10,776 matches
-
dragă prietene, al dvs. foarte sincerș,ț Mircea Eliade XXXVIItc "XXXVII" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Uppsala, 1 martie 1957 Dragă prietene, „Nu îi scrii niciodată lui Eliade”, mă dojenește soția mea din nou - și într-adevăr îmi este rușine că răspund atât de târziu scrisorii dvs. lungi și amabile din 3 ianuarie* care ne-a făcut o mare surpriză. Principala mea scuză: din septembrie 1956, am fost ocupat cu o „afacere tenebroasă” despre care se poate în sfârșit vorbi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
probabil prin a mă condamna ca un bluff intolerabil - dar, în fine, desinențele ariene se regăsesc aici, n-am ce face... Până acum s-a căutat basca sau o limbă hamitică. Dar să ne întoarcem la oile noastre: mi-e rușine să spun cât de refractară rămâne Suedia la gândirea eliadiană... Pe 19 iulie am vorbit despre dvs. la radio, mai apoi a apărut un articol prost scris pe care vi l-am trimis împreună cu un extras al meu2. Conferința mea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au legat semenii în lanțuri, i-au lovit și schingiuit, i-au înfometat și i-au ucis fără milă, ca să știe și ei că nu i-am uitat și că numele și faptele lor vor fi consemnate în paginile de rușine ale istoriei noastre". De reținut, acest ultim volum a apărut la editura amintită în 1996. În toamna lui 1996 au avut loc alegeri, toată lumea a votat schimbarea, fosta opoziție a preluat puterea. Cu toate acestea, legea accesului la dosarele Securității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Tudor, Ion Gheorghe, Al. Tănase, Dan Zamfirescu, Platon Pardău, Pompiliu Marcea, Ovidiu Genaru etc. etc. Numărul lor, din păcate, e legiune. Vom asista la un veritabil delir al curtenilor prilejuit de orice aniversare a conducătorului și partidului comunist. Autorul "antologiei rușinii", acribios în urmărirea celor care pervertesc și distrug cultura românească, face și o clasificare a acestor purtători de țucal: "Activiștii perversiunii pot fi repertoriați, în mare, în cinci categorii: staliniștii de totdeauna ce-și află în neostalinismul actual prilej de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai tinerilor Paul Georgescu, Silvian Iosifescu, Crohmălniceanu, Tertulian, ceea ce au spus și scris rămîne o pată pe toată cultura română. Încă neștearsă. Cînd constituie din citatele discursurilor, versificărilor, prozei de închinăciune scîrnavă ceea ce Virgil Ierunca a numit o "antologie a rușinii", Pericle Martinescu se gîndește că toți scriitorii compromiși vor avea să se înfățișeze la un tribunal și să dea socoteală. El scria paginile acestea de jurnal între 1948 și 1952". Ce iluzii deșarte, nimeni, nicicînd nu se întrezărește că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
păstrează amprentele culorii. / Priviți, urmași, sfîrșitul plusvalorii". Sfîrșitul profetizat al plusvalorii nu va fi o piedică în a deveni rezidentă în SUA. Cu cîțiva ani în urmă, Ov. S. Crohmălniceanu proceda și el la publicarea unui jurnal asemănător, dovadă că rușinea și bunul-simț nu i-au vizitat niciodată pe acești autori de partid și de stat. Autoarea volumului La scara 1/1, în final, va enumera care-i sînt sarcinile: Pentru aceasta, deci, trebuie să participăm activ la lupta pentru construirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ajută tot timpul să sondăm și să descoperim nu orice adevăr, ci singurul adevăr pe care-l căutăm: adevărul care duce lumea înainte, adevărul obiectiv". Tudor Arghezi, recuperat de ideologia comunistă, nu se lasă nici el mai prejos, evidențiind ce rușine era să fie scriitor în urmă cu șase decenii, mai exact cam pe vremea cînd murea Eminescu: Știți voi, cei care din toate depărtările țării, surîzători și voioși, v-ați dat întîlnire, unii cu alții și cu năzuințele voastre, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
toate depărtările țării, surîzători și voioși, v-ați dat întîlnire, unii cu alții și cu năzuințele voastre, într-o adunare de scriitori știți voi că acum 60 de ani, nu mai mult, a fi fost scriitor de meserie era o rușine? În provinciile și satele voastre, tatăl era silit să roșească pînă în albul ochilor că fătul lui pribeag începea, la București, să scrie versuri, în loc să fie șef de cabinet, trimis cu buchete de trandafiri și bilete la ibovnicele profesionale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
proști, El ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică, ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare, dar nu mai puțin din rușine: După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine" (N. Steinhardt). Scena Tatălui care îl trimite la închisoare, precum mama lui Ștefan cel Mare pe domnitor la bătălie, e remarcabilă. În 31 decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu cădem în păcat o putem face de frică, ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare, dar nu mai puțin din rușine: După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine" (N. Steinhardt). Scena Tatălui care îl trimite la închisoare, precum mama lui Ștefan cel Mare pe domnitor la bătălie, e remarcabilă. În 31 decembrie 1959, revenit de la Securitate, după nararea celor petrecute, Tatăl, bătrînul evreu de 82 de ani îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care antigravitațional mă înalță; apoi, iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au legat semenii în lanțuri, i-au lovit și schingiuit, i-au înfometat și i-au ucis fără milă, ca să știe și ei că nu i-am uitat și că numele și faptele lor vor fi consemnate în paginile de rușine ale istoriei noastre. Închei aici Închisoarea noastră cea de toate zilele, prin care v-am călăuzit de-a lungul acestor pagini, lăsîndu-vă să ieșiți din ea direct în libertate. Eu mă simt încă la jumătatea drumului". Mai întîi sîntem datori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
explic așa, că știu că n-ați întîlnit. Pe mine m-ar fi bucurat dacă mai găseați două-trei cazuri ca mine. Pe mine m-ar fi bucurat, că poate cazul altuia nu era ca al meu. Vedeți dumneavoastră, că este rușinea asta, să spună, dar mie nu mai mi-e rușine. Mi-e rușine de Dumnezeu. Mă gîndesc că da, pentru oameni ca el, care au mers pînă la capăt, în rău, nu mai există posibilitate de confuzie între esențial și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
m-ar fi bucurat dacă mai găseați două-trei cazuri ca mine. Pe mine m-ar fi bucurat, că poate cazul altuia nu era ca al meu. Vedeți dumneavoastră, că este rușinea asta, să spună, dar mie nu mai mi-e rușine. Mi-e rușine de Dumnezeu. Mă gîndesc că da, pentru oameni ca el, care au mers pînă la capăt, în rău, nu mai există posibilitate de confuzie între esențial și neesențial. Știe ce e important și ce e o bagatelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bucurat dacă mai găseați două-trei cazuri ca mine. Pe mine m-ar fi bucurat, că poate cazul altuia nu era ca al meu. Vedeți dumneavoastră, că este rușinea asta, să spună, dar mie nu mai mi-e rușine. Mi-e rușine de Dumnezeu. Mă gîndesc că da, pentru oameni ca el, care au mers pînă la capăt, în rău, nu mai există posibilitate de confuzie între esențial și neesențial. Știe ce e important și ce e o bagatelă". Frica lui este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trăit în nebunie ci doar în limitele bunului simț comun. Numai cine are acea doză bună de nebunie, numai acela poate înțelege puțin. Nu tot. Nici noi nu înțelegem tot, noi care am trăit tot. Pentru că Dumnezeu a făcut de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptică". S-a acumulat o cantitate explozivă de ură, neîncredere, suspiciune contrabalansată de lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
guvernelor țărilor membre ale CE de a lua măsuri ferme de condamnare a crimelor comunismului. În timpul dezbaterilor din APCE, cu excepția palidei intervenții a lui Radu Berceanu (făcută mai mult pentru a fi remarcat de PPE), ceilalți reprezentanți ai României, spre rușinea lor, nu au reacționat în plen. Rezoluția 1481 are 14 puncte, din care vom cita următoarele: "5. Căderea regimurilor comuniste totalitare din Europa Centrală și Orientală nu a fost urmată nici de o anchetă internațională exhaustivă și aprofundată, nici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că vom lua măsuri, vom lovi, vom pune la respect, dar aceasta nu înseamnă ca să terminați lupta de clasă. Vor căuta alte forme, vor căuta ca să lovească din umbră. Dar acum nu luptă din umbră, luptă pe față, lovesc fără rușine, intră în adunări, spun în adunări ce au de spus, merg pînă acolo că dizolvă adunările făcute pentru pace, pentru alte scopuri. Astea sînt faptele care se întîmplă în țară și nu întîmplător". O măsură în contra dușmanilor este să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bătut la palme, te-au călcat în picioare și ți-au pus lanțuri. Fiindcă aceștia ce au făcut pînă la urmă? Fără să te atingă au făcut din tine o persoană căreia, atunci cînd se uită în oglindă, îi este rușine de sine și de copiii lui". În 1965 va fi nevoit să dea, la treizeci și unu de ani, din nou examen de admitere la facultate. Dacă Marino, Caraion, Paleologu, Doinaș, vor fi, în anii '70, reabilitați, Goma și Dimov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mixaj între document de poziții orale și cercetare proprie. Așa cum comenta un critic de film: "Istorii personale împletite cu istoria națională. Istoria la timpul prezent și istoria privită reflexiv, retroactiv. Martiri și călăi. O antologie a suferinței, a demnității și rușinii, o antologie de oameni și de neoameni, de martiri și de vinovați, de mari episcopi deveniți măturători la Sighet și de academicieni aruncați în șantierele morții de la Canal". În primele luni de montaj, împreună cu un experimentat editor, am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aș putea-o înapoia la timp, o scrisoare către părinți, pe care ar fi trebuit să o pun la poștă a doua zi, o proiectată întîlnire cu o cunoștință mai veche, la care nu voi putea fi prezent, ca și rușinea de a trezi un prieten în miez de noapte, punîndu-l în situația de a-și expune infirmitatea. Toate acestea mă preocupau pînă la obsesie. Era un fel de a întoarce spatele realității. Gestul nocturn al arestării, prin latura lui conspirativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
autorul Torturii pe înțelesul tuturor, face un adevărat rechizitoriu instanțelor militare, regimului comunist: În sistemul de represiune care a stăpînit România mai mult de patruzeci de ani, există o categorie de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei crâșme, dacă pui tot atâta pasiune și cânți oamenilor despre iubire ? Asta ai înțeles tu din tot ce fac ? Că behăi în crâșme de doi lei ? Și petrec ca ultimul parvenit ? Asta vezi tu la mine ? Nu ți-e rușine, să vii, cu lecțiile tale de viață prăfuite, să mă jignești și să mă acuzi, fără să poți înțelege de fapt ce fac ? — Bine, Cristi, bine... Ce faci ? Ce nu înțeleg eu ? — Fac ceea ce un funcționar public ca tine n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lege, nici alte strădanii ale primăriei nu au făcut ca în oraș să se petreacă mai puțin sau mai cu măsură, doar numărul celor epuizați de alcool, rămași căzuți pe străzi sau pe aleile parcurilor, s-a mai redus, de rușinea de a nu se regăsi pe liste. Acesta era Bucureștiul plin de bunătăți și petrecere, care înflorea pe zi ce trece, unde pe străzi puteai auzi toate limbile lumii, de parcă tocmai s-ar fi prăbușit turnul Babel. Un București plin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vreau să fiu închis pentru amor cu trădători de patrie ! Și ! Mai ales ! Câte am preacurvit în gând despre iubitorii de patrie ! — Nu cred că pot chema poliția pentru amor, domnule Fernic. — Stimabile ospătar, sunt doamne lângă noi, fie-ți rușine ! Cum să instigi la o orgie ? — Taci, mă, Ionele, sare Mia. Numai de scandal ai chef. Mai lasă-ne cu comuniștii și legionarii tăi ! Trădare ! Trădare ! Vreți să vorbim despre amor ? Numai la futaiuri vă stau capurile. După ce au terminat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]