10,586 matches
-
ar fi înțeles motivele comportamentului Catherinei, dacă ar fi sesizat semnificația profundă, ambiguă a ironiilor sale, dublura lor de catifea. Din păcate, tânărul este derutat de atitudinea Catherinei și sfârșește prin a se simți ofensat de aceasta. "Divina lui Catherine", strecoară el într-un bilețel, nu contenește a-l sfâșia cu "ghearele" sale. Curând, cei doi veri se ceartă, adoptă un ton rece, își aruncă priviri ironice. Relația lor devine glacială. Sfârșesc prin a se ignora. Amestecul de malițiozitate și afecțiune
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să nu spulbere vraja momentului. În acel moment, Pietro, cu simțurile înnebunite, depășește granițele gesturilor pe care fata e dispusă să i le tolereze. "Bărbatul acesta, Dumnezeule mare, strigă Maria, m-a strâns și mai tare, și l-am simțit strecurându-și mâna de-a lungul rochiei mele într-un fel care m-a făcut să mă trag înapoi ca lovită de trăsnet..." "Copleșită de groază, de rușine și de furie", îl împinge cu brutalitate și îi spune că nu vrea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
departe de viața mondenă", să nu le "deprindă să trăiască precum femeile". Sau aleg să introducă chiar în corpusul textului morala narațiunii. "Sunt unii care nu văd în flirt decât o joacă... o distracție care le pare lipsită de primejdii", strecoară Albert Clairouin în Le Flirt. "Însă aceștia se înșeală. Flirtul e o distracție, sunt de acord, însă puteți fi încredințați că, mai devreme ori mai târziu, pe unul dintre jucători, dacă nu chiar pe amândoi, acest joc îl va costa
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ale tuturor orașelor și satelor se înalță monumente impunătoare și solemne închinate celor căzuți. Văduvele de război, în număr de 600 000, condamnate de convențiile sociale să ducă o viață de sacrificiu, solitară, cutreieră cimitirele. Pe străzile de pretutindeni se strecoară, neobservate și resemnate, în cadrul ceremoniilor oficiale, siluetele cernite ale acestora. Alături de ele, foștii combatanți "cu mutrele sparte" se reunesc în asociații. Ei mărturisesc, povestesc scenele dramatice din timpul bătăliilor și se așteaptă să beneficieze de dreptul de a veghea asupra
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sus sau să o considere o mironosiță. Dacă, dimpotrivă, femeia consimte, "apropierea devine mai insistentă". Bărbatul își prinde partenera strâns în brațe, încearcă să o răstoarne pe bancheta mașinii sau pe canapeaua din salon. Vrea s-o sărute, să-și strecoare mâna până la portjartier, pe sub corset... Odată atins acest stadiu, "dacă frumoasa nu cedează, dacă, odată golite cele două pahare, îi arată musafirului ușa [...] nu mai e doar o înțepată, ci o stricată care încearcă să-i inducă pe bărbați în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Broadway unde ne-am luat rămas-bun. [...] Știm amândoi, îmi doresc, am nevoie, voi avea parte de bucuria regăsirilor. Așteaptă-mă, eu te aștept. Sărutări nenumărate, sărutări, a ta Simone". Și asemenea unei midinete zburdalnice de 16 ani, Simone de Beauvoir strecoară în plic "floricele din Franța". Sărută coala pe care-și așterne cuvintele, lăsând pe hârtie o amprentă de ruj de buze... Un nou umanism? În timp ce visează la Făt-Frumos al ei, Simone de Beauvoir și aici este unul dintre paradoxurile sale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu gemete mici și înfiorări". Peste măsură de " înfierbântat [...] cu un fel de frenezie controlată", tânărul decide că preliminariile duraseră suficient și că sosise momentul să treacă la o apropiere mai mare, la un flirt mai avansat. De aceea, își strecoară foarte delicat mâna ca "să prind în palmă baza deliciosului ei sân drept". În aceeași clipă însă, Leslie, cu fermitate și hotărâre, "își mută brațul într-o poziție de apărare care spune clar: "Nu-i permis"". Pentru Stingo, excitat la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ca o fecioară din vremurile apuse, este o fortăreață de necucerit. Sleit curând de această "luptă oceanică" și simțindu-se "împins până la marginea demenței", Stingo se hotărăște să joace totul pe-o singură carte. Ia mâna lui Leslie și o strecoară pe furiș în șlițul pantalonilor lui... Reacția lui Leslie este atât de violentă, atât de exagerată, încât îi spulberă și cele din urmă iluzii. Când își dă seama ce ține în mână, tânăra scoate un "țipăt înfundat" și "se rostogolește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cinema, să se transforme în vampă. Într-o zi, în timpul unei escapade cu Stef într-un hotel de la malul mării, se îmbracă în stilul Ritei Hayworth. În timp ce iubitul său face fotografii de modă cu manechine profesioniste pe plajă, Nadia se strecoară într-un furou negru, asortat cu mănuși lungi de aceeași culoare și ciorapi sexy de nailon. Își pune un colier de perle și își aruncă în jurul gâtului un boa de puf. Când revine în cameră, Stef o asaltează cu fotografii
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
odată cu sfârșitul secolului al XIX-lea declinul creștinismului, emanciparea tineretului și a femeilor, precum și erotizarea societății. "Mare, sex și soare" Cupidon, micul zeu înaripat, își azvârle tot mai mult săgețile în nasul și în barba bunului Dumnezeu. Apare și se strecoară pretutindeni, în minți și în trupuri, cunoaște un adevărat triumf. În anii '50, ca un semn al noilor timpuri, psihanaliza ajunge în fine la ordinea zilei și în Franța. Vreme îndelungată puțin cunoscut, disprețuit sau redus la imaginea stereotipă de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
intrat în galerie, urmărea chiar de la intrare armătura compusă din p opicii de lemn, înalți de 40 cm., plantați la o distanță de 1-1,50 m. unul de altul, după caz, pe o parte și alta a celui care se strecura, iar înainte de a începe săpatul, pe cei doi popici din imediata apropiere, așeza o traversă, tot din lemn confecționată, care susținea galeria să nu se surp e la locul de exploatare. Minerul cu piconașul lovea în stratul de cărbun e
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
care era pregătit din timp și mă luam după dânșii, dar până ajungeam eu în fundul grădinii, cel care îi p ăzea îi și anunța cu... șase-șase; ei săreau din pomi, își luau ce aveau de luat, și îndată se și strecurau prin gaura din gard unde special fuseseră din timp desprinse două-trei scânduri, pierzându se undeva pe marginea căii ferate, până ce nu-i mai vedeam... Copil ce eram, mi-am propus, ca cel ce îl înlocuiam pe tata, să i pedepsesc
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu Editura Junimea Iași 2016 Murgul viselor mele frămîntă nebun din copite, zvîcnind peste iarba uscată a veghilor pline de dor, iar foamea de zări despletite spre cer o proclamă sonor. În coama de vînt, nechezatul strecoară uitate ispite... MICI AMĂNUNTE Dacă încep iar cu scuzele, ca la prima mea carte, risc să par fățarnică și cam prețioasă. Dar cum să fac, în fața celor care vor găsi, în acest volum, unele episoade pe care le-am publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de fard de pe fața bătrînei Veneții. Cu stropul de fard pe piept, m-am oprit iarăși lîngă mult cîntatul Ponte di Rialto și apoi, am pornit alene spre Via San Gregorio, numărul 701. Trec peste Ponte dell' Accademia și mă strecor printre străzile și canalele calme dintre biserica Santa Agnese și abbazia di San Gregorio, gustînd în sfîrșit! o pace adîncă și priveliștea oferită de trecători potoliți, în general vîrstnici, care nu se grăbesc, nu țipă, nu vînd nimic. Opresc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe care-l țes canalele și punțile mărunte, aflu Veneția acea Veneție bătrână, rufoasă, ridată și rău mirositoare, Veneția vânată verzuie a clădirilor leproase prin zidurile cărora apa se infiltrează insidios și lent, milimetru cu milimetru, ca un cancer perfid strecurat în organismul ros de ani, al unui bătrîn. Este Veneția fără fard, obosită, femeie bătrînă la ea acasă, acolo unde nu așteaptă ca vreun oaspete nepoftit să-i descopere agonia, zdrențele din ferestrele înlocuind neonul magazinelor cu amintiri, duhoarea canalelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe asfaltul Cetății. Din pricina lor, am petrecut o oră în plus acolo, între Crepuscul și Auroră, între Somn și Moarte, între fluturările de aripi ale sufletelor lui Giulianno și Giovani și curbele perfecte ale marmurei lui Buonarotti. În soarele luminos, strecurat prin aerul purificat de ploaie, ne-am dus apoi să mîncăm la "Gastonne". Dacă ați fost vreodată la Florența și n-ați călcat în "trattoria" lui Gastonne, ați pierdut ocazia de a mînca cel mai bun "canelotti" din întreaga peninsulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
peretele unde scria că, dacă introduci o monedă lîngă inscripție, se luminează statuia. Eu am văzut-o și m-am gîndit repede că, oricum, seara, am să fiu prea obosită pentru ca să mai am nevoie de cină alte două banane am strecurat o monedă acolo, s-a auzit un declic și s-a făcut multă lumină, poate prea multă. Toți au făcut ooo! și statuia nu mai avea secrete, dar era ea toată un mister și nimeni, niciodată, nu putea să afle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de bilet din trenul Pisa-Genova. Un acar se uită lung la mine și spune ceva. Aici, la graniță, dialectul italian este greu de înțeles. Vînzătorul de fructe rîde și îmi întinde o piersică zemoasă. Văzînd că nu înțeleg, mi-o strecoară în palmă: ia-o! Mulțumesc și mușc cu sete ultimul fruct de pe pămîntul italian. Un tren se apropie pufăind și întreb impiegatul dacă se îndreaptă spre Geneva. Niciodată, în Italia, nu am putut obține o informație precisă asupra mersului trenurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
interesez ar merge într-adevăr spre Geneva. Evident, nimeni nu știe cu siguranță. Urc într-un vagon lung, împărțit printr-o ușă batantă, în clasa I-a și a II-a. O ușă batantă despărțind niște oameni de alți oameni. Strecor o privire în compartimentele de clasa I-a: măști opace și uniforme moțăie sau rumegă în silă felii copioase de șuncă, ce se adaugă la sigur straturilor asemănătoare de pe propriul lor trup dezobișnuit de mișcare, de zguduirea unor hohote de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
consulatul elvețian din Annecy, cerînd două vize: cea de ieșire dn Elveția și cea de intrare în Franța. Peripețiile hilare ale acestei căutări, precum și fericita obținere a vizei fac parte din altă poveste. Pînă atunci însă, drumul spre Chambery se strecoară printre crestele spectaculoase ale Alpilor, într-o noapte fără lună, dar senină-senină, țintuită pe boltă cu milioane de cuie sclipitoare. Ajungem Orașul este atît de pustiu, încît pare mort. Jackie vrea să știe încotro trebuie s-o ia și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mai greu înapoi... Și așa, povestind, ajung într-un pat mare, cu miros de sulfină și levănțică și lunec, lunec în somn încă înainte de a pune capul pe pernă. Dimineața, mă trezesc gîdilată de o rază de soare care se strecoară printre crestele Alpilor drept spre nasul meu. Deschid fereastra și amestecul de culori ce se revarsă de pe culmile sure peste brazii de pe văi pînă în parcul înflorit al gazdelor mele, mă năpădesc într-un efluviu de aer tare și pafumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fost din altă țară. Ce spui, domnișoară, că era francez? Din Haute Savoie? Cum? Era parașutist? Ei, d'aia!". Și cumetrele duc mîna la frunte într-un gest semnificativ. Dar, oricum, localitatea este prea aproape de Italia pentru ca să nu se fi strecurat o sensibilă doză de căldură umană în sufletele acestor francezi bănuitori și ținînd la mica lor viață cotidiană, netulburată de străini sau de nepoftiți. Și apoi, Doctorul este foarte iubit în toată regiunea. Un bătrîn în cîrje, venit din satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
susține că există undeva, ceva mai departe, o mică scenă pe care, cu o seară înainte, se cînta o muzică ciudată. Ciulim urechile. Parcă se aude, intr-adevăr, ceva ca un sunet prelung, ca un suspin sau o chemare. Ne strecurăm pe aleile întunecate, pe firul sunetelor și deodată găsim ceea ce căutăm. Este o estradă mică, acoperită, în fața căreia se găsesc cîteva șiruri de bănci. Pe acestea, cîțiva spectatori, nu mai mult de zece, ascultă liniștiți pe cei patru muzicanți de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ne întind mîinile, Ganjur le explică cine suntem, ei rîd cu gesturi largi, ne deschid ușa strălucitoare, lăcuită și delicat ornată a uneia dintre iurte, îndemnîndu-ne să intrăm. Aplecăm cît putem staturile noastre prea înalte pentru pragul colorat și ne strecurăm la căldură, într-o iurtă spațioasă, luminată cît se poate de bine de razele puternice ale soarelui, căzînd vertical prin deschizătura acoperișului. Căldura provine de la o mică sobă de tuci al cărui coș se înalță prin aceeași deschizătură și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
capacitate de nu mai știu cîte mii de oameni, dar asta nu mai contează. În clipa de față... nu mai este pic de loc! Totul pare neîncăpător și acea mare de oameni pare să cuprindă o lume. Încerc să mă strecor. Încalec trupurile înghesuite pe dalele de piatră ale pardoselii, mă preling printre cele rămase în picioare, spectacolul este halucinant și încerc să mă regăsesc. Ce caut eu aici cu bietul, absurdul meu costumaș de gală? Puteam veni îmbrăcată oricum, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]