10,361 matches
-
efectuat cinci vizite în străinătate de-a lungul președinției sale: A mai părăsit doar de două ori (în Puerto Rico, în Insulele Virgine, și la , Cuba, 20 februarie - 5 martie 1948; și în , 11-18 octombrie 1950) în cei aproape opt ani de președinție. În 1951, Statele Unite au ratificat , prin care un președinte devenea ineligibil pentru un al treilea mandat sau pentru un al doilea mandat dacă a îndeplinit funcția timp de mai mult de doi ani din mandatul unui alt președinte ales anterior
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
pensie. La scurt timp după finalul mandatului, Truman a luat un credit de la o bancă din Missouri, și apoi a început să stabilească un nou precedent pentru viitorii șefi ai executivului: să scrie o carte pentru memoriile sale din timpul președinției. Ulysses S. Grant depășise probleme financiare similare scriindu-și memoriile, dar cartea a fost publicată postum și nu conținea detalii despre viața la Casa Albă. Pentru memoriile sale, Truman a primit doar o sumă inițială de 670.000 de dolari
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Nixon (n. 9 ianuarie 1913 - d. 22 aprilie 1994) a fost al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție. Înainte de președinție, Nixon fusese membru al Camerei Reprezentanților din partea statului California și a Partidului Republican, și apoi senator de California și al treizeci și șaselea vicepreședinte al SUA între 1953 și 1961 în mandatele prezidențiale ale lui Dwight Eisenhower. Nixon s-a
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
vicepreședinte opt ani, după care a candidat la funcția prezidențială la , fiind învins la limită de John F. Kennedy, după care a pierdut și alegerile pentru funcția de guvernator al Californiei în 1962. În 1968, a candidat din nou pentru președinție și a fost ales. Deși Nixon a escaladat la început implicarea Statelor Unite în Războiul din Vietnam, a sfârșit prin a retrage SUA din conflict până în 1973. în Republica Populară Chineză a deschis comunicațiile între cele două țări și a dus
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
încercat să utilizeze un ton conversațional cât mai mult posibil. Părinții l-au lăsat pe Richard să se transfere la Liceul Whittier pentru al doilea an, începând cu septembrie 1928. La Whittier, Nixon a suferit prima înfrângere electorală, candidând la președinția corpului elevilor. Se trezea în general la 4 a.m., pentru a merge cu camioneta familiei în Los Angeles ca să cumpere legume de la piață. După aceea, le ducea la magazin să le spele și să le expună, abia după aceea mergând
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
minorități, și a susținut ajutoare federale împotriva dezastrelor naturale din India și Iugoslavia. A votat împotriva controlului prețurilor și altor restricții monetare, împotriva plății de ajutoare sociale pentru imigranții ilegali. Generalul Dwight D. Eisenhower a fost nominalizat drept candidat la președinție de către Partidul Republican în 1952. El nu avea nicio preferință anume pentru vreun candidat viceprezidențial, și astfel înalții demnitari și oficiali de partid republicani s-au întâlnit în spatele ușilor închise și i l-au recomandat generalului pe Nixon, iar Eisenhower
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
liderii țărilor pe care le-a vizitat. Familia s-a mutat la New York City, unde Nixon a devenit partener senior în reputatat firmă de avocatură . Când și-a anunțat campania din California, Nixon se angajase să nu mai candideze la președinție în 1964; chiar dacă nu ar fi făcut acel angajament, el considera că este dificil să-l învingă pe Kennedy sau, după asasinarea sa, pe succesorul lui Kennedy, Lyndon Johnson. În 1964, el l-a susținut pe senatorul de Arizona Barry
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
care încercau să redobândească locurile pierdute la victoria lui Johnson și a fost lăudat pentru ajutorul dat republicanilor să recupereze locuri în alegerile parțiale. La sfârșitul lui 1967, Nixon și-a anunțat familia că dorește să candideze din nou la președinție. Deși Pat Nixon nu se bucura mereu de viața publică (de exemplu, fusese jenată de faptul că a trebuit să dezvăluie cât de puțină avere are familia ei în discursul Checkers), ea a susținut ambițiile soțului ei. Nixon credea că
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
națională și viitorul secretar de stat, Henry Kissinger, cu care președintele a colaborat îndeaproape, fără a se consulta cu oficialii din Cabinet. Cum relațiile dintre Uniunea Sovietică și China erau la un nadir—avuseseră loc chiar în timpul primului an de președinție a lui Nixon—Nixon a transmis chinezilor în particular că dorește relații mai apropiate. Un progres major a avut loc la începutul lui 1971, când președintele Mao a invitat o echipă de jucători american de tenis de masă să viziteze
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
generalul Augusto Pinochet într-o violentă la 11 septembrie 1973; printre cei morți s-a numărat și Allende. Nixon a căutat să submineze rolul Uniunii Sovietice în politica mondială, rol ajuns la un apogeu în perioada în care a preluat președinția și a încercat să exploateze fisurile din cadrul blocului comunist. O posibilă astfel de fisură era România, țară ce se opusese invaziei Cehoslovaciei din 1968. În anul următor, Nixon a vizitat România pe 2 august, dar în urma discuțiilor purtate cu președintele
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Embargoul a produs penurii de combustibil și a dus la raționalizări în Statele Unite la sfârșitul lui 1973, și a fost încheiată în cele din urmă de către țările producătoare de petrol după ce s-a reinstaurat pacea în Orientul Mijlociu. După război, sub președinția lui Nixon, SUA au restabilit relații diplomatice cu Egiptul pentru prima oară după 1967. Nixon s-a folosit de criza din Orientul Mijlociu pentru a restarta negocierile de pace în regiune; într-o notă confidențială, el îi scria lui Kissinger la
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
războiului. Aceasta însă nu se putea realiza peste noapte, iar economia americană a continuat să întâmpine dificultăți în 1970, contribuind la rezultatele modeste ale republicanilor la alegerile legislative din acel an (democrații au controlat ambele camere de-a lungul întregii președinții a lui Nixon). Economistul politic Nigel Bowles scria în studiul său din 2011 că noul președinte nu a făcut prea multe în primul an de președinție pentru a modifica politicile lui Johnson. Nixon era mult mai interesat de politica externă
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
alegerile legislative din acel an (democrații au controlat ambele camere de-a lungul întregii președinții a lui Nixon). Economistul politic Nigel Bowles scria în studiul său din 2011 că noul președinte nu a făcut prea multe în primul an de președinție pentru a modifica politicile lui Johnson. Nixon era mult mai interesat de politica externă decât de cea internă, dar considera că alegătorii tind să se concentreze pe propria lor situație financiară, și că situația economică se constituie într-o amenințare
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
din Biroul Oval și a fost transmis în direct la radio și la televiziune. Nixon a declarat că demisionează pentru binele țării și a cerut națiunii să-l susțină pe noul președinte, Gerald Ford. Nixon a trecut în revistă realizările președinției sale, în special pe cele din domeniul politicii externe. El și-a apărat realizările din mandat, citând din discurul lui Theodore Roosevelt din 1910 cunoscut ca „”: Discursul lui Nixon a primit răspunsuri favorabile la început din partea comentatorilor din presa audio-vizuală
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
contribuție voința, tenacitatea și perseverența, în cele din urmă va ieși învingător”. Biografa Elizabeth Drew l-a rezumat pe Nixon ca fiind un „om inteligent și talentat, dar cel mai neobișnuit și mai bântuit dintre președinți”. În relatarea sa despre președinția lui Nixon, autorul Richard Reeves l-a descris pe Nixon ca „om ciudat de o jenantă timiditate, care lucra cel mai bine când era lăsat singur cu gândurile lui”. Reeves susține că președinția lui a fost distrusă de felul lui
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
bântuit dintre președinți”. În relatarea sa despre președinția lui Nixon, autorul Richard Reeves l-a descris pe Nixon ca „om ciudat de o jenantă timiditate, care lucra cel mai bine când era lăsat singur cu gândurile lui”. Reeves susține că președinția lui a fost distrusă de felul lui de a fi: „îi bănuia pe toți oamenii de răutate și scotea ce este mai rău în ei ... S-a agățat de ideea de a fi «dur». Credea că aceasta îl aduce aproape de
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
numele medicului care a asistat la nașterea acestuia, Naghib Pasha Mahfuz (1882-1974). După studiul filosofiei la Universitatea din Cairo a lucrat pentru un timp în administrația acestei universități iar în 1939 a devenit funcționar de stat în Ministerul Cultelor. În timpul președinției lui Gamal Abdel Nasser, a fost director al Biroului de Supraveghere a Artelor și al Fundației pentru Cinematografie (1966-1968). În ultima parte a vieții a activat în funcția de consilier al Ministerului Culturii. A publicat, într-o carieră de peste 70
Naghib Mahfuz () [Corola-website/Science/302500_a_303829]
-
a personalului condus de František Moravec a fost relocat în satul apropiat Addington. În 1940, Marea Britanie a recunoscut Comitetul Cehoslovac de Eliberare Națională ca guvernul cehoslovac în exil, cu Jan Šrámek ca prim-ministru și Beneš ca președinte. În recuperarea președinției, Beneš a susținut că demisia lui din 1938 a fost depusă în urma presiunilor și era, prin urmare, nulă. În 1941 Beneš și František Moravec au planificat Operațiunea Anthropoid, cu intenția de a-l asasina pe Reinhard Heydrich. Acest plan a
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
mai 1974. De la această dată până la 2 octombrie 1981, Franța, deși ratificase convenția, nu acceptă art.25, care stabilește condițiile reclamației individuale. Ea o va face până la urmă la 2 octombrie 1981, conform unei promisiuni făcute de candidatul socialist la președinția Republicii, Fraçois Mitterand. Sunt menținute trei rezerve privind legalitatea monopolului radioului și televiziunii, regimul de sancțiuni aplicat în armată și articolul 16 al Constituției din 1958. România a ratificat la data de 20 iunie 1994. Aceasta a deschis calea petițiilor
Convenția Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302993_a_304322]
-
de Augustus în 307. În 308, Maximian nu a reușit să-și demită fiul, și a fugit în Gallia, la Constantin. Între timp, izbucnește revoltă lui Valerius Alexander și are loc conferință de la Carnuntum ce regulariză sistemul politic. Desfășurată sub președinția lui Dioclețian, conferință stabiliea împărații legitimi și uzupratorii. Galerius a devenit primul dintre Augusti, avându-l ca Cezar pe Maximinus Daia. Licinius a fost promovat că Augustus, iar Constantin a rămas în poziția de Cezar. Maxentius și Valerius Alexander au
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
fost președinte al Județului Iași din iulie 1996 până în decembrie 1998, când a plecat prin demisie. El a fost ales din partea Paridului Alianței Civice, care în 1996, la locale, a câștigat Primăria Iași, Consiliul Local Iași, Consiliul Județean Iași și președinția acestuia, plus 28 de primării din județ. Atunci era președintele organizației județene PAC și coordonatorul campaniei electorale. Antonesei s-a remarcat prin atitudinea vocală împotriva administrației Iașiului, ca urmare a deciziei primarului Gheorghe Nichita de a tăia, în februarie 2013
Liviu Antonesei () [Corola-website/Science/299015_a_300344]
-
conform procedurii prevăzute în documentul anexat prezentei decizii. Ostende, 23 iunie 1998. Președintele L. TOBBACK SCH/II-Read (98)2 rev. 2 Subiect: Măsurile ce trebuie luate față de țările care creează probleme în legătură cu eliberarea documentelor necesare pentru expulzarea din spațiul Schengen Președinția belgiană și-a exprimat de mai multe ori (la ședința Comitetului executiv din 15 decembrie 1997 de la Viena, la ședințele Grupului Central din 14 ianuarie 1998 de la Bruges și din 23 februarie 1998 de la Luxemburg) dorința de a găsi soluții
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/91452_a_92239]
-
FIA în 1986, ceea ce a dus la întărirea FOCA. Cinci ani mai târziu Max Mosley a fost ales președinte al FISA, chiar în locul lui Jean-Marie Balestre, acesta din urmă fiind promovat ca președinte al FIA. Ulterior Mosley a candidat la președinția FIA în 1993 unde a câștigat, iar una dintre primele sale măsuri a fost desființarea FISA. Războiul dintre FOCA și FISA a schimbat pentru totdeauna fața Formulei 1, introducând-o în epoca politică. Prin semnarea Acordului Concord, numit așa după
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
Centru este o parte componentă a municipiului Chișinău, unul din sectoarele administrative care cuprinde partea centrală a orașului și orașul Codru. În acest sector sunt amplasate cele mai multe monumente, muzee, precum și școli și licee. Tot în sectorul Centru se află Clădirea Președinției Republicii Moldova, Clădirea Parlamentului Republicii Moldova, Clădirea Guvernului Republicii Moldova, Primăria Municipiului Chișinău, Palatul Național și Piața Marii Adunări Naționale. Sectorul Centru se învecinează cu zonele Visterniceni și Rîșcani la nord-est, Ciocana și Ciocana Nouă la sud și sud-est, Botanica la sud și
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]
-
stat, prin desfășurarea structurii administrative piemonteze în noile teritorii, crearea unei piețe unice pentru dezvoltarea economiei, lupta contra pe care , ajuns prim ministru, îl imputa Bourbonilor din Neapole exilați la Roma, la Pius al IX-lea. La , Garibaldi a preluat președinția Adunării Asociațiilor Democratice și a societăților reunite la Genova și i-a îndemnat pe membrii acestora la unitate. Din cauza disensiunilor, garibaldiștii și mazzinienii s-au grupat în Asociația Eliberatoare Italiană (în ) care propunea Roma drept capitală în timp ce Garibaldi se întâlnea
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]