13,876 matches
-
admis la arhitectură, în ciuda faptului că a luat cu brio toate probele practice de desen. Atunci a dat admiterea la ISE București, unde a reușit foarte bine și a urmat câteva luni cursurile, insă nesimtinduse atras de respectivele materii, a abandonat facultatea și s-a angajat pentru restul anului la șantierul de constructi din Rădăuți. La următoarea sesiune de admitere, din 1953, a dat examen la Facultatea de Mecanică Agricolă, prin care spera să ajungă din nou pe câmpurile copilăriei sale
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93295]
-
Am dedicat prima noapte povestirii amintirilor din trecutul Îndepărtat petrecut În Villa Concepción, starea noastră de spirit fiind intensificată și de sticlele de vin roșu ce păreau să nu se mai termine. Din cauza lipsei mele de antrenament, a trebuit să abandonez partida și, În onoarea patului adevărat de care aveam parte, am dormit dus. Ziua următoare am petrecut-o meșterind la motocicletă În atelierul companiei unde lucrau prietenii noștri. În noaptea aceea am avut parte de o despărțire magnifică de Argentina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de călătorie, am ajuns În sfîrșit În orașul Andahuaylas și m-am dus direct la spital pentru a mă reface. SIEMPRE AL NORTE Tot spre nord După ce m-am odihnit două zile În spital și m-am refăcut parțial, am abandonat refugiul pentru a accepta Încă o dată mila bunilor noștri prieteni, Garda Civilă, care ne-au primit cu voie bună, ca de obicei. Eram atît de lefteri Încă aproape că ne era frică să mîncăm; nu voiam să lucrăm pînă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plină de melancolie că atunci, pe 20 mai, era aniversarea noastră de șase luni de cînd ne aflam pe drumuri. Acesta a fost pretextul să Înceapă să plouă cu pisco. La a treia sticlă, Alberto a țîșnit În picioare, a abandonat maimuțica pe care o ținuse În brațe pînă atunci și a dispărut din peisaj. Mezinul Camba a continuat să mai bea o jumătate de sticlă, după care s-a prăbușit pe loc și nu s-a mai ridicat. Am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unde trăia o familie. Modul lor de viață era fascinant - locuiau afară, sub scînduri de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei deficiențe de vitamine, spre deosebire de rata acesteia printre alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
decepționant. și cu toate acestea știu: există în mine resurse ascunse, prețioase, neștiute, dar, cel puțin acum, nu reușesc să ajung până la ele. Totul este imprecis, relativ, jenant, ca o partidă de cărți pe care ai dori grozav s-o abandonezi... Scrisoare către mine însumi Îmi pare cu adevărat rău, tinere Domn, ca tocmai Voi, care îmi sunteți o rudă atât de apropiată, să fiți o ființă într-atât de lip sită de caracter, de înțelepciune și de vigoare. La vârsta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi-ai scris, ca și cum scrisoarea ar fi fost o dovadă materială a faptului că te-ai gândit la mine... Nu am nevoie de dovezi ca să știu: te-ai gândit la mine! Îți port oleacă de pică pentru a mă fi abandonat oboselii mele, slăbiciunii, inutilității... M-am pierdut cel care am fost, iar cel care ar trebui să fiu nu m-am găsit încă. Mi-am pierdut până și simțământul de a te iubi. Am devenit complet gol pe dinăuntru, pustiu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gând, fie și numai semiautentic, orice vagă sugestie de exprimare personală, orice tresărire și clipire individuală cât de măruntă dispăruseră cu desăvârșire la vorbitori. Priveam și ascultam vorbind niște figuri interșanjabile care, pentru a se conforma deplin cerințelor carierei, își abandonaseră individualitatea și se instalaseră confortabil în mecanismul bine uns al unei poziții politice. În România, întreaga ideologie a regimului se focaliza în cultul persoanei lui Ceaușescu. Folosindu-se de aceeași metodă prin care, pe când eram copil, preotul din sat căuta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Și-apoi ce-i voi spune soțului meu când va veni de la închisoare dacă ferească Dumnezeu! s-ar întâmpla vreo nenorocire?? Ce, domnule doctor? Că am mâncat bine, am dormit la căldurică și că i-am lăsat în plata Domnului, abandonându-i în momentele cele mai grele, ca o ticăloasă??! Doamnă, argumentele dumneavoastră m-au convins. Mergeți cu bine! Dumnezeu cel mare și bun să vă ocrotească. Încă ceva: cât timp va dura crivățul insist să rămâneți acasă. Ne aflăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pus toate acestea pe seama închipuirii ei, drept halucinații. Dar nu erau halucinații, ci lătrături aievea, reale, scoase de un câine credincios care își manifesta bucuria la vederea stăpânului. Numai că el nu înțelegea mare lucru din această întâmplare și a abandonat-o puțin pe mama pentru a veni să ne comunice nouă o descoperire senzațională. Se uita la noi privindu-ne aproape omenește; mai făcea două, trei salturi înainte, apoi se oprea, dădea din coadă, parcă ne-ar fi spus: Haideți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Interpretarea primei piese se făcea cu atâta forță, energie și duritate, cu atâta elan patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat de spaimă; și, de milă, de silă ori de frică, ar fi abandonat cât colo Ardealul ăsta cu ghinioane, dispărând ca iepurii în cele mai ascunse cotloane! Brrr! Te cutremurai de intensitatea unor sentimente atât de atingătoare, de percutante. Îți venea să te ridici de pe scaun și să pornești desculț și degrabă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să procedeze tatăl nostru? Cum? S-o ia pe mama de-o aripă, să se instaleze boierește într-una din cele două case plus acareturile aferente ale unui proprietar mai avut, iar pe noi, pe cei cinci copii, să ne abandoneze în "împărăția" lui moș Danilov, alături de iepele sale? Nu? Nici acum nu sunteți de acord că omul este cea mai scârboasă jigodie apărută în urma unei selecții și a unei îndelungate evoluții de sute de mii de ani? Și că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am deschis ochii. Ca la comandă, frații mei s-au aliniat în genunchi lângă tata, strigând la unison numele meu: Titi, Titi! Mă priveau cu atâta dragoste și nădejde, cu atâta bucurie de parcă mi-ar fi interzis categoric să-i abandonez. Încet, încet, sprijinit de tata, m-am ridicat în picioare, iar el m-a îmbrățișat cu toată afecțiunea. Titicuță, dragul meu. Sărmana pisicuță a scăpat cu bine din această experiență traumatizantă, evitând pe viitor asemenea aventuri pe muchie de cuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du-te fuga, fuga! Aleargă!!! Strigătele insistente și persistente ale mamei m-au determinat să abandonez cazul și s-o iau la fugă cu cea mai mare viteză spre casa moașei, nu însă înainte de a concluziona că mama s-ar putea să aibă niște lacune în domeniul medicinei veterinare. Eram un sprinter extraordinar! În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau jucând cărți." (Vaux de Foletier, Mille ans d'historie des Tsiganes, Editura Fayard, 1970). Masterand la Institul European al Universității din Geneva, anul 1999 19 ianuarie 1999 Biblioteca facultății de teologie protestantă din Geneva. Câteva cărți despre "părinții deșertului", abandonate pe un colț de masă, cu un bilet "ne pas ranger" (nu le aranjați încă în raft, am spune în limba română) deasupra. Un doctorad care lucrează pe această temă, fără îndoială, le-a rezervat pentru mâine și vrea să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Geneva, în cadrul campaniei internaționale împotriva blănurilor, în fața grupului de modă german ESCADA, ținta acțiunii noastre. Manifestările vor continua până în momentul în care Escada va înceta să vândă blănuri și accesorii din blănuri. Alte mărci, precum Guess sau Zara, au abandonat deja acest tip de negoț. Cu toții în fața buticului Escada cu ocazia weekendului internațional de acțiune împotriva blănurilor". Afișul în sine reprezintă un pui de vulpe cu ochi mari și albaștri închis într-o cușcă de sârmă, impact vizual extrem de puternic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sinapsele lor funcționează mai greu decât în cazul celorlate nații europene. Este evident însă că această lentoare îi ajută să întreprindă lucrurile bine, temeinic, total diferit de balcanicii care "se prind" repede despre ce este vorba, dar tot la fel de repede abandonează lucrul. 25 iunie 2002 Printr-un miracol, am reușit să obțin un post de serveur à la demande (chelner ocazional) într-unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Geneva, hotelul Métropole. O adevărată mană cerească pentru un student ca mine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
intens frecventată de turiști), mai lasă un asemenea gust amar. Moscou, c'est de la balle. Trop moche. (Moscova este de căcat. Prea urâtă!) traducere liberă, dar exactă, a limbajului de cartier utilizat de elevii mei. Inscripție găsită pe un chibrit abandonat de către unul dintre ei în laboratorul de fizică. Chibritul reproduce o ilustrație cu titlul "Kremlinul Moscovei", un veritabil loc comun al imaginarului mondial despre Moscova. M-a amuzat foarte mult această descoperire. Ce înseamnă oare un "stereotip" pentru un copil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acest comportament special "fetișism de penurie". Îmi amintesc cu nostalgie cum, pe la jumătatea anilor `80, am așteptat împreună cu fratele meu o după-amiază întreagă ascunși în niște tufe ca o familie de "nemți" (de fapt, sași emigrați în Germania) să-și abandoneze deșeurile de picnic. Am reușit să recuperăm trei cutii goale de Coca-Cola. Odată ajunși acasă, le-am înlăturat partea de sus transformându-le în portcreioane. Mândri mai eram de ceea ce găsisem atunci!. Câteodată aș dori ca the market și abundența
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
această materie, din politehnica de la Galați. Studii pe care le-am urât la un moment dat, dar care acum ajung să mă hrănească. La propriu. Mă încearcă un sentiment ciudat: pe de o parte, puțină nostalgie, mult regret că am abandonat o ramură a cunoașterii care nu înșeală niciodată dacă ești riguros și fidel metodei. Pe de altă parte, sentimentul acut că peste doar câteva zile voi avea titlul de doctor în științe umaniste, ceva ce nu se mai vinde, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate rasele și culorile, așezați cuminți pe băncuțe de lemn. Privesc cu îngrijorare grelele bagaje pe care le-au adus cu ei rotindu-se pe banda de cauciuc moale a aeroportului, ca niște câini credincioși abandonați de stăpân. Suntem supravegheați de o femeie-polițai enormă, un fel de Kapo terminat cu celebra pălărie a cavaleriei canadiene. La anumite intervale de timp, femeia strigă numele din pașapoarte. Stâlcit le strigă, evident, în cea mai bună tradiție a emigrației
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
săi șefi, pe care este bine să nu-i superi. La Laval este vorba de o mică mafie locală, formată din magrebini (tunisieni și marocani) și negri din fostele colonii francofone. Se ocupă în principal cu reciclarea și revinderea lucrurilor abandonate de studenții din anii anteriori, cum ar fi de exemplu cuptoarele cu microunde sau frigiderele. Sau, exact ca în complexul Regie din București, intermediază în vederea obținerii celor mai bune camere, cele ce se găsesc spre capătul culoarelor (mai liniștite deci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ai scrijeli numele cu un briceag știrb pe scoarța unui arbore sau pe fresca unei mănăstiri. Ionel din Târgu Bujor a vizitat cu drag această mănăstire. Mănăstirea vârstei mele. În sală de lectură de la etajul doi la care locuiesc, găsesc abandonate pe masa de lucru, alături de fire de păr negru și creț aparținând africanilor care o transformă ocazional în frizerie, câteva fișe ale unui student care a avut un examen de matematică. "Fie seria Sn = 1+a+ a2+...an. Dacă [a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de vaci pe care o pregăteau tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit în untură cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10 ianuarie 2005 În timp ce afară ninge în rafale, răsfoiesc cu încântare ediția princeps
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se mută, își schimbă locul și căminul. Canadienii și americanii nu posedă noțiunea de atașament, specifică societăților așezate, tradiționale. Aici toate lucrurile sunt fragile, parcă gândite să nu dureze; totul poate fi înlocuit cu ușurință. Incredibilă și cantitatea de obiecte abandonate pe holurile căminului cu această ocazie. Ele sunt adunate cu grijă de telalii arabi (studenți bătrâni care se ocupă aici cu mici trocuri de tot felul, de la frigidere la marijuana) pentru a fi revândute la începutul anului universitar noilor studenți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]