10,213 matches
-
undă, cea a culorii roșu fiind de 700 nanometri iar cea a violetului de 400 nm. De fapt, datorită faptului că spectrul este continuu, culorile sunt definite pe intervale arbitrare, între ele neexistând granițe stabilite definiv. Definirea culorii indigo din spectru s-a petrecut chiar relativ recent, ea fiind atribuită lui Isaac Newton, care a vrut ca numărul culorilor din spectrul lui să fie șapte, pentru a corespunde zilelor săptămânii, celor șapte note ale unei game muzicale și numărului de planete
ROGVAIV () [Corola-website/Science/303394_a_304723]
-
că spectrul este continuu, culorile sunt definite pe intervale arbitrare, între ele neexistând granițe stabilite definiv. Definirea culorii indigo din spectru s-a petrecut chiar relativ recent, ea fiind atribuită lui Isaac Newton, care a vrut ca numărul culorilor din spectrul lui să fie șapte, pentru a corespunde zilelor săptămânii, celor șapte note ale unei game muzicale și numărului de planete cunoscute pe atunci. <br>
ROGVAIV () [Corola-website/Science/303394_a_304723]
-
dintre atomii vecini dintr-o rețea cristalină. Ei au evidențiat și faptul că acestea sunt un instrument bun pentru a studia structura cristalelor. Metoda difracției radiațiilor X pe cristale a permis determinarea experimentală a lungimii lor de undă și a spectrului acestora, aceste cercetări aducându-le Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. William Bragg a conceput un dispozitiv pentru observarea difracției de raze X, numit spectograf cu cristal, cu ajutorul căruia, variindu-se unghiul și măsurând unghiurile corespunzătoare maximelor de difracție
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
aducându-le Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. William Bragg a conceput un dispozitiv pentru observarea difracției de raze X, numit spectograf cu cristal, cu ajutorul căruia, variindu-se unghiul și măsurând unghiurile corespunzătoare maximelor de difracție, se poate deduce spectrul lungimilor de undă ale fasciculului de raze X. Bragg a predat la "Universitatea din Adelaide" în Australia (1886 - 1908), apoi la Universitatea din Leeds (1909 - 1915) și la "Colegiul Universitar din Londra " (1915 - 1923). Începând cu 1923, a fost profesor
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
1923). Începând cu 1923, a fost profesor de chimie Fullerian la Royal Institution și director al Davy Faraday Research Laboratory. Premiul Nobel pentru Fizică, primit în 1915, a fost "împărțit" cu fiul său, William Lawrence Bragg pentru cercetările lor asupra spectrului razelor X, difracției razelor X și a structurii cristalelor, utilizând un spectrograf de raze X. A devenit membru ("Fellow") al "Royal Society" în 1906, respectiv președinte al acesteia între 1935 și 1940. Ernest Rutherford a împărțit cu Bragg teoriile sale
William Henry Bragg () [Corola-website/Science/302903_a_304232]
-
comună se naște societatea civilă europeană. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu întrucât piața comună trebuie să funcționeze pe dimensiunea supranațională, doar așa poate fi eficientă. Astfel iese în evidență primatul dreptului comunitar asupra dreptului național. Totodată spectrul CEE este mai larg decât CECO, care avea în centru ideea de pace între Franța și Germania. În același timp, Marea Britanie refuza intrarea în CEE, avea mereu ideea de putere maritimă, nevrând să cedeze porțiuni de putere în mod gradual
Tratatul de la Roma () [Corola-website/Science/299486_a_300815]
-
împrăștierea radiațiilor Röntgen pe atomi ușori. Numele său este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul în anul 1922. El a utilizat un fascicul îngust de radiație X monocromatică ce interacționa cu o țintă din grafit. Studiind spectrul radiației difuzate cu un spectrometru Röntgen, a constat că, pe lângă linia formula 16 a fasciculului incident, apare și o componentă cu lungimea de undă mai mare (un "satelit roșu"). Experimental, rezultă că aceasta nu depinde de lungimea de undă a radiației
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
din "aripii de dreapta" din cadrul mișcării comuniste internaționale, în mod particular în cazul acelora care s-au coagulat în Opoziția Comunistă Internațională. Trebuie reținut că prin "opoziție de dreapta" se înțelege poziția acestei mișcări față de alte mișcări comuniste internaționale din spectrul tradițional. Relativ la curentul politic general comunist, opoziția de dreapta rămâne ferm antrenată în curentul de stânga. Lupta pentru putere în Uniunea Sovietică după moartea lui Lenin a generat trei mari tendințe în cadrul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Acestea au fost
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
organizare socială (un partid cu vocație universală, o mișcare muncitorească, respectiv o confederație de state). Toate acestea propunînd un nou concept de om, de societate, de economie, de națiune - și mai multe concepte privitoare la stat și la dispariția acestuia."" (""Spectrele lui Marx"", Editura Polirom 1999, pag. 143-144) Bibliografia completă în limba engleză
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298976_a_300305]
-
folosit, presiunea barometrică, viteza obiectivului și mișcarea tancului. În trecut, lupta nocturnă trebuia să aștepte ca cerul să fie senin. Ulterior, în timpul războiului rece, s-au dezvoltat vizoarele nocturne cu lumină infraroșie (IR). Acestea aveau un receptor pasiv, sensibil în spectrul infraroșu, dar avea nevoie de puternice surse de lumină infraroșie care să lumineze zona. Respectiva lumină artificială nu putea fi văzută de către ochiul uman, dar putea fi văzută de alte instrumente detectoare de infraroșii pasive. Proiectoarele semnalau poziția tancului inamic
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
Bunsen și Gustav Kirchhoff au descoperit cesiul în apa minerală provenită din Dürkheim, Germania. Datorită liniilor spectroscopice de culoare albastră intensă, cesiul și-a primit numele după cuvântul latin "caesius", ce înseamnă albastru-celestin. Cesiul a fost primul element descoperit cu ajutorul spectrului, la un an după inventarea spectroscopului. Pentru a obține o mostră pură de cesiu, 44.000 de litri de apă minerală a fost evaporată, rămânând 240 kg de soluție concentrată de săruri. În cele din urmă, cesiul a fost precipitat
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
mecanism de undă, ce se deplasează cu o viteză pe care el a calculat-o ca fiind egală cu cea a luminii. Această observație a unificat domeniile teoriei electromagnetice și opticii și a dus direct la o descriere completă a spectrului electromagnetic. Totuși, tentativa de a reconcilia teoria electromagnetică cu două observații, și anume efectul fotoelectric și inexistența catastrofei ultraviolete, s-a dovedit problematică. Prin eforturile fizicienilor teoreticieni, s-a dezvoltat o nouă teorie a electromagnetismului cu ajutorul mecanicii cuantice. Această ultimă
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
cu ISDN din telefonia digitală. ISDB permite, la fel ca si ISDN-ul, un multiplexaj de canale. Semnalul este difuzat în VHF și/sau UHF utilizând COFDM cu PSK/QAM. Bazele celor trei standarde sunt comune. Diferențele constau în utilizarea spectrului electromagnetic (o economie bine gândită în cazul DVB-T, dar o „risipă de lux” în cazul ATSC). ATSC permite numai rezoluția maximă (din acest moment), 1920/1080, pe când DVB-T permite atât rezoluția de bază 1280/720 cât și 1920
Televiziunea digitală terestră () [Corola-website/Science/304532_a_305861]
-
DVB-T2 (DVB-T de generația a doua) este bazat pe aceleași principii că și DVB-T. Este cel mai avansat dintre sistemele similare și introduce cele mai recente tehnici de modulație și codare pentru a permite utilizarea foarte eficientă a spectrului terestru disponibil la furnizarea de servicii audio, video și de date la echipamentele fixe, portabile și mobile. A fost standardizat în septembrie 2009 și are importantul avantaj al capacității sporite față de sistemul DVB-T cu aproximativ 30% și un semnal
Televiziunea digitală terestră () [Corola-website/Science/304532_a_305861]
-
naturalismului filosofic. Deși mulți filosofi americani de la începutul secolului trecut se declarau naturaliști, Quine a dat un suflu nou mișcării prin concentrarea pe o concepție metodologică (filosofia și științele—de la matematică și fizică până la istorie și economie—sunt continue în spectrul activităților omenești), iar nu metafizică (naturalismul era înțeles de John Dewey, Ernest Nagel și Roy W. Sellars ca opus al "supranaturalismului"). "Epistemologia naturalizată", de pildă, este un "capitol al psihologiei" prin faptul că investigația arhitecturii și dinamicii sistemelor noastre de
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
compuși de xenon au putut fi sintetizați astfel. Într-un tub de gaz, xenonul emite o strălucire de culoarea lavandei în momentul în care este străbătut de curentul electric descărcat. Xenonul emite o bandă de linii de emisie care acoperă spectrul vizibil , dar majoritatea liniilor intense se află în regiunea spectrală a luminii albastre, care produce, în cele din urmă, coloritul respectiv. Xenonul este un gaz foarte rar din atmosfera terestră, găsindu-se la 87±1 părți pe milion, sau, în
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
punct de topire de 24 °Celsius. Xenonul mai poate forma compuși fulerenici endoedrali, unde atomii de xenon sunt prinși în interiorul moleculei de fulerene. Atomii de xenon prinși în interiorul fulerenei pot fi monitorizați prin rezonanța magnetică nucleară (NMR, în engleză) a spectrului izotopului Xe. Utilizând această tehnică, reacțiile chimice ale moleculei de fulerene pot fi analizate, datorită sensibilității schimbării chimice a atomului de xenon din această împrejurare. Totuși, atomul de xenon poate avea o influență electronică asupra reactivității fulerenei. Din cauza faptului că
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
decât cea a noastră, Calea Lactee. Hubble a descoperit, de asemenea, modul corect de aplicare al "" la expansiunea Universului, numit specific în astronomie și cosmologie "Deplasarea spre roșu". Efectul observat de el în modificarea al galaxiilor stabilea o proporționalitate între variația spectrului electromagnetic al unei anumite galaxii și depărtarea acesteia de planeta noastră, Pământ. Această proporționalitate, care a devenit cunoscută că , a definit și a măsurat . Hubble este adesea creditat incorect cu descoperirea efectului deplasării spre roșu, efectul Doppler, în cazul galaxiilor
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
roșu, efectul Doppler, în cazul galaxiilor, dar acest fenomen fusese observat de alti astronomi în anii 1910, incluzând pe Vesto Slipher de la Lowell Observatory. Slipher raportase observarea efectului de deplasare spre albastru, dar și cel al deplasării spre roșu în spectrul , indicând mișcarea brațelor acestora către și înspre Pământ, aceste deplasării fiind dovada indirectă a rotației acestor galaxii. În aceeași perioadă de timp, alte măsurători ale deplasărilor spre roșu și analize ale semnificației acestora au fost realizate de James Keeler la
Edwin Hubble () [Corola-website/Science/304648_a_305977]
-
de Științe din România începând cu 21 decembrie 1936. În afară de însărcinările sale cu caracter didactic, Gheorghe Tașcă a fost și presedinte al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER). În concepția lui Gheorghe Tașcă, termenul de economie politică acoperă întregul spectru al științelor economice. "„Economia politică se ocupă cu cercetarea normelor după care se produc, circulă și se distribuie bunurile care sunt necesare pentru satisfacerea trebuințelor omenești”". În perioada interbelică, doctrinele și practicile cooperatiste au constituit o preocupare de prim ordin
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
de gazul și praful interstelar din discul galactic. Căutările de supernove se clasifică în două categorii: cele concentrate pe evenimente apropiate și cele care caută explozii în spațiul mai îndepărtat. Din cauza expansiunii universului, distanța față de un obiect îndepărtat cu un spectru de emisie cunoscut poate fi estimată prin măsurarea deplasării spre roșu; în medie, obiectele mai îndepărtate se îndepărtează cu viteze mai mari decât cele apropiate, și au o deplasare spre roșu mai pronunțată. Astfel, căutarea se împarte între deplasarea mare
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
apropiate, și au o deplasare spre roșu mai pronunțată. Astfel, căutarea se împarte între deplasarea mare și deplasarea mică, limita fiind în preajma unei deplasări spre roșu de'z" = 0,1-0,3—unde "z" este o măsură adimensională a deplasării frecvenței spectrului. Căutările de supernove cu deplasări spre roșu mari implică de regulă observarea curbelor de lumină ale supernovei. Acestea sunt utile pentru generarea de diagrame Hubble și pentru a face predicții cosmologice. La deplasări spre roșu mici, spectroscopia supernovelor este mai
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
oară când s-a întâmplat aceasta a fost cu SN 1947A. Abrevierea "SN" este un prefix opțional. Ca parte din tentativa de înțelegere a supernovelor, astronomii le-au clasificat după liniile de absorbție ale diferitelor elemente chimice care apar în spectrele lor. Primul element pentru împărțire este prezența sau absența unei linii din cauza hidrogenului. Dacă spectul unei supernove conține o linie a hidrogenului (denumită serie Balmer în porțiunea vizibilă a spectrului) ea este considerată de tip II; altfel, ea este de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
liniile de absorbție ale diferitelor elemente chimice care apar în spectrele lor. Primul element pentru împărțire este prezența sau absența unei linii din cauza hidrogenului. Dacă spectul unei supernove conține o linie a hidrogenului (denumită serie Balmer în porțiunea vizibilă a spectrului) ea este considerată de tip II; altfel, ea este de tip I". Printre aceste tipuri, există subdiviziuni conform prezenței liniilor altor elemente și forma curbei de lumină (un grafic al variației luminozității aparente în timp). Supernovele de tipul II pot
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
ea este de tip I". Printre aceste tipuri, există subdiviziuni conform prezenței liniilor altor elemente și forma curbei de lumină (un grafic al variației luminozității aparente în timp). Supernovele de tipul II pot fi împărțite și mai mult pe baza spectrului. Deși majoritatea supernovelor de tipul II prezintă linii de emisie foarte largi, ceea ce indică viteze de expansiune de mai multe mii de kilometri pe secundă, unele au trăsături foarte înguste. Acest tip se numește tipul IIn, unde 'n' vine de la
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]