9,580 matches
-
1774, suveranul s-a îmbolnăvit de variolă și, sub presiunea apropiaților, i-a cerut contesei du Barry să părăsească palatul. Și-a chemat confesorul să se spovedească spre a i se ierta păcatele, după care a intrat în lumea umbrelor. Succesorul, Ludovic al XVI-lea (1774-1792) și Maria Antoaneta au exilat-o pe contesă la o mânăstire unde au căutat-o creditorii să-și achite datoriile. Cu îngăduința familiei regale, contesa a părăsit mânăstirea și a trăit departe de Curtea regală
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
el însuși? Asta ar fi ca și cum ai susține că un tată duios îi iubește pe copiii altuia mai mult decât pe ai săi, pentru că se înfurie din cauza greșelilor acestora, și nu spune niciodată nimic celorlalți." Trecându-i în revistă pe succesorii lui Molière, care nu au avut "nici geniul, nici probitatea sa", ca Dancourt sau Régnard, el îi condamnă fără drept de apel. Dacă tragedia moare încet la începutul secolului, comedia, susceptibilă de evoluție, experimentează forme noi ce pregătesc drama. Destouches
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exemplare pentru acesta din urmă1. Iar, În ceea ce privește păstrarea personalității, trebuie amintită practica prin care se trimit morților adevărate scrisori 2, În care li se cere să se intereseze și să intervină pentru a rezolva problemele de familie care apar Între succesorii și moștenitorii lor: mortul este legat În continuare de lumea sa, o experimentează și poate Încă să intervină În Întâmplările specifice acesteia. 6. RELIGIA ȘI SOCIETATEATC "6. RELIGIA ȘI SOCIETATEA" E ușor de observat că abundența de informații pentru această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se dă titlul de „Osirisxe "Osiris"”, care, În Textele Piramidelor, se pune În fața numelui regelui. „Regele Osiris...” este tatăl mitologic mort al regelui mitologic viu identificat cu Horusxe "Horus": faptul că regele este Osiris - regele morților - decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta este rezultatul unui mecanism care, Între timp, s-a distrus; se ajunge totodată la situația În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Neu, 1974, p. 127; cf. și Gurney, 1977, p. 11). Textul lui ¾attușili arată clar cum a Început procesul de Îmbogățire a panteonului din capitala hitită prin Înglobări succesive ale divinităților țărilor cu care hitiții au intrat În contact. Și succesorul lui ¾attușili, Murșili I, continuă practica de a transfera la Hattușaș statuile principalelor divinități ale cetăților Învinse, după cum reiese dintr-un text babilonian, care se referă la readucerea În Babilon a unei statui a zeului Mardukxe "Marduk", pe care Murșili
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau hurrită, fie sunt de origine hatico-hitită (Lelwanixe "Lelwani", de exemplu). Odată cu lărgirea teritorială a statului Hattixe "Hatti" În urma campaniilor militare ale lui Șuppiluliuma I și ale fiilor săi, mai ales ale viceregelui din Karkamiș, Șarri-Kușuhxe "Kușuh"Î și ale succesorului său Murșilli II, ajung să facă parte din panteonul oficial divinități ale regiunilor cucerite din Anatolia occidentală și orientală, din Kizzuwatna și din Siria de Nord. Atenția acordată acestor divinități este proporțională cu exigențele politice, fiind uneori posibil ca divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zincirli sunt importante pentru că oferă alte elemente de cunoaștere a religiei, prețioase În tabloul general sărac al izvoarelor noastre. În special din inscripția lui Panammuwa putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de urmașii lor. Succesorul suveranului mort, cu ocazia unui sacrificiu către zeul Hadad, va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul lui Panammuwa să bea Împreună cu tine”. Pe lângă faptul că putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a pus În lumină o serie de factori ce au concurat la explozia fenomenului care, inaugurat În experiența ieșită din comun a lui Alexandru cel Mare și, În formele sporadice, dar semnificative ale unui ethos special religios, În unii dintre succesorii săi imediați care, ca Antigon și fiul lui Demetrios Poliorcetes din partea atenienilor (Plutarh, Dem., 10; Diodor, XX, 46, 2), Ptolomeu I Soter (Diodor, XX, 100; Pausanias, I, 8, 6), Lisimah (Syll.3, 190) și Seleucos I (Syll.3, 250-251), primesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 113). d) Proclus (412-485 d.Hr.) Decisivă apare influența lui Iamblichos asupra lui Proclus, figură de Însemnătate proeminentă În tradiția neoplatonică, al treilea scolarh al școlii platonice renăscute la Atenaxe "Atena" după fondator, Plutarh, fiul lui Nestorxe "Nestor", și succesorul acestuia, Syrianus. Autorul unor numeroase comentarii ale dialogurilor platoniciene și al unor opere bine structurate speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult, așa cum reiese din biografia redactată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un rival specific În persoana unui arhidemon, la fel cum, În general, la yazataxe "yazata" se opun da¶va și druj. În da¶va și yazata supraviețuiesc divinități antice iraniene sau indo-iraniene, condamnate sau absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de profet sau de succesorii săi mai apropiați. Este posibil să se fi Întâmplat așa În cazul rugăciunilor tradiționale - dintre care unele fac parte din Avesta „gathică” (cf. supra, subcapitolul 1.1) -, adevărate formule magice sau manthra. În general, Khorda Avesta este foarte semnificativă sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printr-un decret al senatului roman, a „eliminat” (Pliniu, Naturalis historia, XXX, 13) druizii, profeții și vracii galezi: așadar, conducătorii romani, Înțeleseseră că druizii erau stâlpul religiei și culturii galice. Însă aceasta „eliminare” nu trebuie să fi fost definitivă din moment ce succesorul lui Tiberiu, Claudiu, a fost cel care s-a apucat să dea cetățenie tuturor galilor pentru „a aboli definitiv”, cum spune Suetoniu, acea religie de o „cruzime feroce”. Spre jumătatea secolului I d.Hr., dispare din Galia, În mod irecuperabil, cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să fi lăsat câteva urme în istoria timpului. Surprinzător, trebuie să ne predăm evidenței: nici un document extrabiblic, găsit până acum, nu-l consemnează pe Moise. Trecerea pe la curtea faraonului, intervenția sa în favoarea poporului evreu și lungile sale bătălii cu succesorul acestui faraon au rămas fără ecou în istoria egipteană. Din punct de vedere strict istoric, un singur lucru este cert despre Moise: numele său este de origine egipteană. Rădăcina mose înseamnă în limba egipteană „născut de”, „fiul [lui]”. Se regăsește
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
al lui David, Adonia, a ales și el această cale când s-a gândit că a ajuns momentul să urmeze la tron tatălui său deja bătrân (1Rg 1,5). Soarta sa nu a fost mai fericită decât a lui Absalom. Succesorul lui David a fost Solomon, nu Adonia, care a pierdut nu numai tronul, ci și viața (1Rg 2,12-25). Solomon a intrat triumfător în Ierusalim, nu pe un car tras de cai, ci pe măgărița lui David (1Rg 38). Măgarul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cananeeană este pentru moment cea care rămâne cea mai satisfăcătoare. 5. Stela lui Mernefta Din această epocă datează primul document găsit care consemnează numele lui Israel: stela lui Mernefta, incizată în piatră în anul al cincilea al domniei acestui faraon, succesorul lui Ramses al II-lea, ce a domnit între 1238 și 1209 î.C. Stela ar data așadar din jurul anului 1233 î.C. Această stelă enumeră o listă de popoare învinse de faraon într-o campanie în Asia. Spune literal
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sud. Nu ne surprinde deci să găsim numele lui Ahab printre membrii unei coaliții de mici regate aliate pentru a stăvili expansiunea Asiriei spre Vest. De fapt, în anul 853 î.C., regele Salmanasar al III-lea (858-824 î.C.), succesorul lui Asur-banipal al II-lea, pleacă și el spre Vest pentru a supune întreaga regiune. Cu această ocazie întâlnește coaliția care se opune cuceririi sale la Qarqar, în Siria, pe fluviul Orontes. Salmanasar al III-lea amintește că Ahab a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și „bravul” Iehu din Israel. Se înțelege că unul era „perfid” și celălalt „brav” din punctul de vedere al asirienilor. De aceea, dacă unul este numit „fiul nimănui” (rege nelegitim), și celălalt este lăudat, se explică de ce Iehu este considerat succesor legitim al dinastiei precedente, foarte cunoscută asirienilor. Regele Iehu este menționat în stela de la Tel Dan, după cum am văzut mai înainte, dar această parte este foarte fragmentară. Se spune numai că „Iehu a domnit peste Israel”. Probabil se face aluzie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
completează viziunea dată de Biblie despre aceste evenimente tragice. Cum armata asiriană se găsește de mai multe ori pe teritoriul Israelului, Cartea Regilor nu poate să nu-i înregistreze prezența sa. Numele regilor Salmanasar al V-lea (727-722 î.C.), succesorul lui Tiglat Pileser al III-lea, și al lui Sargon al II-lea (721-705 î.C.), fiul lui Salmanasar al V-lea, sunt menționate de Biblie, primul în 2Rg 7,3-6; 18,9-12 și al doilea în Is 20,1
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în anul 701 î.C. 1. Antecedentele conflictului După moartea lui Sargon al II-lea în anul 705 î.C. s-a aprins o licărire de speranță pentru Iuda și Ierusalim. După câțiva ani de liniște, Senaherib (705-681 î.C.), succesorul lui Sargon al II-lea, a avut de înfruntat grave probleme interne. Sub influența caldeului Merodah-Baladan care fusese învins de Sargon al II-lea, dar care a reușit să urce din nou la tronul Babilonului, au izbucnit răscoale în tot
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
întâmplat după 20 de ani de la campania sa în Iuda. Senaherib a murit în 681 î.C. O cronică babiloniană vorbește că a avut un singur fiu, în timp ce 2Rg 19,37 (Is 37,38) menționează numele a doi fii. Esarhadon, succesorul lui Senaherib, menționează rolul fraților săi (la plural) într-un complot împotriva lui în dorința lor de a acapara tronul. Informația Bibliei poate, deci, să aibă un fundament istoric. 2Rg 19,37 (Is 37,38) vede, cu siguranță, în moartea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
la școala lui din Franța și studiase la Universitatea Jagellonă de la Cracovia. În 1927 a devenit conferențiar de istorie slavă la Universitatea de la București, înviind astfel moștenirea lăsată de Ion Bogdan. Panaitescu pretindea întotdeauna obiectivitate totală de la romanticii naționaliști. Ca succesor competent al lui Ion Bogdan, el cerea ca ura față de Rusia și "influența slavă asupra istoriei românilor să nu fie subestimate și nici latinizarea supraestimată"160. Stimulatoarea lor publicație, "Revista istorică română" , publica articolele scrise de istorici reprezentînd o gamă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
of an Illusion (Trecutul unei iluzii) a regretatului François Furet. Complet diferite În celelalte privințe, aceste cărți și autorii lor au În comun o siguranță născută din profundă erudiție și dintr-o Încredere În capacitățile intelectuale greu de găsit la succesorii lor, precum și o claritate a stilului care ar trebui să servească drept model tuturor istoricilor. Dintre specialiștii În istoria recentă a Europei din ale căror lucrări am Învățat cel mai mult, trebuie să-i menționez și să le mulțumesc În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să existe doar o mare putere continentală, URSS, și o mare putere maritimă, Marea Britanie”. Desigur, 130 de ani mai târziu, existau și diferențe: În 1945, Stalin era mai preocupat de Asia Centrală și Orientul Apropiat decât fusese Alexandru (dar nu și succesorii lui, foarte activi În zonă); invers, strategii sovietici nu mai erau obsedați, ca țarii, de Constantinopol, strâmtori și sudul Balcanilor. Dar În politica externă a Uniunii Sovietice continuitățile erau mai importante decât diferențele. Veriga de mijloc sunt calculele lui Sazunov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Franța, Italia și, bineînțeles, URSS pentru o Întâlnire la Szklarska Porêba, În Polonia, la sfârșitul lui septembrie 1947. Scopul declarat al Întâlnirii era constituirea Kominformului (Biroul Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești), un succesor al Internaționalei Comuniste, menit să coordoneze activitatea comunistă internațională și să amelioreze comunicarea Între Moscova și partidele-satelit. Dar obiectivul real al Întâlnirii și al Kominformului Însuși (care s-a reunit de numai trei ori Înainte de a fi desființat În 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfâșiat de lupte interne, iar eliminarea extremelor dreaptă (Pătrășcanu) și stângă (Pauker) a Însemnat, mai presus de orice, triumful facțiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dictator de o eficacitate cruntă, cu un stil de guvernare ce amintea morbid (ca și cel al succesorului său, Nicolae Ceaușescu) de vechile regimuri autoritariste din Balcani. În acești ani, evreii din România au fost Înlăturați din posturile guvernamentale și de partid, ca și cei din Germania de Est și Polonia, alte două țări În care o facțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]