10,832 matches
-
din aur și argint: ducații, florinii, zloții etc. În secolul XVII în Balcani și Țara Moldovei și-a făcut apariția și moneda olandeză «leeuwendaalder» pe care era chipul unui leu. Locuitorii Moldovei numeau aceste monede lei. În 1867, după Unirea Principatelor Române, cu numele de „leu” a fost botezată moneda României, iar după căderea Uniunii Sovietice și bancnota Republicii Moldova a luat același nume. Leva bulgară și leka albaneză au exact aceeași etimologie. 1. Filigran umbrit, reprezentînd portretul lui Ștefan cel Mare
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]
-
s-au înființat mai multe societăți culturale, precum cele de la Brașov (1821), București (1844), Cernăuți (1862). Succesorii lor au încurajat ideea înființării unui institut central care să reunească cele mai importante personalități culturale ale României, după modelul academiilor occidentale. Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 și programul amplu de reforme care i-a urmat au creat condițiile necesare pentru punerea în practică a ideii înființării. Intelectualii români își dădeau seama că unitatea politică nu era posibilă fără o unitate culturală
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
a gimnaziului românesc. Stabilit la Viena, Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Revenit în țară după Unire, a îndeplinit funcțiile de președinte al "Obșteștii Epitropii", de director al "Comisiei Centrale a Principatelor Unite", profesor la Colegiul „Sfântul Sava”, director al "Eforiei Instrucțiunii Publice" și profesor la "Școala Superioară de Litere" din București. Între 1846 și 1848 Titu Maiorescu este elev al școlii primare din Craiova. În zilele revoluției, Ioan Maiorescu plecând în
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
este capitala Principatului Andorra și este situată în Pirineii estici, între Franța și Spania. Principala industrie este turismul, deși țara câștigă mult prin faptul că este un paradis fiscal. Industria mobilei este prezentă. se află în sud-vestul Andorrei, la confluența a două pâraie
Andorra la Vella () [Corola-website/Science/297372_a_298701]
-
Cu toate acestea, orașul a prosperat, devenind un centru de prelucrare a metalului. Odată cu izbucnirea Revoluției franceze, orașul este pentru scurt timp ocupat de către trupele austriece ce controlau Țările de Jos de sud, dar în 1795 este cedat, împreună cu restul principatului Liège Republicii franceze în cadrul departamentului Sambre-et-Meuse. În urma Congresului de la Viena din 1815 orașul intră în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos. In 1914 orașul a fost devastat de cătra armata imperială germană la începutul primului război mondial, 674 de
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei societății Junimea (primăvara anului 1864). Deși a fost numit în postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865), a participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie 1867). A fost inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua României
Petre P. Carp () [Corola-website/Science/297370_a_298699]
-
Slovacia (din secolul IX). Nitra este un oraș de o importanță extraordinară în termeni de istorie. Locuit din Antichitate, a fost un centru al celților (în ultimele secolele î.Hr.), reședință a primilor conducători ai teritoriului Slovaciei de astăzi (Quadi 396?, Principatul Nitrian în jurul anului 800, Marea Moravie 824?, Ducatul Nitra în interiorul Regatului Ungaria 970/1048 - 1077/1108) și sediu al primei dieceze din Slovacia (din 880). Centrul istoric al orașului este dominat de un castel (Hrad), care este unul dintre cele
Nitra () [Corola-website/Science/297385_a_298714]
-
Severinului. În secolul XII s-a întins pe malul Dunării până la Chilia și în al XIII-lea și-a adăugat ducatul Amlașului.<br> Nomenclatura explică originea multor termeni întrebuințați ca să arate teritoriul Munteniei. Tot aici se tratează și chestiunea fundării principatului Țara Românească, socotindu-se nu că descălecătorii au venit de peste munți, ci românii din Banatul Severinului s-au întins la nord și răsărit.<br> Acțiunea naturii asupra omului este titlul studiului al III-lea. Natura (atmosferă, hidrologie, topografie) are o
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de blănurile purtate, de forma și dimensiunea ișlicului ori de nuanța giubelelor. Începând cu prima jumătate a secolului XV au devenit cea mai importantă forță politică în principatele române extracarpatice. În Transilvania ei au fost ori asimilați de nobilimea maghiară ori și-au pierdut statutul, devenind simpli țărani. Toată boierimea noastră - de origine răzeșească ori fanariotă - a fost amestecată în istoria țării. Ea a scris - se poate spune
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
Est (în Bulgaria), populația respectivă fiind denumită "turci găgăuzi". Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un contingent de etnici bulgari. În 1812, Basarabia, care era jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile de tătari nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligate să părăsească provincia. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Găgăuzii s-au stabilit acolo în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte sate locuite de . Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care populează astăzi partea de sud a Basarabiei. Cu excepția a cinci zile, când a fost de facto, independentă în iarna anului 1906, când
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
că aceste grupuri sunt, de fapt, Carpi. Bichir sugerează că acestea au fost triburile traco-dacice îndepărtată legate de carpii. Potrivit lui Ptolemeu Geographia (cca publicat 140), carpii au ocupat o regiune între râul Hierasus (Siret) și răul Porata (Prut) (de exemplu, Principatului Moldovei). Acest lucru a fost în afara "Dacia propriu", astfel cum este definită de Ptolemeu, a cărui frontieră de est a fost Hierasus. La est de acest râu ce a numit Ptolemeu se întinde Sarmația Europaea, o regiune vastă întindere până la
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “"surghiuniți de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii și părăsite... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
de mijloc al Nistrului este situat unul dintre cele mai pitorești orașe ale Moldovei - Soroca, atestat documentar la 12 iulie 1499 prin Costea, pârcălab de Soroca. Fiind situat la un vad al Nistrului, orașul a jucat un rol important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau "Alciona" sau "Polihromia" (uneori greșit transcris "Olihonia"), comercianții din Genova având aici o escală, iar în documente din anul 1499 orașul apare sub numele actual, Soroca. Petru Rareș a reconstruit aici cetatea de
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
adăpostea aici și populația locală. Începând cu domnia lui Ștefan cel Mare și timp de secole, Soroca a fost centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume - Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova. În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului Rus, și pe lîngă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni și evrei. La 1835 localității Soroca i se atribuie statutul de oraș, iar
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
Românești”, deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni. Totuși, s-a păstrat de la Vasile Lupu un document emis la 1 noiembrie 1639 care are ca sigiliu stema unită a Moldovei și Țării Românești, care, ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuarie 1859. Cu mitropolitul Iorest din Alba Iulia a făcut un plan de cucerire a Transilvaniei, mizând și pe ajutorul sultanului, însă nu i-a reușit. Într-o scrisoare adresată Porții otomane, scria între altele că
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească”. Prin prestigiul său personal pe plan intern și prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influența lui în răsărit era așa de mare încât după dorința lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, și Ierusalim, pe care îi susținea cu banii săi. Intervenția lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitropolit
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
Moldova și Țara Românească au existat proiecte de construcție de căi ferate cu tracțiune animală sau cu aburi încă din 1842, însă din motive necunoscute primele inițiative nu au fost duse la bun sfârșit. De-abia după unirea lor în cadrul Principatelor Unite, proiectele de construcție au început să se concretizeze, între 1864 și 1880 fiind construite, în concesiune, mai multe căi ferate pe teritoriul principatelor. Pe 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei București - Giurgiu. Această linie
Căile Ferate Române () [Corola-website/Science/297413_a_298742]
-
necunoscute primele inițiative nu au fost duse la bun sfârșit. De-abia după unirea lor în cadrul Principatelor Unite, proiectele de construcție au început să se concretizeze, între 1864 și 1880 fiind construite, în concesiune, mai multe căi ferate pe teritoriul principatelor. Pe 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei București - Giurgiu. Această linie a fost deschisă pentru trafic la 26 august 1869 și a fost prima linie construită pe teritoriul românesc din acel timp. În septembrie 1866
Căile Ferate Române () [Corola-website/Science/297413_a_298742]
-
de luptă. Suleiman a continuat atacul asupra Austriei, dar în bătălia de la Viena a fost nevoit să se recunoască învins și și-a retras trupele din cauza pierderilor mari.La scurtă vreme, Transilvania, Valahia și Moldova au trebuit să se recunoască principate tributare ale Imperiului Otoman, dar nefiind incluse în acestă. Francisc I al Franței și Soliman Magnificul au inițiat o alianță franco-otomană din 1530. În est, Suleiman Magnificul desfășurat trei campanii împotriva Imperiului Safavid al Persiei,un război dintre otomanii sunniți
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
militare,în 1730 s-a încheiat perioadă lalelei și s-a ajuns la detronarea lui Ahmed III și reinstaurearea domniei ienicerilor,care au recâștigat nordul Șerbiei și Oltenia între 1736 și 1739.Odată cu semnarea pactului militar cu Austria,din 1741,principatul inamic devine Rusia,cu ambițiile ei expansioniste.Alianta otomanilor cu Prusia în 1761 a continuat până în Primul Război Mondial.In timpul Primului Război Ruso-Turc (1768-1774),rușii au înaintat în Moldova și Transcaucazia distrugând în 1770 flotă otomana.Intre 1774 și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Război Mondial.In timpul Primului Război Ruso-Turc (1768-1774),rușii au înaintat în Moldova și Transcaucazia distrugând în 1770 flotă otomana.Intre 1774 și 1783,otomanii au cedat rușilor Crimeea și austriecilor Bucovina.Ecaterina cea Mare a uzurpat în 1784 protectoratul principatelor creștine din Georgia.Turcii au intrat încă o dată în război cu Austria și cu Rusia între 1787 și 1792.Rusia a continuat să câștige teritorii,devenind puterea dominantă din jurul Mării Negre. Perioadă de declin a imperiului a fost marcată de reorganizarea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
spijinului elitelor conducătoare ale imperiului și la comploturi fratricide. Au existat doar două tentative nereușite de detronare a familiei domnitoare, ceea ce sugerează existența unei stabilități politice excepționale. În perioada de maximă putere, Imperiul Otoman avea 29 de provincii, plus 3 principate tributare: Moldova, Transilvania și Valahia. Prăbușirea statului otoman este atribuită prăbușirii structurii sale economice. Multe dintre eșecurile otomane sunt atribuite incapacității de a stabili hegemonia economică și politică asupra altor națiuni în ciuda faptului că statul era un imperiu. Termenul "bolnavul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
VII, avându-l ca învățător pe Ion Georgescu din Balaci, un sat vecin. Dascălul își va reaminti la bătrânețe că elevul Marin Preda „era un visător în clasă”, dar „se descurca bine, la scris”, la o temă dată despre Unirea Principatelor făcând o „lucrare senzațională”.<br> Termină clasa a VII-a cu media generală 9,78. Examenul pentru obținerea certificatului de absolvire a șapte clase îl susține la Școala de centru din Ciolănești (o comună la zece kilometri distanță de Siliștea-Gumești
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține obsevații pătrunzătoare asupra atitudinii principalilor scriitori români față de formele de civilizație și cultură dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecând prin revoluția burghezo-democrată de la 1848, Unirea Principatelor și dobândirea independenței naționale. Următoarele volume de critică, "Scriitori și curente" (1909), "Opera literară a d-lui Vlahuță" (1912), "Note și impresii" (1920), "După război (1921), Scriitori români și străini (1926), Studii literare (1930)" conțin observații mereu valoroase despre clasici
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]