9,860 matches
-
ascunde” pe nebuni, ci va institui măsuri de protecție ale acestora, care nu sunt altceva decât formele sublimate ale primelor. Asistăm nu numai la o schimbare a mentalității, ci și la o schimbare a decorului și terminologiei sociale referitoare la nebunie și nebuni. Trebuie să vedem în aceasta o veritabilă atitudine etică compensatorie. Formele protejate și formele reprimate ale nebuniei Trecerea de la reprimarea la protejarea nebuniei și a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primelor. Asistăm nu numai la o schimbare a mentalității, ci și la o schimbare a decorului și terminologiei sociale referitoare la nebunie și nebuni. Trebuie să vedem în aceasta o veritabilă atitudine etică compensatorie. Formele protejate și formele reprimate ale nebuniei Trecerea de la reprimarea la protejarea nebuniei și a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este o „altă față” a umanului, binevoitoare ca formă și reparatorie în conținut. Ea exprimă o anumită relație secretă între
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schimbare a mentalității, ci și la o schimbare a decorului și terminologiei sociale referitoare la nebunie și nebuni. Trebuie să vedem în aceasta o veritabilă atitudine etică compensatorie. Formele protejate și formele reprimate ale nebuniei Trecerea de la reprimarea la protejarea nebuniei și a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este o „altă față” a umanului, binevoitoare ca formă și reparatorie în conținut. Ea exprimă o anumită relație secretă între psihopatologie și etică. Anularea barierelor care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologie și etică există o relație specială, datorată faptului că, studiind fenomenele psihice morbide, psihopatologia adoptă față de acestea nu numai o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi aparține. Spre deosebire de psihiatrie care vede în nebunie o „boală” și în persoana alienatului un „bolnav psihic”, psihopatologia caută să descifreze, dincolo de aparențele clinico-medicale, semnificația umană a nebuniei și natura bolnavului psihic. Este cu totul altceva. O alt fel de atitudine, în primul rând etică, față de obiectul analizei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o atitudine științifică, ci și o atitudine umană preluată din sfera antropologiei căreia îi aparține. Spre deosebire de psihiatrie care vede în nebunie o „boală” și în persoana alienatului un „bolnav psihic”, psihopatologia caută să descifreze, dincolo de aparențele clinico-medicale, semnificația umană a nebuniei și natura bolnavului psihic. Este cu totul altceva. O alt fel de atitudine, în primul rând etică, față de obiectul analizei sale. Să vedem în ce constau aceste aspecte. Psihopatologia înlocuiește frica de nebunie cu dorința de a cunoaște și înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descifreze, dincolo de aparențele clinico-medicale, semnificația umană a nebuniei și natura bolnavului psihic. Este cu totul altceva. O alt fel de atitudine, în primul rând etică, față de obiectul analizei sale. Să vedem în ce constau aceste aspecte. Psihopatologia înlocuiește frica de nebunie cu dorința de a cunoaște și înțelege nebunia în primul rând ca pe un fenomen uman pe care nu-l separă de toate celelalte aspecte ale umanului. Din acest moment nebunia devine obiect de studiu, domeniu de reflecție, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și natura bolnavului psihic. Este cu totul altceva. O alt fel de atitudine, în primul rând etică, față de obiectul analizei sale. Să vedem în ce constau aceste aspecte. Psihopatologia înlocuiește frica de nebunie cu dorința de a cunoaște și înțelege nebunia în primul rând ca pe un fenomen uman pe care nu-l separă de toate celelalte aspecte ale umanului. Din acest moment nebunia devine obiect de studiu, domeniu de reflecție, în care sunt descoperite „aspectele refuzate ale umanului”. Psihopatologia afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în ce constau aceste aspecte. Psihopatologia înlocuiește frica de nebunie cu dorința de a cunoaște și înțelege nebunia în primul rând ca pe un fenomen uman pe care nu-l separă de toate celelalte aspecte ale umanului. Din acest moment nebunia devine obiect de studiu, domeniu de reflecție, în care sunt descoperite „aspectele refuzate ale umanului”. Psihopatologia afirmă că nebunia nu este „o stare de rău”, ci „o altă față a umanului”. Ea este inseparabilă de persoana umană ca și starea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primul rând ca pe un fenomen uman pe care nu-l separă de toate celelalte aspecte ale umanului. Din acest moment nebunia devine obiect de studiu, domeniu de reflecție, în care sunt descoperite „aspectele refuzate ale umanului”. Psihopatologia afirmă că nebunia nu este „o stare de rău”, ci „o altă față a umanului”. Ea este inseparabilă de persoana umană ca și starea de sănătate mintală cu care trebuie permanent comparată și înțeleasă ca o formă de complementaritate a acesteia. Concluziile psihopatologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sănătate mintală cu care trebuie permanent comparată și înțeleasă ca o formă de complementaritate a acesteia. Concluziile psihopatologiei nu sunt, din acest motiv, numai de ordin științific, ci ele sunt și de ordin moral. Descoperind și demonstrând faptul că nebunia este expresia unor fenomene psihice morbide, psihopatologia va compensa complexul colectiv de culpabilitate al societății față de nebunie și de bolnavii psihici. Nebunia încetează de a mai fi o „vinovăție”, o „pedeapsă”. Ea se integrează umanului și este cognoscibilă și înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Concluziile psihopatologiei nu sunt, din acest motiv, numai de ordin științific, ci ele sunt și de ordin moral. Descoperind și demonstrând faptul că nebunia este expresia unor fenomene psihice morbide, psihopatologia va compensa complexul colectiv de culpabilitate al societății față de nebunie și de bolnavii psihici. Nebunia încetează de a mai fi o „vinovăție”, o „pedeapsă”. Ea se integrează umanului și este cognoscibilă și înțeleasă ca atare. Persoana umană poate fi la fel de bine sănătoasă sau normală psihic, după cum, în egală măsură, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest motiv, numai de ordin științific, ci ele sunt și de ordin moral. Descoperind și demonstrând faptul că nebunia este expresia unor fenomene psihice morbide, psihopatologia va compensa complexul colectiv de culpabilitate al societății față de nebunie și de bolnavii psihici. Nebunia încetează de a mai fi o „vinovăție”, o „pedeapsă”. Ea se integrează umanului și este cognoscibilă și înțeleasă ca atare. Persoana umană poate fi la fel de bine sănătoasă sau normală psihic, după cum, în egală măsură, poate fi alienată sau bolnavă psihic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi la fel de bine sănătoasă sau normală psihic, după cum, în egală măsură, poate fi alienată sau bolnavă psihic. Sănătatea și boala sunt virtualități egal posibile ale ființei umane. Ele nu trebuie aliniate răului sau binelui. Aceste concluzii ale psihopatologiei care reașează nebunia pe un alt sistem de valori, construiește concomitent și o altă atitudine etică față de bolnavii psihici și boala mintală. Această etică exclude atât rușinea, cât și vinovăția. Nebunia exclusă și anatemizată se reîntoarce acceptată în registrul umanului prin psihopatologie. Care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu trebuie aliniate răului sau binelui. Aceste concluzii ale psihopatologiei care reașează nebunia pe un alt sistem de valori, construiește concomitent și o altă atitudine etică față de bolnavii psihici și boala mintală. Această etică exclude atât rușinea, cât și vinovăția. Nebunia exclusă și anatemizată se reîntoarce acceptată în registrul umanului prin psihopatologie. Care sunt efectele practice din punct de vedere etic, ale concluziilor psihopatologiei pentru boala psihică și bolnavul mintal? În primul rând acestea constau în deculpabilizarea nebuniei și instituirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și vinovăția. Nebunia exclusă și anatemizată se reîntoarce acceptată în registrul umanului prin psihopatologie. Care sunt efectele practice din punct de vedere etic, ale concluziilor psihopatologiei pentru boala psihică și bolnavul mintal? În primul rând acestea constau în deculpabilizarea nebuniei și instituirea unei atitudini de înțelegere științifică a acesteia în al doilea rând; de adoptarea unei atitudini caritabile. De înțelegere a bolnavului psihic ca pe o persoană aflată în suferință, iar boala psihică ca pe o experiență sufletească negativă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a acesteia în al doilea rând; de adoptarea unei atitudini caritabile. De înțelegere a bolnavului psihic ca pe o persoană aflată în suferință, iar boala psihică ca pe o experiență sufletească negativă, ca pe un tip particular de accident ontologic. Nebunia se înscrie, în felul acesta, în psihobiografia individului. Mai exact în acea experiență a vieții interioare a acestuia, devenind o formă particulară a naturii sale. Trebuie să vedem în această relație dintre etică și psihopatologie un important pas înainte în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Problema care se pune în acest caz pentru psihopatologie este deosebit de delicată. Dincolo de aspectele metodologice obiective față de obiectul cunoașterii, se ridică și atitudinea subiectivă a cercetătorului, în fața persoanei bolnavului psihic, a acestui „alt fel de om”, a dramei umane a nebuniei, a experienței sufletești oferite de aceasta. În sfera psihopatologiei, totul pare schimbat, totul pare a fi altfel. O altă lume, un alt univers uman, o altă experiență sufletească. Obiectul ca și metodologia, modul de „a gândi” și de „a înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depășească simpla observație clinico-medicală a psihiatriei, care prin caracterul ei va rămâne în limitele formale ale necesităților impuse de stabilirea cadrului nosologic al bolii psihice, și anume diagnosticarea. Psihopatologia va căuta ca înaintând dincolo de diagnostic, să descopere sensurile umane ale nebuniei. 3) Raporturile epistemologice Stabilind ce obiective urmărește cercetarea în psihopatologie, vom remarca faptul că aceasta se intersectează cu psihologia, de la care preia modelul de a gândi obiectul, cu filozofia de la care preia metoda de studiu, cu psihiatria de la care preia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intenție metodologică diferită și aducând alte date de cunoaștere științifică. 4) Raporturile de interferență Psihopatologia nu are numai raporturi de tipul celor mai sus menționate. Ea se intersectează ca domeniu de interes științific și cu alte discipline umane în care „nebunia” a fost tratată ca „temă” în contextul manifestărilor umane, atribuindu-i-se însă semnificații dintre cele mai diferite. Domeniile cu care psihopatologia manifestă cele mai directe și imediate interferențe sunt următoarele: filozofia, religia, morala, cultura (arta plastică, literatura), estetica etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tratată ca „temă” în contextul manifestărilor umane, atribuindu-i-se însă semnificații dintre cele mai diferite. Domeniile cu care psihopatologia manifestă cele mai directe și imediate interferențe sunt următoarele: filozofia, religia, morala, cultura (arta plastică, literatura), estetica etc. Interesul pentru nebunie este constant ca prezență în aceste domenii și el este înțeles și tratat în raport cu valorile morale, culturale, religioase, ca o abatere de la normele acestora. În cazul psihopatologiei, valoarea obiectului său, persoana umană aflată în stare de suferință psihică, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și în arta plastică” în Neurologia, 17, 2, 1972. Enăchescu, C., Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Ed. Fast Print, București, 1997. Enăchescu, C., Expresia plastică a personalității. Ed. Științifică, București, 1975 Enăchescu, C., Fenomenologie nebuniei, Paideia, București, 2003. Enăchescu, C., Igiena mintală și recuperarea bolnavilor psihici, Ed. Medicală, București, 1979. Enăchescu, C., Neuropsihologie, Ed. Victor, București, 1996. Enăchescu, C., Psihologia activității patoplastice, Ed. Științifică, București, 1977. Enăchescu, C., Tratat de igienă mintală, Ed. Polirom, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
C., Tratat de Psihologie Morală, Ed. Tehnică, București, 2002. Enăchescu, C., Tratat de psihosexologie, Ed. Polirom, Iași, 2003. Enăchescu, C., Tratat de teoria cercetării științifice, Ed. Polirom, Iași, 2005. Eramiane, R., Psychoprosopologie, Vol. I-IV, Paris, 1963. Erasmus, D., Elogiul nebuniei, G.M. Amza, București, 1942. Ey, H., Conștiința, Ed. Științifică, București, 1983. Ey, H., Défense et illustration de la psychiatrie. La réalité de la maladie mentale, Masson, Paris, 1978. Ey, H., Des idées de Jackson a un modéle organodynamique en psychiatrie, Ed. Privat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizată prin satisfacerea plăcerii erotice cu animale. Zoofobie: frica patologică, nejustificată, de animale. CRONOLOGIA PRINCIPALELOR EVENIMENTE DIN ISTORIA PSIHOPATOLOGIEI Hipocrate (450-335 î. Cr.) Grecia Teoria constituțiilor și humorilor. Temperamentele Platon (427-347 î.Cr.) Grecia Dialoguri (Charmides, Gorgias, Protagoras, Republica, Legile). Reflecții despre nebunie Aristotel (348-322 î. Cr.) Grecia De Anima. Parva Naturalia Theophrast (372-287 î. Cr.) Grecia Caracterele L.A. Seneca (55 î. Cr.-39 d.Cr.) Roma Tratate filozofice (De ira, De tranquillitate animi) Plutarch (50-125 d.Cr.) Grecia Opera morală (Despre mânie și liniștea sufletească) A. Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
systematic arrangement of diseases. Introduce termenul de nevroză A.F. Mesmer (1734-1815) Austria Memoire sur le découverte du magnetisme animal C. Lavater (1741-1801) F. J. Gall (1758-18028) Germania și Elveția Frenologia. Fiziognomia. Cranioscopia Ph. Pinel (1745-1826) Franța Tratat medico-legal despre nebunie J. Reil (1759-1813) Germania Introduce termenul de psihiatrie în 1803 T. Sutton (1767-1835) Anglia Tractatus on Delirium Tremens J. Ittard (1774-1838) Franța De l’éducation d’un homme sauvage J.C. Heinroth (1773-1843) Germania Descrie tulburările psihice și psihosomatice J.C. Prichard
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Franța Isteria K. Kahlbaum (1828-1899) Germania Die Katatonie oder das Spannungs irresein (1874) W. Wundt (1832-1920) Germania Laboratorul de psihologie experimentală. Psihologia popoarelor H. Maudsley (1835-1918) Anglia The Physiology and Pathology of the Mind C. Lombroso (1836-1909) Italia Geniul și nebunia. Omul de geniu. Omul criminal T. Ribot (1839-1916) Franța Psihologia afectivă. Psihologia patologică G. Miller Beard (1839-1883) S.U.A. Descrie neurastenia (1880) E. Hecker (1843-1909) Germania Descrie prima dată hebefrenia (1871) A. Sutzu (1837-1919) România Alienatulu în faça societății și Sciinței
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]