10,694 matches
-
medicale, inclusiv un Centru al medicilor de familie și 4 farmacii. În oraș există un Centru de cultură al primăriei și 2 biblioteci publice. O importanță deosebită în viața culturală a localității o au manifestațiile culturale: Festivalul internațional „La umbra Stejarului” și Festivalul „Nistrule cu apă rece” care are loc în satul Socola. În oraș sunt trei grupuri artistice de amatori. Bugetul orașului constituie 2.819 mii lei dintre care transferurile dețin 30% sau 857,5 mii lei. Cea mai mare
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
Ea se găsește în primii contraforți ai nordului Masivului Central, în provincia Berry, la câțiva kilometri de Bourbonnais. Din punct de vedere administrativ, ea face parte din regiunea Centre. Este un teritoriu ușor vălurit, cu crânguri, numai că tufișurile și stejarii cu ramurile tăiate aproape de trunchi (ceea ce le dă o înfătișare de stâlpi) sunt adesea sacrificați pentru a mări și înlesni accesul la suprafețele cultivate. Climatul continental temperat are influență oceanică. Comuna este scăldată de râul Arnon, care este un afluent
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
-ului web RelocateAmerica. Ceea ce avea să devină Tulsa de astăzi a fost inițial parte a Teritoriului Indian și a fost fondat de grupula fost selectat Lochapoka al tribului indigen Creek în 1836. Ei și-au stabilit un habitat sub un stejar impresionant, în prezent intersecția strazilor Cheyenne Avenue și 18th Street, și au numit noua așezare „Tallasi” tradus prin „oraș vechi” din limba indienilor Creek, ulterior derivând în „Tulsa”. La 18 ianuarie 1898, Tulsa a fost oficial încorporat alegându-și primul
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
este foarte bogată în plante native, datorită diversității în habitat, incluzând plaje, zone umede și munți. Cel mai întâlnit element botanic este tufișul de coastă, ce acoperă părțile de coastă. Printre plantele native se numără: California poppy, matilija poppy, toyon, Stejarul Coast Live și Giant Wildrye. Multe dintre aceste specii native, precum floarea de soare Los Angeles, au devenit atât de rare încât sunt considerate protejate. Deși nu este considerat un nativ al zonei, copacul oficial al Los Angelesului este Copacul
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
district și al 28-lea, 29-lea, 30-lea, 33-lea, 37-lea și 44-lea reprezentativ al districtului Statelor Unite. Un așezământ Gabrielino din zona a fost numit iyáangẚ (scris Yang-na de către Spanioli), ce se traduce prin ”locul otrăvit de stejar”. Yang-na a fost de asemenea tradus ca fiind ”valea fumului”. Datorită poziționării, bazării masive pe automobile și complexurilor portuare Los Angeles/Long Beach, Los Angeles suferă de poluare a aerului sub formă de ceață și fum. Bazinul Los Angeles și
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
mănăstirea ca stareț. Între anii 1823-1828 s-au efectuat lucrări de restaurare a bisericii (s-a demolat zidul despărțitor dintre încăperea mormintelor și naos, s-a repictat biserica) și s-au pus acoperișuri noi de tablă și coloane masive de stejar arhondaricului de lângă poartă. Tot atunci, au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura estică a Casei Domnești, lungimea clădirii reducându-se la jumătate. De asemenea, au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
s-au făcut prospecțiuni geologice prin foraje făcute de Institutul Geologic,dar rezultatele acestora nu au fost comunicate. Solurile se încadrează în zona solurilor de pădure.Tipul de sol cel mai răspândit este cel brun-roșcat de pădure,caracteristic etajului de stejar,fiind foarte bun pentru cultura pomilor fructiferi,viței de vie și fânețelor.Humusul se formează repede fiind acid și ușor solubil.Cu o răspândire mai limitată sunt solurile aluvionare de luncă ce se întâlnesc în văile dintre dealuri-având fertilitate ridicată
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
cernozimul brun-închis și brun-roșcat, cernoziomuri spălate (levigate), caracteristice zonelor de stepă și silvostepă, regosoluri și soluri aluvionare. Flora și fauna comunei este caracteristică zonei de stepă, pădure și luncă. Ca formațiune vegetală, pădurea ocupă o suprafață relativ mică, alcătuită din: stejar, frasin, carpen, arțar, etc. Pe malul Oltului întâlnim pădurile de luncă și zăvoaiele. Varietatea reliefului și a vegetației a determinat existența unui însemnat număr de animale și pasari ca: mistrețul, căprioara, vulpea, iepurele, hârciogul, șoarecele de câmp, popândăul, dihorul, viezurele
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
acest moment pe valea Cernei și a Oltețului se întâlnește o vegetație de lunca formată din specii de esență alba-sălcii plopi, arini și rachița. Pădurile de lunca sunt cunoscute sub denumirea de zăvoaie. Pe panțele dealurile se găsesc pădurile de stejar, garnița, gorun, jugastru, ulm. Că specii de arbuști: porumbarul, păducelul, sângerul, alunul, măceșul. Dintre plantele cultivate în această zonă predomina: grâul, porumbul, orzul, ovăzul, cartoful și fasolea. Păsări întâlnite: fazanul, prepelița, potârnichea, cucul, coțofana,etc. Fauna de interes vânătoresc: iepuri
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
au mai rămas 150-200 de hectare. Aceste pădurici sunt situate în partea estică a comunei. Stejericile, tufanii, ulmii, perii răzleți care s-au păstrat până pe la 1960 aminteau de pădurile din partea locului. În pădurea moșteneasca de la Zorleasca, se mai păstrează stejari multiseculari. În partea locului cresc salcâmi, carpeni, jugaștrii, perii pădureți, isica, lemn câinesc, salba moale, gherghinari, măceși, porumbari, aluni, corni, ulmi, stejari, garnița, tufa, etc. Poluarea de la platformă industrială de la Slatina se resimte mult și aici. Vârfurile copacilor din pădure
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
au păstrat până pe la 1960 aminteau de pădurile din partea locului. În pădurea moșteneasca de la Zorleasca, se mai păstrează stejari multiseculari. În partea locului cresc salcâmi, carpeni, jugaștrii, perii pădureți, isica, lemn câinesc, salba moale, gherghinari, măceși, porumbari, aluni, corni, ulmi, stejari, garnița, tufa, etc. Poluarea de la platformă industrială de la Slatina se resimte mult și aici. Vârfurile copacilor din pădure se usucă, frunzele pomilor fructiferi se usucă și cad în plină vară. Floră spontană este destul de variată, formată din iarbă neagră, păiș
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
Cârții și Valea Bradului care se unesc vărsându-se în Otăsău sub numele de Valea Sărată; mai la sud, între Dealul Motești și Dealul Cârlige curge Valea Manta. Dealurile comunei Pietrari sunt acoperite în parte cu păduri de foioase ( fag, stejar, paltin, frasin, mesteacăn ). Terenul arabil, de categoria a V-a, dând o cantitate neîndestulătoare de cereale, locuitorii s-au obișnuit să se aprovizioneze din regiunile de câmpie, prin schimb cu fructe sau cartofi, fapt ce a dus la dezvoltarea cărăușiei
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
în istoricul schitului afișat la intrare. O remarcă importantă în istoria schitului este că la sfârșitul anilor '70, datorită lucrărilor de amenajare hidroelectrică a Oltului, insulița a fost înălțată cu circa 6 m distrugându-se o floră seculară de fagi, stejari și brazi. S-a ridicat și biserca și s-au refăcut și anexele. Cu toate că s-au făcut replantări, existând acum circa 47 de specii de arbori și trandafiri, farmecul secular al arborilor și plantelor seculare nu mai este. (Umbla la
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală. În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București care în 1885 finanțează construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai târziu fiind pictate în ulei și icoanele de lemn. Tot instituția ce patronează schitul în cooperare cu Direcția Monumentelor refac între anii 1923-1925 cupola turlei și altarul dărâmate de obuze de altilerie în timpul luptelor din anul 1916
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
de plopi (ambele soiuri la o înălțime de circa 4,5 m), 200 de carpeni, 200 de ulmi, 300 de paltini, 400 de jugaștri, 400 dealuni, 400 de bucăți de lemn câinesc, 100 de călini, 300 de sângeri, 100 de stejari (cu o lungime de șase palme), 100 de clocotici (sunătoare), 300 de cireși, 300 de dârmoji, 100 de frasini, 200 de soci, 100 de fagi, 100 de iove (o varietate de salcie), 400 de mălini, 500 de trandafiri sălbatici, 500
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol, pot reține cantități importante de praf, care apoi este spălat de ploi și ajunge pe sol. În privința acestei însușiri, teiul este pe locul 3, după stejar și ulm”". De asemenea, teii emit fitocide, substanțe organice complexe de autoapărare împotriva microorganismelor și a insectelor, care distrug inclusiv bacilul tuberculozei, agentul dizenteriei și al unor afecțiuni pulmonare. Pe lângă creșterea umidității relative a aerului înconjurător, vegetația parcului influențează favorabil
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
însă, venit cu cei 26 episcopi ai săi, a raliat 10 episcopi nemulțumiți de Ioan, 3 văduve care se socoteau insultate de patriarh și pe împărăteasa Eudoxia. Sinodul, prezidat de Teofil, l-a convocat pe Ioan să se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se desculpa de calomnii și de lucruri ridicole. Ioan nu s-a prezentat și de aceea a fost destituit. Patriarhul a fost rechemat din cauza răscoalei poporului care-și revendica pastorul și din cauza unui cutremur de pământ
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
La un moment dat cărarea se bifurca, un drum ducând spre Focida și celălalt către golful Malis la Alpenus, primul oraș al Locriei. În zorii zilei, focienii care păzeau cărarea deasupra strâmtorii au sesizat prezența persanilor din cauza foșnetului frunzelor de stejar. Herodot spune că au sărit în picioare și au fost foarte uimiți. Hydarnes a fost, probabil, la fel de uimit să-i vadă cum se înarmează în grabă atunci când l-au văzut în fruntea trupelor persane, temându-se chiar că a dat
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Râmnicu Vâlcea și 5 km de orașul Băbeni, Vâlcea. Este declarată monument istoric cu , sub denumirea "Mănăstirea "Dintr-un Lemn"". Cea mai veche mărturie despre apariția mănăstirii într-un ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a mitropolitului Neofit Cretanul, spune
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a mitropolitului Neofit Cretanul, spune că "un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care amintește Paul
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a mitropolitului Neofit Cretanul, spune că "un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care amintește Paul de Alep și tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuță, numită din această pricină "Dintr-un lemn". Cam tot așa afirma pe la 1842 poetul Grigore Alexandrescu care vizitează lăcașul, ascultând legendele locului. Bisericuța din lemn de stejar
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuță, numită din această pricină "Dintr-un lemn". Cam tot așa afirma pe la 1842 poetul Grigore Alexandrescu care vizitează lăcașul, ascultând legendele locului. Bisericuța din lemn de stejar, din bârne groase pare a fi fost ridicată pe la mijlocul secolului al XVI-lea. În biserică se află Icoana Maicii Domnului de care este legată existența așezământului monahal. Despre când și unde a fost pictată icoana, părerile sunt împărțite. Profesorul Andrei
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele "Moartea vitează" și "Oșteanul român", pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează "Hora de la Plevna" pe versuri de Vasile Alecsandri, "Stejarul și cornul" pe versuri populare, " Ca un glob de aur" pe versuri de Dimitrie Bolintineanu. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare și a publicat recenzii și studii muzicale, articole în legătură cu valoarea folclorului ca bază pentru dezvoltarea muzicii culte. Compozitorul și
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
și aproapi de ce de istov cădere"" astfel încât dacă ""nu să va tocmi în curund, esti să se surpi"". În 1787 s-au efectuat unele reparații, atunci fiind decorată fațada cu piese ceramice, sub formă de stele, discuri și frunze de stejar, de inspirație orientală. Arhimandritul Domițian menționa într-o inscripție pe un Minei donat de el în 1787 că lucrările le-a ""făcut cu însăși cheltuiala mea, căci am aflat biserica pustie și cu totul goală... căci n-am aflat nici
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]