95,658 matches
-
asumată de către vicepreședintele său, republicanul socialist-revoluționar Alexandr Kerenski, care era și ministru de justiție și apoi și de război. Aproape toți revoluționarii, mai ales cei formați la școala marxistă, credeau că revoluția proletară este prematură într-o țară atât de rurală și de întârziată din punct de vedere economic. În ochii lor, Rusia era suficient de matură doar pentru o revoluție burgheză, proletariatul fiind lipsit de experiență și prea slab numeric. Revoluția trebuia în primă fază să se limiteze la sarcinile
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
fost preluat și de către muncitorii din SR sau de menșevici. La 31 august, sovietul de la Petrograd și 126 de soviete din provincie au adoptat o rezoluție în favoarea transferului puterii către soviete. Revoluția continua și se accelera, mai ales în zonele rurale. În această vară a anului 1917, țăranii au trecut la acțiune și au confiscat pământurile moșierilor, fără a mai aștepta promisă și continuu amânată de guvern. Țărănimea rusă s-a reconectat în fapt cu tradiția sa îndelungată de ample revolte
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pună terenul în comun, sau să-l împartă între țăranii săraci. Textul confirmă, de fapt, realitatea deja existentă, deoarece agricultorii deja confiscaseră terenurile în vara anului 1917. Dar făcând acest lucru, el a câștigat pentru bolșevici neutralitatea binevoitoare a zonei rurale, cel puțin până în primăvara anului 1918. În cele din urmă, a fost desemnat un nou guvern, numit „Consiliul Comisarilor Poporului”. Aveau să urmeze și alte măsuri, cum ar fi o nouă abolirea a pedepsei cu moartea (în ciuda reticenței lui Lenin
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
timpurii. Bolșevicii s-au confruntat singuri cu enormele dificultăți ale unei Rusii explozive, unde preluarea puterii de unii singuri nu întrunea deloc unanimitatea. Primul Război Mondial făcuse Rusia să sângereze și o privase de mare parte din provizii. În mediul rural, neexistând bunuri de consum de cumpărat contra cerealelor, fermierii deja încetaseră să mai alimenteze orașele, chiar înainte de Revoluția din Februarie. Deja Guvernul Provizoriu al lui Kerenski trebuise să treaca la rechiziționarea forțată a stocurilor de alimente, pentru a hrăni orașele
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
luni, cvasidispariția oricărei activități economice în țară. În ianuarie 1918, rația medie de grâu în marile orașe a scăzut la 3 livre pe lună. Întreprinderile a trebuit să se închidă, muncitorii nu mai găseau hrană, bandele de jefuitori cutreierau zonele rurale în căutare de alimente, armata era confruntată cu dezertări în masă. Unul din primele decrete ale guvernului bolșevic aproba desființarea deja efectivă a marii proprietăți funciare și lăsa inițiativa țăranilor pentru a decide dacă împart sau socializează pământul. Acest decret
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
fermierilor. Lenin scria: Într-adevăr, pentru bolșevici, era pe ordinea de zi și nu construirea unei societăți socialiste, pe care o considerau imposibilă într-o țară atât de săracă. Conștienți, prin urmare, că nu ar putea guverna fără sprijinul maselor rurale, imensa majoritate a țării, bolșevicii au convocat între 10 și 16 noiembrie un congres țărănesc. În ciuda unei majorități SR ostile bolșevicilor, acest congres a ratificat decretul privind pământul și și-a dat sprijinul noului guvern, consacrând o uniune provizorie între
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a dat sprijinul noului guvern, consacrând o uniune provizorie între proletariatul urban și țărănime. Astfel, în cele câteva luni foarte grele dinainte de tratatul de la Brest-Litovsk, noua putere a reușit să evite pericolul de a-și înstrăina și mai mult masele rurale, care deja se confruntau cu ostilitatea țariștilor, liberalilor, și a unei părți importante a formațiunilor socialiste. Dar a moștenit problema catastrofală a aprovizionării orașelor, care deja dusese la răsturnarea lui Nicolae al II-lea și a lui Kerenski. Nevoia de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
și a lui Kerenski. Nevoia de a continua rechizițiile de cereale pentru a supraviețui poartă în ea sămânța unui grav conflict cu țărănimea. Sovietele au organizat, astfel, încă din primăvara anului 1918, detașamente de muncitori, care efectuau rechizițiile în mediul rural. Violența frecventă a metodelor acestora, împreună cu cea a rezistenței țărănești, a dus la o scădere semnificativă a producției agricole. Mai târziu, , în timp ce proclamau liberul schimb, aveau și ei să se vadă obligați să recurgă la rechiziții forțate. Dacă revoluția reușise
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Constituantă Rusă a fost aleasă în decembrie 1917. Deși au ajuns la 25% din voturi, și au obținut mai mult succes în orașele mari, bolșevicii erau într-o minoritate cu 175 de deputați aleși dintr-un total de 707. Zonele rurale au preferat să voteze pentru socialiștii revoluționari. Potrivit cuvântului lui Jacques Baynac, rezultatele alegerilor arătau că țara nu dorea în majoritate nici guvernul rezultat din Revoluția din Februarie, dar nici pe cel rezultat după Revoluția din Octombrie. Cu toate acestea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
ziarul lui Maxim Gorki, "Viața Nouă", a fost interzis de poliția politică. În orașe, situația alimentară a rămas explozivă. Bolșevicii nu au avut de ales și au reluat rechizițiile obligatorii efectuate de detașamente de orășeni înarmați. Aceasta a stârnit zona rurală împotriva puterii urbane, și a înstrăinat partidul de țărănimea pe care i-o câștigase decretul privind pământul. 150 de răscoale țărănești au fost reprimate în toată Rusia doar în luna iulie 1918. Dar rațiile erau tot insuficiente. În zeci de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
monarhiștilor din „” sprijiniți de armate străine. Violența sa extremă nu s-a datorat numai șocului „Terorii Albe” și „Terorii Roșii”. Ea a fost dublată de războiul țăranilor împotriva orașelor și împotriva oricărei și tuturor autorități externe impuse satelor și zonelor rurale. Astfel, „armatele verzi”, formate din țărani care refuzau înrolările cu forța și rechizițiile, luptau și împotriva Armatei Roșii și împotriva Armatelor Albe. Peste aceste lupte s-au suprapus un important conflict al generațiilor (tinerii țărani reîntorși din orașe sau din
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Albe. Peste aceste lupte s-au suprapus un important conflict al generațiilor (tinerii țărani reîntorși din orașe sau din armată căutau să se elibereze de tutela familiei , și s-au transformat în agenții cei mai hotărâți ai revoluției în zona rurală), acțiunea minorităților naționale care cautau să se emancipeze de fosta tutelă rusească, intervenția armatelor străine (între care tânărul stat polonez angajat în din 1920), și chiar tentativele revoluționarilor antibolșevici. Dar vederile adversarilor din , din , ale menșevicilor, sau chiar ale care
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Sindicatele au fost epurate, bolșevizate și transformate într-un mecanism de control al statului, cooperativele au fost absorbite, sovietele transformate în organisme de fațadă. În 1920, Troțki a stârnit controverse pe scară largă când a propus „militarizarea” muncii. În mediul rural, detașamentele armate au trecut cu violență, la rechiziționarea forțată de cereale pentru a hrăni orașele și Armata Roșie. Puterea a depus și un imens efort de alfabetizare, educație și propagandă destinat soldaților și maselor populare. S-a încurajat efervescența artistică
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
înjumătățit populația, în timp ce s-a dezintegrat: mai rămăseseră sub un milion de muncitori activi în 1921, față de peste trei milioane în 1917. În 1921-1922, , cuplată cu o foarte severă epidemie de , au făcut mai multe milioane de morți în zona rurală rusească. Dezgustați de monopolul puterii dobândit de către Partidul Bolșevic, precum și de violența și represiunea desfășurată în mediul rural sau împotriva muncitorilor greviști, marinarii din Kronstadt s-au răsculat în martie 1921, și au cerut revenirea la putere a sovietelor, alegeri
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
trei milioane în 1917. În 1921-1922, , cuplată cu o foarte severă epidemie de , au făcut mai multe milioane de morți în zona rurală rusească. Dezgustați de monopolul puterii dobândit de către Partidul Bolșevic, precum și de violența și represiunea desfășurată în mediul rural sau împotriva muncitorilor greviști, marinarii din Kronstadt s-au răsculat în martie 1921, și au cerut revenirea la putere a sovietelor, alegeri libere, libertatea pieței interne, sfârșitul poliției politice. În practică, insurecția a constat în desființarea sovietului de la Kronstadt și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sau ruși) au fost exilați din Rusia revoluționară, sau au fost izgoniți. În 1922, un decret i-a privat pe aceștia în bloc de cetățenia rusă. Pentru această mare masă de apatrizi, Societatea Națiunilor a trebuit să inventeze . În mediul rural, Partidul a rămas subreprezentat. Prevederile constituționale confereau votului muncitoresc și urban o pondere net superioară votului țăranilor. Clasa țărănească a fost una dintre singurele care și-a păstrat o autonomie puternică față de statul foarte autoritar, autonomie construită în timpul Războiului Civil
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Populația Siberiei crescuse cu 73% în anii 1897-1914. În timpul revoluției bolșevice și instalării comunismului, agricultura din Siberia a intrat în declin datorită instabilității comerciale produsă de războiul civil rus. Multe mișcări anti-comuniste au avut loc în anii 1920-1924 în zonele rurale. Cazacii care erau de partea “albilor” și partizanii “roșii” bolșevici ce s-au luptat anterior împotriva marginalilor Kolchak, au luat parte la revolte. Guvernul sovietic a început să facă propagandă prin intermediul Komsomolului. În anii 1930, comuniștii au implementat politică de
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
mongola și turcica precum buriații, tuvinienii și yakuții trăiau, inițial, în Siberia iar descendenții lor încă mai trăiesc acolo. Aproximativ 70% din populația Siberiei trăiește în orașe. Majoritatea orășenilor se înghesuiesc în apartamente de dimensiuni mici. Mulți oameni din zonele rurale trăiesc în case de lemn mai simple, dar mai spațioase. Novosibirsk este cel mai mare oraș din Siberia, cu o populație de aproximativ 1.5 milioane. Tobolsk, Tomsk, Irkutsk și Omsk sunt centrele vechi, istorice. Deținând recordul pentru cea mai
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Sztójay si apoi regimul partidului "Crucilor cu Săgeți" sub conducerea lui Ferenc Szálasi au participat la Holocaust. În jur de 440.000 de evrei în 145 de trenuri au fost deportați la Auschwitz, inclusiv marea majoritate a evreilor din Ungaria rurală și teritoriul român ocupat în 1940, Transilvania de Nord. Ungaria a fost eliberată de sub controlul trupelor naziste germane în urma ofensivei armatei sovietice din 1944 - 1945, la care a participat și armata română. Lupte grele s-au dus în special pentru
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
41% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,64%). Pentru 10,04% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bolintin-Vale avea statut de comună rurală, făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Bolintinu-Drăgăneasca, Bolintinu-Moșneni, Bolintinu-de-Mijloc și Malu Spart, având în total 3261 de locuitori ce trăiau în 685 de case. În comună funcționau două școli mixte, o moară cu
Bolintin-Vale () [Corola-website/Science/297068_a_298397]
-
locuitorii fiind reformați (49,16%), romano-catolici (30,88%), ortodocși (10,45%), greco-catolici (2,35%), baptiști (2,34%) și penticostali (1,13%). Pentru 2,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Această zonă a suferit timpuriu efectele trecerii de la cultura rurală autohtonă la cultura civilă, fapt din cauza căruia au dispărut portul popular, respectiv dansul popular propriu al localității. Această zonă întotdeauna a fost un teritoriu al apelor și a mlaștinii, cu preocupațiile aferente, cum ar fi pescuitul. Obiceiurile populare, legate de
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
să redobândească importanța, având 266 de membri. Există și o mică biserică baptistă, respectiv penticostală. Principala atracție a orașului este Festivalul „Zilele Salcâmului în Floare”, care are loc în al treilea week-end a lunii mai. Pădurile de salcâm, vânatul, turismul rural constituie un potențial turistic neexploatat împreună cu apa geotermală. Parcul dendrologic constituie o comoară ecologică. La Valea lui Mihai există investiții în lohn, cum sunt Ara Shoes Romania și Lloyd Shoes, firme care produc încălțăminte.
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
care leagă Bucureștiul de Pitești. Din DN7, la Titu se ramifică și șoseaua județeană DJ701, care leagă orașul spre sud de autostrada București-Pitești, și spre nord de Braniștea și Târgoviște. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Titu era o comună rurală, reședința plășii Bolintinu din județul Dâmbovița. Comuna avea în compunere satele Titu, Plopu, Mărunțișu, Fusea, Codreanu, Hagoaica, Dâmbovicioara și Atârnați, cu 1606 locuitori, și în ea funcționau patru biserici, două școli, o moară de aburi și instituțiile administrative ale plășii
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Biborțeni, Bodoș, Căpeni, Micloșoara și Racoșul de Sus. Fost oraș minier, în prezent axat pe industria prelucrării lemnului, cu o populație majoritar maghiară, prezintă posibilități de dezvoltare în domeniul turismului rural. Orașul este străbătut de râul Baraolt. Orașul Baraolt se află situat la nord-vestul județului Covasna, la limita de vest cu județul Brașov, pe cursul pârâului cu același nume, în Depresiunea Baraolt, la o altitudine de de 460-500 m. Conform recensământului
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
o distanță de 57 km față de municipiul Arad, orașul Ineu ocupă o suprafață de 116,6 km la contactul Depresiunii Crișului Alb cu Câmpia Crișurilor. Ineul este principala poarta de intrare în Țara Zarandului. Orașul are în componență și localitatea rurală Mocrea. În perioada 2008 - 2012, primarul orașului a fost Nicolae Mehelean. Ineul este atestat documentar din anul 1214 sub denumirea de villa Ieneu. Orașul este situat în partea de vest a României, pe cursul Crișului Alb, între Munții Zărand și
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]