească. Mai incitant este studiul curajos al lui Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Emar-Hud. Autorul urmărește în acest mod: "zidul invizibil, dar de netrecut al oglinzii psihice pus între eul pozitiv și cel negativ". Invers de cum proceda Mihai Eminescu, cel ce făcea să se ducă trecutul spre viitor! Rezultă că și tehnica sa narativă este modernă, aș numi-o a refracției, la care se adaugă anamorfismul picturii nordice, care subțiază, alungește uimitor realitatea. Coperta cu detalii după "Le portment de croix" de Bosch este cu totul sugestivă și binevenită. Roman intelectual al dramei intelectualului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de M. Sadoveanu ori Patul lui Procust al lui Camil Petrescu), titlul său incită spiritul nostru: Varvara nu e nici Laputa, nici Liliput-ul lui Jonathan Swift din Călătoriile lui Gulliver, deși o undă swiftiană cutreieră unele coordonate ale spațiului narativ cu superioară ironie: "Justiția varvariană nu pedepsește faptul ca stare. Dimpotrivă, el e un joc de societate foarte gustat și cu cât cineva își însușește o cantitate mai substanțială de bunuri publice, cu atât trezește mai multă admirație, i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
labirintului lui Dimitrie Cristea, își regăsește familia, Dimitrie rămâne cu ochii în tragedia ființei iubite, Cora Solomon, zdrobită, se pare, ca Ana Karenina, sub roțile trenului. Semn că destinul individual în lume rămâne o enigmă. Romanul de față probează forța narativă a domnului Codreanu, invitându-l să nu părăsească proza, fiindcă trăiește cu îndoiala unui eșec, dar îi reamintesc aici că niciodată aroganța și autosuficiența nu au impus ceva durabil, ci tot îndoiala și perseverența rămân creatoare! "Convorbiri literare", nr. 8
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui nucleu de un ezoterism molipsitor amintind de eliadesca teorie a camuflării sacrului în profan -, cu impact însă doar asupra unor aleși ai destinului său numai receptivi la senzaționalul ascuns, de cele mai multe ori, dincolo de suprafața lucrurilor, alcătuit din două registre narative, al naratorului principal, ziaristul-scriitor Dragoș Ivănescu, și al profesorului cu propensiuni scriitoricești, Dimitrie Cristea, care compun un amplu dialog confesiv, dominat de confidențele profesorului, detaliate, urmând ordinea cronologică a faptelor, prin valorificarea unei memorii prodigioase, cele două personaje încercând, astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rând, prin recursul la realul prozaic, prin transcrierea realității în versuri tot mai directe. Știm că la un moment dat Bacovia a declarat că preferă să scrie proză: "În proză port membrele mai liber". Și chiar scrie proză, dar... poetică. Narativul devine nota dominantă și tehnica de căpătâi la "ultimul" Bacovia fără a uita că prozasticul se înfiltrează încă din faza inițială ("E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plânset, e gol.../ Și-i frig
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diacronic în urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă (Mama, Patria, Iubirea, Limba ca "adăpost al ființei", Copilăria) susținută de profunzimea existențială și "cultura sentimentului" toate aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor letoni, lituanieni, ucraineni, georgieni, ruși în temeiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deosebit în mediile literare în care Tradiția contează. Dovadă apariția recentă, aproape concomitentă, a două volume despre romanele lui, semnate de Theodor Codreanu Mihail Diaconescu. Fenomenologia epică a istoriei românești (368 pag.) și de Dumitru Radu Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative (544 pag.), care se adaugă cărților lui Gh. Bulgăr Stil și artă literară în proza lui Mihail Diaconescu (două ediții, 2001, 2004), și Critica arhetipală și fenomenologia narativă (2004) a lui Valeriu Filimon. (N.r.) Autor al unor romane istorice mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istoriei românești (368 pag.) și de Dumitru Radu Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative (544 pag.), care se adaugă cărților lui Gh. Bulgăr Stil și artă literară în proza lui Mihail Diaconescu (două ediții, 2001, 2004), și Critica arhetipală și fenomenologia narativă (2004) a lui Valeriu Filimon. (N.r.) Autor al unor romane istorice mult discutate, dl. Mihail Diaconescu și-a probat capacitatea de creator de universuri ficționale, ca și virtutea comprehensiunii momentelor astrale din istorie și nu doar pasiunea de colecționar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]