9,812 matches
-
nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
de liliac, străduindu-mă concomitent să nu distrug mașina extrem de scumpă a altcuiva. Superbă viață! Exact cum o visasem. Am reușit să las mașina la garajul Mirandei și câinele În brațele portarului fără vreun incident neplăcut, dar mâinile Încă Îmi tremurau atunci când m-am urcat În mașina de serviciu, cu șofer, care mă urmase prin tot orașul. Șoferul mi-a aruncat o privire plină de simpatie și a făcut o remarcă Înțelegătoare cu privire la dificultatea de a conduce o mașină cu cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
găsesc cățelușa prin apartamentul ei cu optsprezece camere, să manevrez schimbătorul acela de viteze ca să scot mașina din parcare și să-mi croiesc drum prin cele vreo douăzeci de intersecții Înapoi la birou. — Bineînțeles, Miranda. Cincisprezece minute. Am Început să tremur din nou când am ieșit din biroul ei și m-am Întrebat dacă e posibil ca inima mea să cedeze pur și simplu și să fac infarct la Înaintata vârstă de douăzeci și trei de ani. Prima țigară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luni Într-o săptămână. Ceea ce Îmi lăsa ceva mai mult de opt zile ca să găsesc și să mobilez un apartament Într-una dintre cele mai demente piețe imobiliare din lume. Am Închis telefonul și m-am trântit pe canapea. Îmi tremurau mâinile și am scăpat receptorul pe covor. O săptămână. Aveam la dispoziție o săptămână ca să-mi Încep munca În postul pe care Îl acceptasem, acela de asistentă a Mirandei Priestly. Ei, dar stai așa! Uite ce mă deranjase de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
momentul În care mașina a tras În fața clădirii. Am amenințat că sparg ușile turnante dacă Eduardo nu mă lasă să trec fără spectacol. Când am ajuns la etajul nostru, transpirația Îmi trecuse deja prin bluză. Mâinile au Început să-mi tremure când am intrat În biroul nostru și discursul pregătit cu grijă (Bună, Miranda. Mă simt bine, mulțumesc de Întrebare. Tu ce mai faci? Uite ce e, voiam doar să te anunț că am Încercat foarte serios să găsesc magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai durează mult și... — Te-am sunat ca să-ți spun că vreau masa de prânz și o vreau acum. Nu prea e loc de nuanțe subtile. EMILY-ÎMI-VREAU-MASA-DE-PRÎNZ. ACUM! Și cu asta mi-a Închis telefonul În nas, iar mâinile Îmi tremurau atât de tare Încât am scăpat celularul pe podea. Nu l-aș fi putut scăpa mai repede nici dacă mi-ar fi luat foc. Sebastian, care părea gata să leșine din cauza celor petrecute, s-a aplecat imediat, a ridicat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața, domnule Tomlinson. Ce vă aduce aici atât de devreme? l-am Întrebat eu.Vă informez cu părere de rău că Miranda nu a venit Încă. A chicotit, iar nasul i-a tremurat ca unui rozător. — Da, da, nu vine decât după prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am obținut chiar eu confirmarea și sunt sigură. Te așteaptă cu plăcere. OK. Îți urez un zbor plăcut. Da, am confirmarea. Îl trimit chiar acum prin fax. OK. La revedere. A pus receptorul În furcă și am avut impresia că tremură. — De ce nu pricepe femeia asta? I‑am spus că ora ei la coafor și cosmeticiană e confirmată. Și pe urmă i‑am spus din nou. De ce trebuie să i‑o tot repet de cincizeci de ori? Și știi ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi terminat, dar, ca de obicei, instinctul meu a dat greș. — Alooo? E cineva acolo? Procesul de conectare a unui telefon e cumva prea dificil pentru amândouă asistentele mele? — Nu, Miranda, bineînțeles că nu. Îmi pare rău, dar... Vocea Îmi tremura puțin, nu reușeam defel să mi‑o controlez cu totul. —... dar nu prea reușim să Îl găsim pe domnul Lagerfeld. Am sunat deja În cel puțin opt... Nu prea reușim să Îl găsim? m‑a maimuțărit ea batjocoritor, cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
peste umerii ei, În așa fel Încât au rămas la vedere numai buclele negre. — Ce se petrece aici? a Întrebat Lily cu voce răgușită, străduindu‑se să‑și mențină ochii deschiși. S‑a Întors și m‑a văzut pe mine tremurând de furie În pragul ușii, pe Alex În diversele lui posturi de autoritate masculină și pe Băiatul Ciudățoi care se precipita să‑și lege șireturile adidașilor lui Diadora albastru cu galben‑canar, ca să iasă dracului de acolo Înainte ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
măsură să mă ajute. Tâmpita asta pe care mi‑a trimis‑o e retardată mintal. Privirea mi s‑a Îndreptat spre fata cea tristă care se ascundea În hol, cu o Înfățișare la fel de Înspăimântată ca un hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și se chinuia să nu izbucnească În plâns. Am presupus că Înțelege englezește, așa că i‑am aruncat privirea cea mai Încărcată de simpatie de care eram capabilă, dar ea a continuat să tremure. M‑am uitat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și se chinuia să nu izbucnească În plâns. Am presupus că Înțelege englezește, așa că i‑am aruncat privirea cea mai Încărcată de simpatie de care eram capabilă, dar ea a continuat să tremure. M‑am uitat prin cameră și m‑am străduit cu disperare să țin minte tot ce turuise Miranda. — E‑n regulă, am zis eu În direcția aproximativă de unde Îi auzisem vocea - dincolo de varianta ceva mai mică a unui pian de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
totdeauna. Asta‑i tot. Am plecat În zbor pe coridor, mai repede decât fugisem vreodată pe tocuri și am deschis celularul Înainte de a ajunge În camera mea. A fost aproape imposibil să formez numărul lui Briget, așa de tare Îmi tremurau mâinile, dar am reușit cumva să Îl formez până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget! am urlat eu, iar vocea mi‑a sunat răgușit. Unde e? Unde e? Vreau să vorbesc cu ea. Acum! Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Început eu, iar vocea mi‑a reverberat În propriile urechi. Nu Îmi dau seama dacă era din cauza microfonului sau din cauza sângelui care Îmi vâjâia În cap, dar nu conta. Singurul lucru pe care mi‑l amintesc cu claritate este că tremuram incontrolabil. — Numele meu e Andrea Sachs și sunt asistenta Mi... ăă, lucrez la Runway. Din păcate, Miranda, ăă, doamna Priestly a trebuit să plece pentru moment, dar aș dori să primesc acest premiu În numele domniei sale. Și, firește, În numele tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum se numea consiliul sau președintele lui - tuturor celor prezenți pentru, ăă, această mare onoare. Știu că vorbesc În numele tuturor celor de la revistă atunci când spun că suntem cu toții onorați. Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri și tremuram din toate Încheieturile și Începusem să devin deja conștientă că mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium și abia după ce am ajuns la ușa din spate mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda, am anunțat‑o eu cu o voce normală care, pentru prima dată de când aterizasem la Paris, nu tremura incontrolabil, dar nu cred că voi putea să fiu prezentă la petrecerea de mâine seară. Înțelegi, nu‑i așa? Sunt convinsă că va fi o petrecere minunată, așa că te rog să te bucuri de ea. Asta‑i tot. Și, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scrierea, și i-o voi tîlcui. 18. Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadnețar: împărăție, mărime, slavă și strălucire; 19. și din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau și tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, și lăsa cu viață pe cine voia; înălța pe cine voia, și cobora pe cine voia. 20. Dar cînd i s-a îngîmfat inima și i s-a împietrit duhul pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mi s-a sluțit, și am pierdut orice vlagă. 9. Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pămînt. 10. Și iată că o mînă m-a atins, și m-a așezat tremurînd pe genunchii și mîinile mele. 11. Apoi mi-a zis: "Daniele, om prea iubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe care ți le voi spune acum, și stai în picioare în locul unde ești; căci acum sunt trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
om prea iubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe care ți le voi spune acum, și stai în picioare în locul unde ești; căci acum sunt trimis la tine! După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurînd. 12. El mi-a zis: "Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ți-ai pus inima ca să înțelegi, și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
scrisori fără sensibilitate, de unde să știu dacă ele au sau nu acest tic de a simți, egal cu al personajelor din carne, din oase și din sentimente); le-a luat decis (asta am putut să-mi dau seama; nu-i tremurau mâinile ca unora ce-și rememorează amintirile prin intermediul scrisorilor), le-a răsfoit cu o mână sigură, cum ai răsfoi un teanc de bani, să vezi dacă nu sunt ascunse printre hârtii și unele false, le-a dus la nas; ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi porni la drum, eu mă cunosc În asemenea ocazii. Dar trebuie să rezist până la capăt, trebuie ca, uitându-mă În prăpastie, să nu mă Înspăimânte În așa fel Încât să cad, trebuie să-mi țin firea și să nu tremur prea tare de teamă. De obicei, mi-a plăcut primejdia, ba chiar, de multe ori, am căutat-o. Acum ea va veni singură. Uneori mi-e teamă să nu șovăi În fața stâncii. Dar acolo, Înainte de plecare, eu trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reciproc. (ieri) Azi, corpul ei s-a mișcat participativ În act; „Iată, am simțit că exist și eu!“, a strigat, cutremurată de violența orgasmului. Acest strigăt visceral a zguduit pereții casei, a pus În vibrație mobilele vechi, a făcut să tremure cărțile din bibliotecă, dând de Înțeles că o intrare În existență a corpului feminin e mai importantă decât tot ce au conservat ele În semnele scrise. Când o femeie ia act de existența ei corporală, este mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru ea. Aura 3 februarie 1960 (miercuri) Azi a venit În vizită la mine Marcel Comănici și mi-a adus flori. Ce știam eu ce mă așteaptă la gheață... Seara am fost la patinaj, dar nu puteam patina. Piciorul Îmi tremura, iar sufletul plângea gloria pierdută. Azi a fost repetiție pentru festival. A fost foarte frumos. Turbam, simțeam cum mă sufoc de furie și deznădejde. Îmi venea să-i strâng pe toți de gât și apoi să mor și eu. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încordat ca un arc, ca arcul lui Ulise, pus la probă de el Însuși la Întoarcerea din călătorie. Când ea mi-a eliberat brațul și mi-a prins mâna În mâna ei, tensiunea aceasta a crescut, Încât am Început să tremur. Am deschis ochii și visul nu m-a părăsit. E ca și cum corpul ei ar fi prezent, dar nu este vizibil decât pentru mine. (azi) În această duminică matinală de vară, A. a strigat sălbatic În act, scuturată de o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când a Întâlnit pe a sa, și cuvintele acelea „ești Încă copil“ mă distrăgeau și mă fermecau peste măsură. Așteptam cu Înfrigurare seara aceasta Îngrozitoare. Toată după-masa am visat, am hotărât să mă las sărutată așa cum vrea el. Inima Îmi tremura de plăcere, când mă gândeam că-l voi simți din nou lângă mine, din nou voi fi În brațele lui. Așteptarea era dureroasă, prea dureroasă după obsesia chipului său toată ziua, În fiecare clipă. Doream cu ardoare să mai simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]