9,501 matches
-
avocați, medici. Toți erau "Iorghiști" înainte de război, cititori ai "Neamului românesc", iar în perioada de la Iași, toți priveau spre Iorga ca la un conducător. Țăranii nu mai erau pe jumătate robi, ci veterani mîndri, știind că bunăstarea țării depindea de sacrificiul lor. Stăpîni acum pe propriul lor pămînt, ei erau oameni care-și dovediseră valoarea și cărora li se promisese dreptul de a participa la viața politică a țării. Atît cei pasivi cît și cei activi din generația tranșeelor trăiseră pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
influențeze opinia publică și să mențină permanent contactul cu suporterii. Șeicaru era prezent la Iași în 1918, cînd Iorga s-a adresat conducerii Partidului Naționalist Democrat: "Nu am nevoie de nici un partid; nu face decît să mă irite; îmi impune sacrificii pe care nu mi le pot permite. Sînteți liberi să mergeți unde vreți". Și au plecat, chiar și cumnatul lui, Ștefan Bogdan. Șeicaru avea dreptate cînd spunea că nici un devotament nu poate rezista unui astfel de tratament 33. Conducerea Partidului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cînd Iorga le-a relatat scenele de pe gheața care acoperea Nistrul, ele au replicat prompt în clasica manieră stalinistă: "Numai așa vom obține victoria!" Cînd Iorga le-a spus că trebuie să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a spus că trebuie să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot să creadă ce vor, dar că trebuie să se comporte civilizat 79. Adresîndu-se unui public american, Iorga spunea: "Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era pătrunsă de misticism ortodox, nu de "mistica" naționalistă a lui Iorga. Imaginea istoriei românilor constituia pentru Legiune o pasiune constantă și perpetuă. Ei vedeau în ea doar două culori: negru și alb. Aceasta era viziunea lor și asupra lumii. Sacrificiul constituia un element primordial. Așa se explică puternicul cult al morților din cadrul mișcării. Unii aveau repulsie față de acest lucru, considerîndu-l morbid. Părea poate așa din postura avantajoasă a salonului madamei Lupescu. Dar salonul ei și România aceea care îl înconjura
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
garanta perpetuarea sistemului de la Versailles. Dar nu avea să fie așa. În primăvara lui 1937, Chamberlain, arhitectul împăciuitorismului, a devenit prim-ministru al Angliei. Iorga sprijinea politica conciliantă a acestuia cu unele rezerve, deși era gata să facă foarte multe sacrificii ca să-l împace pe Hitler atîta vreme cît nu i se cere României Mari să facă vreun sacrificiu. "Chamberlain vine din altă epocă", scria el, adăugînd că acesta crede că "dacă omenirea nu este bună, ea poate fi ademenită să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a devenit prim-ministru al Angliei. Iorga sprijinea politica conciliantă a acestuia cu unele rezerve, deși era gata să facă foarte multe sacrificii ca să-l împace pe Hitler atîta vreme cît nu i se cere României Mari să facă vreun sacrificiu. "Chamberlain vine din altă epocă", scria el, adăugînd că acesta crede că "dacă omenirea nu este bună, ea poate fi ademenită să devină bună" prin pace, liniște și echilibru în domeniul înarmării și puterii. Prin urmare, Chamberlain era la fel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
eroi", care "au lăsat în urmă politica murdară și au plecat acolo unde oamenii își riscau zilnic viața pentru ideile în care credeau"16. Nu numai Iorga a fost mișcat. Atunci cînd au fost îngropate trupurile lui Moța și Marin, sacrificiul lor a zguduit această societate complezentă și coruptă. În momentul în care trenul în care se aflau cele două trupuri a ajuns la granița României a fost întîmpinat de o mulțime imensă cum nu se mai văzuse pînă atunci. Numeroși
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea acesta asupra tinerilor, organizîndu-și propria mișcare de tineret, "Straja țării", sub conducerea lui Teofil Sidorovici. Sidorovici a fost implicat într-un scandal de mituire și s-a sinucis. Mișcarea lui a fost un eșec. În ciuda respectului lui Iorga față de sacrificiul lui Moța și al lui Marin, el era dezgustat de tulburarea produsă în rîndul tinerilor de funeraliile acestora. Sălile universității erau goale, nu se putea ține nici un curs. Iorga comenta că "toți studenții sînt politizați", a intervenit pe lîngă Tătărăscu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neoliberalismul (așa cum și-a elaborat Manoilescu ideile corporatiste) a ajuns la concluzia sa logică: un stat fascist (sau pseudofascist) sub conducerea unei clici favorabile industrializării; un regim modernizat cu regele jucînd rolul de dictator. Deoarece poporul nu accepta de bunăvoie sacrificiile industrializării forțate, libertățile politice trebuiau desființate. Dar democrația nu putea fi pusă în practică, comunismul nici nu intra în discuție, iar radicalismul de dreapta al Legiunii era inadmisibil. Ceea ce pare să fi fost cel mai trist este cît de greu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
așa, Kemal Atatürk". Iar Anglia încearcă să scape de toate acestea ocupîndu-se de Ducele de Windsor (Jurnalul doamnei Liliana, 28 septembrie 1938). Cehoslovacia a fost în cele din urmă sacrificată la München "pentru pacea vremurilor noastre". Țelul părea lăudabil, iar sacrificiul n-ar fi fost prea mare dacă ar fi asigurat pacea. După cum s-au desfășurat însă lucrurile, rezultatul vădit a fost distrugerea singurei democrații din Europa Centrală și, cu milioane de cehi apăsați de jugul german, prețul avea să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a scos în evidență drepturile istorice și economice ale polonezilor 89 asupra Danzig-ului, pe care el îl numea "Gdanesk". El îi amintea colonelului Beck că în urmă cu aproape zece ani i se adresase personal, cerînd ca România "să facă sacrificii pentru pacea Europei" (să restabilească bunele relații cu URSS, fără să ridice problema Basarabiei). Iorga (și România) nu-i dădea un sfat similar colonelului Beck, "acum cînd visele lui se năruie"90. Între timp, puterile occidentale negociau un eventual tratat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era un geniu, tehnologia modernă nu i-l putea înlocui. Pentru Iorga, adevăratul naționalism nu se manifesta prin rasă, ci printr-o condiție spirituală în contextul căreia doar sufletele nobile aveau instinctul și conștiința necesară. Adevăratul naționalism reprezenta datorie și sacrificiu. După părerea lui Iorga, naționalismul acesta era defensiv, în timp ce celălalt ("Noul naționalism") era curată sinucidere. Condamnînd ocuparea Slovaciei de către Germania și a Ruteniei de către Ungaria, "asasinarea naționalismului", el întreba: Cine este autorul acestei crime împotriva naționalismului? Naționalismul imperialist!" Iorga ura
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a prăbușit..., pe ruinele lui se înalță Statul Legionar". Sau: "Cămășile Verzi înseamnă disciplină..., sub aceste cămăși vibrează dragostea de țară, iar (dragostea aceasta) este împlinită de sentimentele față de națiunea noastră". Urmează alte citate, în care Prundeni preamărește "martiriul și sacrificiul" lui Codreanu 24. Cuza și fiul său (cu toate că partizanii lui A. C. Cuza nu erau îndrăgiți de către legionari) aveau o mare influență asupra ziarului "Porunca Vremii", dar nu au ridicat nici un deget ca să oprească această campanie împotriva lui Iorga. Nu și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să aibă încă nevoie de mine!", spunea el. Cînd va sosi momentul acesta, vreau să fiu aproape ca să-mi slujesc țara!" Ne putem da seama de cît de dezinteresat își iubea el patria, pentru care era gata să facă orice sacrificiu. S-a spus că nu poți decît să fii crucificat pentru credința ta. Autorul cărții de față i-a întrebat pe doamna Liliana și pe alți membri ai familiei dacă Iorga s-a gîndit să plece peste hotare și să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să adăugăm că era totodată un fiu, soț și tată iubitor. A fost un cetățean patriot exemplar, punînd bunăstarea țării sale înaintea propriei sale bunăstări. În ciuda dragostei lui pentru România, o dragoste total dezinteresată și aproape mistică, gata de orice sacrificiu, Sămănătorismul nu a dat nici un rezultat concret, în ciuda marilor eforturi ale lui Iorga. Acesta nu a oferit nici o soluție practică pentru România secolului al XX-lea. Multe dintre ideile sale estimate selectiv și ca mutatis mutandis rămîn destul de pertinente, mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1 La declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, Iorga scria că după cunoștințele lui de istorie, "este sigur că nu tehnologia va decide rezolvarea situației, ci inteligența, coducerea și entuziasmul pentru cauza umanității. Numai cei care au adus suficiente sacrificii onoarei pot stăpîni aceste calități". "Neamul românesc", 3 septembrie 1939 2 Iorga a fost de la început dezgustat de "demagogia cămășilor" și a luat atitudine împotriva uniformelor și a cămășilor verzi ale familiei Codreanu". "Neamul românesc", 17 februarie 1933. În 1937
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
locali, ci cu un Întreg sistem social și politic, pe care Îl considerau direct responsabil de nenorocirea abătută asupra țării lor. De vină erau politicienii, bancherii, afaceriștii și soldații din perioada interbelică: ei Își târâseră patria În pragul catastrofei, trădând sacrificiile eroilor din primul război mondial și deschizând drumul pentru un al doilea. Ei erau „Vinovații”, decreta o broșură britanică, arătându-i cu degetul pe conservatori, care promovaseră Înainte de 1940 politica de reconciliere. Ei și sistemul lor erau ținta planurilor schițate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Uniunea Sovietică a recuperat teritoriul pierdut după iunie 1941. Stalin, pe de altă parte, vedea În deschiderea cu Întârziere a celui de-al doilea front (vestic) o stratagemă a Aliaților, pentru a istovi Rusia și a profita apoi de sacrificiile sale. Pacturile și acordurile dinainte de război ofereau fiecărei părți dovada neseriozității celeilalte; singurul lucru care le unea era inamicul comun. Această suspiciune reciprocă explică acordurile din timpul războiului și Înțelegerile la care au ajuns cele trei mari guverne aliate. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socială și a reformelor instituționale necesare. Lucru datorat În bună măsură eșecului cumulativ al guvernelor precedente, care ignoraseră inegalitatea socială. Reorientarea tardivă a dezbaterii spre cheltuieli publice urgente - sănătate, educație, transport, locuințe, pensii - le părea multora o recompensă binemeritată pentru sacrificiile recente ale țării. Dar Însemna și că majoritatea alegătorilor britanici (și mulți membri ai Parlamentului) nici nu-și imaginau cât de săracă era țara lor și ce preț plătiseră pentru victoria În bătălia epică Împotriva Germaniei. În 1945, Marea Britanie era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economie și profitând de ea fără milă. Uniunea Sovietică a cerut reparații Ungariei și României, ca foste aliate ale lui Hitler. Aceste reparații, precum și cele luate În natură din zona sovietică a Germaniei nu compensau pierderile Rusiei, dar au Însemnat sacrificii substanțiale pentru țările platnice: În 1948, România dădea Uniunii Sovietice 15% din venitul național, iar Ungaria 17%. Stalin era la fel de exigent și cu țările care nu luptaseră Împotriva sa - ce-i drept, nu În termeni punitivi, ci „fraterni”. Se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de „ipocrizia” democrației liberale; entuziasmul pentru alternativele maniheiste (totul sau nimic, revoluție sau decadență): toate aceste impulsuri puteau servi la fel de bine stânga - și chiar asta s-a Întâmplat după 1945. Interesul scriitorilor fasciști din perioada interbelică pentru națiune, degenerare, sacrificiu și moarte Își avea originea În primul război mondial. După 1945, stânga intelectuală a fost și ea modelată de experiența războiului, de data aceasta sub forma unei ciocniri Între opțiuni morale incompatibile, excluzând posibilitatea oricărui compromis: Bine vs Rău, Libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Uniunii Sovietice din timpul războiului, de simpatia autentică pe care mulți occidentali o nutreau pentru eroii Învingători la Kursk și Stalingrad. Simone de Beauvoir nota În memoriile ei, generalizând ca de obicei: „Prietenia noastră față de URSS era fără rezerve; sacrificiile poporului rus dovediseră că țara avea lideri de nădejde”. Victoria de la Stalingrad, după cum observa Edgar Morin, măturase toate Îndoielile, toate obiecțiile. Să nu uităm că Parisul fusese eliberat de Aliații vestici, Înregistrați de aceea negativ În memoria locală. Dar rusofilia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orice european care tânjește Încă după puterea mondială e sortit deznădejdii sau ridicolului, ca Napoleonii fără număr din spitalul de nebuni. Max Frisch (iulie 1948) Fiindcă trupele noastre erau acolo, europenii nu și-au mai făcut treaba. N-au făcut sacrificii nici măcar pentru siguranța propriilor soldați. Dwight Eisenhower Motivul principal pentru care francezii nu trebuie să aibă capacitate nucleară e efectul pe care l-ar avea asupra nemților: i-ar Încuraja să dorească același lucru. John F. Kennedy Tratatele, vedeți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autoritățile militare - așa-numiții harkis -, au fugit de furia previzibilă a naționaliștilor victorioși. Mulți dintre ei au fost prinși și au suferit o răzbunare cumplită, iar cei care au ajuns teferi În Franța n-au primit nici o mulțumire din partea francezilor, sacrificiile lor nefiind cu adevărat recunoscute sau recompensate. Franța se grăbea să uite trauma algeriană. Acordurile de la Evian din 1962 au Însemnat pentru francezi sfârșitul a cinci decenii de război și teamă de conflict. Populația era sătulă de crize, lupte, amenințări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]