10,880 matches
-
de numere în anul 1933. În prigoana deslănțuită în 1933 1934 contra legiunii revista și-a încetat apariția. în perioada 1934-1940 reapariția nu a mai fost posibilă datorită înființării cenzurei, care era în special atentă la tot ce era de nuanță legionară. Paul Costin Deleanu, afirmă în Cuvântul înainte al primului număr al noii „Axa” că în Ianuarie 1941 se pusese la punct reapariția revistei sub îngrijirea Doamnei Mery Polihroniade, o distinsă intelectuală. Din păcate, reapariția nu a mai fost posibilă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petrașcu și eliberarea lui din decembrie 1945, la o convorbire cu Dr. Noveanu, acesta afirmă că încă este posibilă realizarea lui, pentru că acesta ar putea strânge toate elementele naționaliste, cantonate provizoriu în partidele istorice, care făceau o demagogie ieftină cu nuanță națională, în acel timp. Mai târziu, în 1947, Nicolae Petrașcu aprobă inițiativa lui Ion Veverca de a lua contact cu o personalitate străină pentru consultare în acest sens. Ca personalități care vor alcătui forul de conducere al acestui organism erau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din prag, spunându-mi: „Somto, sela“. Am încuviințat și am intrat. 2 La capătul lumii Animalele aurii La venirea toamnei, blana lor era lungă și aurie. Aurie în cel mai pur sens al cuvântului. Fără nici o interferență de culori sau nuanțe. Auriul lor s-a ivit pe lume ca auriu și așa a rămas. Un auriu cum nu se mai vede nici în cer, nici pe pământ. Când am ajuns în oraș - era primăvară -, animalele aveau blana scurtă, de diverse culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unicul lor corn. Închid ochii. Așa se termină o zi în oraș. 3 În țara aspră a minunilor Manta de ploaie, Întunegri, spălarea creierelor Am fost condus într-o încăpere mare, goală. Pereții erau albi, tavanul alb, mocheta cafenie. Frumoase nuanțe, n-am ce zice. De fapt, și albul poate avea o mulțime de nuanțe - unele elegante, altele mai puțin. Geamurile erau opace, așa că nu-mi dădeam seama ce era dincolo de ele, dar presupuneam că lumina care pătrundea în încăpere era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țara aspră a minunilor Manta de ploaie, Întunegri, spălarea creierelor Am fost condus într-o încăpere mare, goală. Pereții erau albi, tavanul alb, mocheta cafenie. Frumoase nuanțe, n-am ce zice. De fapt, și albul poate avea o mulțime de nuanțe - unele elegante, altele mai puțin. Geamurile erau opace, așa că nu-mi dădeam seama ce era dincolo de ele, dar presupuneam că lumina care pătrundea în încăpere era totuși lumina soarelui. Ceea ce însemna că nu ne aflam într-o cameră subterană. Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
venit să citesc vise... Asta mi s-a spus să fac. — Nu te supăra, ești amabil să-ți scoți ochelarii? Mi-am scos ochelarii cei întunecați și am ridicat privirile. S-a uitat atentă la pupilele mele. Își schimbaseră puțin nuanța, semn că aveam dreptul să citesc vise. Am avut senzația că mă privea până în străfundul sufletului. — Da, e în ordine. Pune-ți ochelarii. Vrei o cafea? — Da, te rog. A adus din capătul încăperii două cești și le-a umplut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se înșiruie reședințe oficiale albe cu un singur etaj. Clădirile fuseseră prevăzute pentru trei familii și de aceea au un hol comun. Totul e vopsit în alb: pereții laterali, ușile, ferestrele. Pe dealul de vest se văd o mulțime de nuanțe de alb: alb strălucitor, alb mat, alb îngălbenit de soare, alb bătut de ploi și de vânturi, un alb care nu-ți spune nimic... Drumul pietruit ajunge până aici. Nu există garduri. Sub verandele micuțe se văd doar câteva straturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mea de imaginație, dar nici suficient de mic ca să-l pot cuprinde cu privirea în întregime. Iată ce am constatat din vârful dealului: Zidul împrejmuiește orașul, râul îl traversează de la nord la sud, apusul face ca râul să capete o nuanță plumburie și va fi curând învăluit de sunetul goarnei și de copitele animalelor. Ca să-mi dau seama de forma Zidului, va trebui să parcurg tot drumul pe jos. Dar cum eu n-am dreptul să ies din casă decât după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așezat pe pajiștea care se afla la vreo zece metri de vârtej. Am scos pâinea din buzunar și am mâncat-o. Peisajul se deschidea frumos în fața ochilor noștri. Era multă liniște în jur. Pajiștea părea brodată cu flori în toate nuanțele toamnei. Copacii cu frunzele lor ruginii ofereau un spectacol grandios. Mijlocul vârtejului arăta ca o oglindă perfectă. Dincolo de el se înălțau stânci albe de calcar, dominate de Zidul din cărămidă ce voia parcă să le înghită. Liniște deplină în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a fost ca un vizitator binevenit și vesel, dar prea scurtă. A plecat prea brusc. După dispariția toamnei, rămâne un gol temporar care nu poate fi numit anotimp. Nu-i nici toamnă, nici iarnă. Animalele își pierd treptat strălucirea blănii, nuanța de auriu dispare și un alb spălăcit învăluie totul. Semn că iarna e aproape. Toate animalele din oraș stau cu capetele plecate și-și fac curaj s-o întâmpine. Nu numai ele. Absolut totul e gata să înfrunte anotimpul dur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din subteran, spuse fata. — Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-aveau curajul să urce până aici. Și dacă ar fi fost ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Pe bicicleta mea roz. În dimineața aceea senină de aprilie Nu mi-era teamă de nimic. Culoarea era roz. Dacă nu coboram de pe bicicletă, Nu mi-era frică. Nu era nici roșie, nici albastră, nici maro, Era cea mai grozavă nuanță de roz. Imediat după ce-a terminat ea de cântat, am ajuns la un platou întins. Se terminase deci urcușul. Am respirat ușurați și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a mai ridicat de jos vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu trei nasturi, fără umeri, drept. Croială veche. Genul de costum pe care-l purta George Peppard la începutul anilor ’60. Cămașă din bumbac de Oxford, de un albastru mai deschis. Guler normal. Cravată în dungi: roșu pal cu o nuanță deschisă de albastru-verzui. Ca marea înspumată. Mi le cumpăram de la un magazin cu produse de calitate și după ce mă îmbrăcam frumos, intram în bar și comandam un whisky dublu cu gheață. Lipitorile, Întunegrii și peștii cu gheare n-aveau decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se află în noi. Freud, Jung și mulți alții au inventat o serie de termeni când și-au publicat teoriile, ca să dea altora prilej de dezbateri. Dar n-au rezolvat nici ei problema spontaneității. Au reușit doar să dea o nuanță oarecum mai scolastică fenomenelor psihologice. Profesorul a izbucnit în râs și părea că nu se mai oprește. Eu și nepoata lui așteptam să termine. Eu sunt un individ cu o gândire mai pragmatică. Îmi place să dau cezarului ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din pădurea ce-i împrejmuiește, din locuri pitorești ale satului natal, locuri speciale sufletelor lor. Ce fericit este când simte în desenele copiilor fiorul inspirației divine și dragostea de frumos și de viață! Priviți imaginile alăturate și veți citi printre nuanțe numele celui care îi îndrumă pe calea artei, a frumosului, a creației. Un suflet blând, mărinimos și darnic dea lăsa o moștenire durabilă în sufletele copiilor - dragostea și recunoștința pentru creația divină. Acesta este Ionel Spânu. Maria Cojoca IONEL SPÂNU
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
simplu, dar avizat al maestrului, care a făcut trimiteri onorante la Școala de la Barbizon. Chiar dacă peisajul pare o temă accesibilă oricui, un peisagist bun se vede de la distanță. În lucrările expuse a predominat peisajul de toamnă - deci verdele în toate nuanțele posibile,,,lucrături” de verde cu verde, cu ruginiu, cu galben - pai, de efect, care îți creează o stare de liniște sufletească. Identică stare este indusă și în cele hibernale, albul fiind moale, catifelat, șoptit. Peisajul presupune perspectivă și culoare. Lucrând
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
în încercările sale de transfigurare a naturii. Un posibil interpret va insista, peste ani, asupra notei romantice a peisajului particular, reprezentat de Ionel Spânu... În primul rând surprinde armonia gamelor de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia concretă poartă marca unui timp capricios sau, sau, dimpotrivă, o dulce desfătare, ușor melancolică, întreține atmosfera. Acuarela sa, oscilând între pata de culoare și peniță, lasă lumina să invadeze
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
N. Voinov. În jurul revistei s-a concentrat acea parte a intelectualilor pentru care ideea de progres social rămânea încă o noțiune vagă și plină de riscuri. De aceea, există totuși aici, în raport cu restul presei politice și literare unioniste, o ușoară nuanță de conservatorism în planul atitudinii sociale, dar și în acela literar. Nu este vorba de un conservatorism asimilabil celui junimist, de mai târziu, ci de o oarecare inerție în acceptarea ideilor noi, de un regret nemărturisit, dar vizibil, pentru starea
FOILETONUL ZIMBRULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
din pădurea ce-i împrejmuiește, din locuri pitorești ale satului natal, locuri speciale sufletelor lor. Ce fericit este când simte în desenele copiilor fiorul inspirației divine și dragostea de frumos și de viață! Priviți imaginile alăturate și veți citi printre nuanțe numele celui care îi îndrumă pe calea artei, a frumosului, a creației. Un suflet blând, mărinimos și darnic dea lăsa o moștenire durabilă în sufletele copiilor - dragostea și recunoștința pentru creația divină. Acesta este Ionel Spânu. Maria Cojoca IONEL SPÂNU
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
simplu, dar avizat al maestrului, care a făcut trimiteri onorante la Școala de la Barbizon. Chiar dacă peisajul pare o temă accesibilă oricui, un peisagist bun se vede de la distanță. În lucrările expuse a predominat peisajul de toamnă - deci verdele în toate nuanțele posibile,,,lucrături” de verde cu verde, cu ruginiu, cu galben - pai, de efect, care îți creează o stare de liniște sufletească. Identică stare este indusă și în cele hibernale, albul fiind moale, catifelat, șoptit. Peisajul presupune perspectivă și culoare. Lucrând
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
în încercările sale de transfigurare a naturii. Un posibil interpret va insista, peste ani, asupra notei romantice a peisajului particular, reprezentat de Ionel Spânu... În primul rând surprinde armonia gamelor de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia concretă poartă marca unui timp capricios sau, sau, dimpotrivă, o dulce desfătare, ușor melancolică, întreține atmosfera. Acuarela sa, oscilând între pata de culoare și peniță, lasă lumina să invadeze
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
și zonele cu climat tropical poate ajunge până la negru; propolisul din zonele apropiate cercului polar (Finlanda) are o culoare portocalie; propolisul cubanez prezintă mai multe varietăți: roșu, brun, verde și violet închis; propolisul brazilian are o culoare predominant verzuie cu nuanțe galben-brune (Ricciardelli D’Albore, 1979). MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 13 Mirosul propolisului: specific și complex, cu arome de miere, polen și felurite balsamuri și rășini (Andrițoiu, 2005); mirosul propolisului este specific în general, complex, balsamic, amintind ceara
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
are miros caracteristic, parfumat, în funcție de proveniență; are densitatea de circa 1,417 la temperatura de 20șC (poate varia în funcție de apa conținută, între 1,39 și 1,44); culoarea depinde de pigmenții florilor din care provine; aproape incoloră, galbenă cu diferite nuanțe, până la brun, brun închis cu reflexe roșiatice, este higroscopică, atrage și reține apa din mediul în care se află; cristalizeaza mai fin ori mai grosier, în funcție de conținutul de apă, temperatura de depozitare etc; conține, în cantități extrem de mici dar benefice
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
nevoile sociale și culturale ale românilor. În esență, el își formulase programul încă din Înștiințarea de la sfârșitul anului 1837, când făcea cunoscută hotărârea de a scoate, în anul următor, o „Foaie literară”. De fiecare dată când revine asupra chestiunii, registrul nuanțelor se îmbogățește, caracterul programului său publicistic devenind, pe măsură ce experiența de redactor și autor sporește, tot mai cuprinzător și mai variat. Inițial, Barițiu, sfătuit și de Gött, se gândea la o gazetă cu materiale pentru „inima și mintea” cititorului transilvănean, după
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
copac și dacă îl calci, te prinde; că dacă întâlnești un om noaptea în pădure și îi arăți o lumânare în fața oglinzii, vine după tine”. La rândul lor, ascultătorii știu și ei că altfel nu poate fi. Discursul naratorului-martor adoptă nuanțe ritualice, fiind expresia unei psihologii colective. Remarcabil explorator al psihicului tulbure, superstițios, scriitorul excelează în desenul în alb-negru, în tehnica clarobscurului. Câteva detalii expuse în lumină intensă devin frapante în raport cu întunericul care le delimitează. Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]