102,424 matches
-
după aceea. În sec. al XIX-lea exista în satul Mileni o căsuță ce era numită școală, dascălul din acea perioada fiind Dimitrache Chiosa. Abia în 1905 s-a construit o școală nouă în Mileni, școală căreia i s-a adăugat și o cancelarie în 1960. În 1972 a fost construit noul local de școală din satul Bistrețu, prima școală din satul Bistrețu a fost înființată în anul 1909 având ca învățător pe Marin Condei care învăța în același timp cinci
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
defrișări. Prin arături și prin lipsirea solului de protectia vegetației, omul a contribuit la intensificarea unor procese. Pe suprafața Câmpiei Ploieștiului sunt prezente și urme ale modelării antropice. Astfel, cea mai extinsă acțiune antropică o constitue arătura, la care se adaugă folosirea numeroților fertilizatori ce au modificat ph-ul solului. În cadrul modelării antropice a reliefului trebuiesc menționate și cele 158 de movile presărate neregulat pe tot podul terasei Bănești, și care sunt puse pe seama popoarelor migratoare ("aceste movile constituind de fapt tumuli
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
1517. Astfel el ridica în satul Brănișteni la 1520, probabil pe locul altei biserici din lemn, o frumoasa biserica din piatra, în timpul domniei lui Ștefăniță Vodă. La început biserica a fost fără turla. Neculai Stratulat - Hatman în anul 1716, îi adaugă turn înalt de 24 m, lungind biserica cu încă 4 m. În anul 1884 se îndepărtează contraforturile și se construiesc în interior două arcuri de cărămidă pentru susținerea bolților, se îndepărtează tocurile de piatră de la ferestrele intrate în dărâmare, se
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
construiesc în interior două arcuri de cărămidă pentru susținerea bolților, se îndepărtează tocurile de piatră de la ferestrele intrate în dărâmare, se scot dalele de piatra de la pardoseala prăbușită din interior din pricina mormintelor și se pardosește cu cărămidă și i se adaugă în fata un pridvor de 6,60 m pe 6,60 m. În anul 1923 se înlocuiește catapeteasma veche măcinata de cari și igrasie și se pictează de către pictorul Zarna din Focșani. În anul 1990, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Eftimie
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
de 9 m, susținuta de contaforturi, două bolți de cărămidă. Ușa de la intrare este cea originală, fiind împodobită cu sculptură în piatră ca la bisericile moldovene. La început biserica a fost fără turlă. Neculai Stratulat - Hatman în anul 1716, îi adaugă turn înalt de 24 m, lungind biserica cu încă 4 m. În turn pune clopot cu inscripția " Acest clopot l-au făcut Neculai Stratulat Hatman la anul 1716." În anul 1884 se îndepărtează contraforturile și se construiesc în interior doua
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
se construiesc în interior doua arcuri de cărămidă pentru susținerea bolților, se îndepărtează tocurile de piatra de la ferestre-intrate în dărâmare, se scot dalele de piatra de la pardoseala prăbușită din interior din pricina mormintelor și se pardosește cu cărămidă și i se adaugă în față un pridvor de 6,60 m pe 6,60 m. În anul 1923 se înlocuiește catapeteasma veche măcinată de cari și igrasie și se pictează de către pictorul Zarna din Focșani. În anul 1990, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Eftimie-Episcopul
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
În anul 1864, alături de noile unități administrative, județul și plasă, se înființează și comuna. Săbăoani primește statutul de comună, pe care îl va fi păstrat până în anul 1876. După reînființarea comunei în anul 1887, pe lângă satul Berindești i-au fost adăugate, pentru anumite perioade, și alte sate : Licușeni, Adjudeni, Ferdinand, Gherăești, Iugani, Pildești, Simionești, Săbăoani și Tețcani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Moldova a județului Român și era formată numai din satul de reședință, cu
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
partea de est a județului, în Podișul Târnavelor. Orga din biserica săsească fost construită în 1796 de constructorul de orgi Johannes Prause. În timp, orga a fost reparată și modificată de mai multe ori. În 1833, frații Maetz i-au adăugat un pedalier cu două registre. În 1859 Joh. Wilhelm Maetz i-a adăugat claviatura independentă. În 1866 a fost restaurată de Eugen Pálfy și aurită de F. Pöckhatz. În 1995, orga a fost demontată din biserica satului și a fost
Pelișor, Sibiu () [Corola-website/Science/301725_a_303054]
-
construită în 1796 de constructorul de orgi Johannes Prause. În timp, orga a fost reparată și modificată de mai multe ori. În 1833, frații Maetz i-au adăugat un pedalier cu două registre. În 1859 Joh. Wilhelm Maetz i-a adăugat claviatura independentă. În 1866 a fost restaurată de Eugen Pálfy și aurită de F. Pöckhatz. În 1995, orga a fost demontată din biserica satului și a fost adusă la Biserica Evanghelică C.A. București, ocazie cu care a fost din
Pelișor, Sibiu () [Corola-website/Science/301725_a_303054]
-
unde fiecare construcție se află separat de celelalte,de fiecare parte a curții.Marpodul,ca și alte sate săsești,s-au întemeiat mai ales cu casele înșirate de-a lungul celor două laturi ale drumului.Strazii principale i s-au adăugat apoi,mai curând sau mai tarziu,străzi secundare adaptate ternului.In centrul satului este o piață unde sunt construite cladirille obștești:biserică,primăria,casa parohiala,școala,unități comerciale.
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
nava centrală, două nave laterale, cor, absida centrală și două abside laterale. Inițial a fost proiectată și construirea a două turnuri, care nu au fost însă executate. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, bisericii i s-a adăugat un portal romanic încadrat de arcade; se plănuia îmbrăcarea fațadei de apus, poate și a celorlalte fațade, cu arcade, lucrare care, de asemenea, nu a fost executată. În interiorul lăcașului sunt așezate plăci comemorative cu numele ofițerilor și soldaților germani și
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
respectiv, 1 iugăr 251 stânjeni pădure. În groapa viilor deținea 1455 stânjeni de teren arabil. În poiană avea patru terenuri arabile, cu suprafețele de 787 stânjeni, 1148 stânjeni, 1 iugăr 1275 stânjeni și 9 iugăre 1204 stânjeni. La acestea se adăuga 1420 stânjeni de teren cositor . Din cauza numărului redus de credincioși evanghelici și în conformitatea cu Legea pentru reformă agrară, Comisia de ocol din Ibașfalău emite un ordin de expropriere. Dezbaterea a avut loc în 3 aprilie 1923, în localul primăriei
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
cultului greco-catolic în anul 1948 a dus la desființarea parohiei, credincioșii devenind ortodocși. După revoluția din decembrie 1989 nu s-a mai revenit la grecocatolicism. Biserica veche a fost construită inițial din lemn și apoi din piatră. Ei i se adăuga o casă parohială din lemn . Casa parohială din piatră, cu trei camere, a fost ridicată în anul 1891 . Biserica greco-catolică actuală, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost zidită în 1908, în timpul păstoririi preotului George Vamoș, din fonduri
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
gardul de fier, care împrejmuiește biserica. La reforma agrară din 1921, biserica greco-catolică a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât biserica a avut, în perioada interbelică, o suprafață totală de 22 iugăre 1328 stânjeni. În declarația Bisericii greco-catolice din Giacăș despre averea mobiliară pentru echivalent din 1929, preotul paroh George Vamoș precizează că
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
arată numărul redus al obiectelor bisericești deținute: un potir de tinichea, patru sfeșnice, zece icoane, trei candele, patru prapori, patru ornamente bisericești, 18 scaune și cărți bisericești în valoare de 1500 lei. Valoarea totală a obiectelor enumerate, la care se adăuga clopotele, era de 18.900 lei . În 22 ianuarie 1944, preotul Marian Boian, cerea Administrației financiare să scutească biserica de impozit datorită valorii mici an bunurilor sale și pentru că aveau în proiect repararea bisericii și edificarea unei case parohiale noi
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
cu nemții. Până în 1920 pădurea s-a defrișat. Ea făcea parte din vestita pădure a Vlasiei. La început aici s-a construit un conac boieresc cu trei -patru locuințe unde se adăposteau logofătul și slugile boierului. Cu timpul s-au adăugat și alte case formând un sat cu aproximativ patruzeci de familii. Numele de "Crâng" și l-a luat de la pădurice, apoi s-a schimbat în "Sătuc". Satul Loloiasca - numele lui vine de la întemeietor, "strămoșul care bătuse părul, Loloi. Mai întâi
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
mai frecvent „domnește” , spre a nu trăda că ei, totuși, sunt „neam de straiță” . Așa s-a ajuns în câteva decenii ca graiul străbun să-l mai păstreze doar vârstinicii și numai în relațiile directe între ei. Dacă se mai adaugă la toate aceste cauze și impactul pe care l-a avut și îl are în fiecare zi mass-media, nu este greu să se concluzioneze că peste puțin timp „vorbele bătrânești” se vor întâlni doar prin unele atlase lingvistice sau prin
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
certitudine această definiție, drept mărturie stând cele peste 600 toponime inventariate pe hotarul satului, 240 dintre acestea fiind incluse deja într-o lucrare apărută încă din anul [[1987]] la [[Iași]]. Se impune precizarea că toate acestea aparțin „Toponimiei majore” , lor adăugându-li-se încă aproape 100 depistate în conscripțiile satului întocmite în anii [[1765]] - [[1766]] cu prilejul includerii satului în granița militară. Majoritatea dintre acestea, astăzi, nu mai sunt „vii” în memoria locuitorilor, explicația stând în aceea că în anii respectivi
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
ciucurei” în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul. În jurul anului [[1900]], în sat începe să pătrundă costumul femeiesc „[[săliște]]nesc” , care devine predominant în deceniile următoare, cu nota sa de eleganță și sobrietate, preluat și dezvoltat într-o variantă locală. Acesta se caracteriza prin cârpa neagră, cu
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
concise. Cuvintele sunt alese cu grijă, detaliul joacă un rol esențial în încercarea de a se apropia de marele poet rus. Întreaga creație promovată de Ana Ahmatova dă naștere unei literaturi sănătoase, puternice, pornind de la izvoarele tradiționale, la care se adaugă o frumusețe feminină care prin tonicitatea ei dovedește romantism, un romantism din care toate stările morbide sunt sublimate. În toată creația ei, Anna Ahmatova caută să prezinte un punct de vedere feminin. Este o viziune generalizată, ea nu vorbește nici
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ei este "Реквием" ("Recviem") un ciclu de zece poeme, care constituie un monument literar dedicat victimelor terorii staliniste. Primele poeme ale acestui volum au fost scrise în 1935, iar majoritatea lor probabil în 1938 - 1940. Prefața în proză a fost adăugată în 1958. Lucrarea a fost publicată întâi la München (Germania), în 1963. În Uniunea Sovietică lucrarea a fost publicată abia în 1987. Primele poeme se referă la arestarea lui Nicolai Punin și a altor prieteni apropiați în 1935. Dar cele mai multe
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
din 18 aprilie 1576, prin care Petru Șchiopul întărește mănăstirii Bistrița, dreptul de stăpânire a mai multor sate, între care și Roznovul. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Roznovul intră în stăpânirea familiei Ruset, care și-a adăugat numele "Roznovanu", de la denumirea satului și a moșiei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Roznov era o comună în plasa Bistrița a județului Neamț, formată din satele Roznov, Chintinici, Slobozia, Cuteni, Dumbrava Roșie de Jos, Săvinești și Brășăuți, având în
Roznov () [Corola-website/Science/300533_a_301862]
-
I-IV, unde, sub supravegherea meșterului zidar Ferenc Szász, a fost reamenajat. Deoarece terenul noii locații era proprietatea bisericii din Remetea, monumentul a fost luat în inventar de Biserica Romano-Catolică, care îl îngrijește și în prezent. În 1979 au fost adăugate trei plăci de marmură mai mici, eternizând eroii căzuți în al II-lea Război Mondial, însă lista cu numele eroilor nu este completă; cuprinde doar cincizeci și patru de nume. Din 1990, în fiecare an de 15 martie se comemorează
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
aer liber, care după o scurtă funcționare a fost luată de apele Mureșului într-o inundație. Baia actuală cu 14 bazine a fost înființată în anul 1968 de către Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Gheorgheni. La aceasta s-a adăugat un cabinet medical. Apa poate fi folosită în curele interne în vindecarea enterocolitei acute și cronice, antiseptic în inflamațiile cronice ale căilor urinare, piatră biliară și urinară, diabet, gută, tulburări ale digestiei calciului, hipoaciditate, astenie. Curele prin băi se pot
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
e incendiată de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refăcuta în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent încă din vremea lui Ștefan cel Mare
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]