144,219 matches
-
această perioadă, l-am întâlnit mereu pe U Thant. El era de fapt secretar general interimar, dar candida pentru definitivarea pe post la alegerile ce urmau să aibă loc în 1962. Ca membră a Consiliului de Securitate și a Biroului Adunării generale, România s-a pronunțat de la început în favoarea lui și a votat pentru el, în ambele instanțe. Până la 30 octombrie, când și-a început vizita în Cuba, a fost încrezător în rolul pe care organizația avea să-1 joace. Dar, după
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
prin U Thant, ajung la sovietici datele exacte ale acestei linii. Aceste fapte dovedeau că partea americană a făcut apel, în faza critică a primei săptămâni, la resursele ONU, deși nu întreținea nici un entuziasm pentru o organizație în a cărei Adunare generală nu dispunea de un vot majoritar sigur, după intrarea masivă a noilor state. Supărarea lui U Thant, repetată adesea, că rolul ONU în criza rachetelor a fost ignorat sau distorsionat de către mass media și de către publicul larg, este întemeiată
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
la întâlnirea cu Kennedy, va aborda și chestiunea Berlinului și RDG-ului. Am reflectat la cele spuse de Mikoian și mi s-a făcut lumină. Nu mai discutăm la ONU criza nici în Consiliu, nici în variantele lui Zorin, în Adunarea generală sau în Comitetul politic, nu pentru că s-ar ivi polemici nedorite, nici pentru că tinerii pro Castro și anti Castro se pot încăiera, așa cum au făcut-o deja în galeria sălii Consiliului. Nu ne mai întrunim pentru că nu vor exista
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
scrisoarea. Dar ea reprezenta o clară dezangajare, doi pași înapoi de la fidelitatea aliată. Ce se citește nu e ce se aude în politică. Așa că în ziarele românești, la sosirea delegației, apărea Declarația de condamnare a acțiunilor imperialiste împotriva Cubei. Sesiunea Adunării generale a ONU pe care o lăsam în urmă, deși umbrită de criza rachetelor, fusese remarcabilă. O perindare de oameni politici care făceau istorie, ca Ben Bella al Algeriei, Sekou Touré al Guineei, Krishna Menon din India, Mongi Slim din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Rodriguez și Zuloaga (Venezuela), Schweitzer (Chile). Pe atunci, Consiliul de Securitate număra 11 membri (cinci membri permanenți China, Franța, Marea Britanie, SUA, URSS și șase membri nepermanenți, aleși pe perioade de doi ani, pe baza reprezentării echitabile a zonelor geografice). La Adunarea generală, prezidasem ședinta din 28 septembrie și rostisem intervenția generală a delegației române la 3 octombrie. Ea a atras atenția presei americane, începând cu New York Times, pentru ideea primirii concomitente a celor două state germane la ONU, neformulată explicit până
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de seamă, ca profesorul Traian Ionașcu, pe eminentul diplomat Corneliu Bogdan, mulți diplomați tineri care aveau deja în geantă bastonul de ambasador, funcție în care vor excela în deceniile următoare Ion Datcu, Nicolae Ecobescu, Constantin Ene, Virgil Constantinescu, Dumitru Ciaușu. Adunarea a creat baza acordului privind încetarea experiențelor cu arme nucleare și a deschis un program larg Comitetului de dezarmare de la Geneva, oferindu-i o bază consensuală remarcabilă, într-o adevarată euforie postcriză a coexistenței. In timpul crizei rachetelor, împărțeam personajele
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
negotiation of non-proliferation treaty was fully consonant with this policy. Considerații introductive 12 iunie 1968 reprezintă un eveniment special în domeniul dezarmării și controlului armamentelor. Aceasta datorită împrejurării că în ziua respectivă a fost finalizat, prin rezoluția 2373 [XXII] a Adunării generale a Națiunilor Unite, Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare 1. La 1 iulie 1968, tratatul a fost deschis spre semnare la Londra, Moscova și Washington, capitalele celor trei state ale căror guverne au fost desemnate prin tratat "guverne depozitare" (această
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
aceasta era constantă și obedientă. Ea se exprima, funcție de împrejurări, în declarații oficiale ale Partidului Muncitoresc Român și/sau ale guvernului român. În egală măsură, aceeași atitudine caracteriza luările de poziție ale delegațiilor României în Comisia politică și în plenara Adunării generale a Organizației Națiunilor Unite, precum și în cadrul organismelor de negocieri asupra dezarmării ale epocii Comitetul celor 10 state pentru dezarmare și Comitetul celor 18 state pentru dezarmare. Cu precizarea că din cuvântările rostite de delegațiile române în aceste organisme lipseau
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și fără ambiguități coordonatele politicii de independență a României. Umătoarele trei exemple mi se par a fi edificatoare în acest sens. Este vorba a) de solicitarea de înscriere pe ordinea de zi a celei de-a XV-a sesiuni a Adunării generale a ONU a punctului intitulat "Acțiuni pe plan regional în vederea îmbunătățirii relațiilor de bună-vecinătate dintre state europene aparținând unor sisteme social-politice diferite" (Memoriu explicativ din 19 august 1960); b) cererea similară privind înscrierea pe ordinea de zi a aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ONU a punctului intitulat "Acțiuni pe plan regional în vederea îmbunătățirii relațiilor de bună-vecinătate dintre state europene aparținând unor sisteme social-politice diferite" (Memoriu explicativ din 19 august 1960); b) cererea similară privind înscrierea pe ordinea de zi a aceleași sesiuni a Adunării generale a punctului referitor la "Măsuri pentru promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc și înțelegere între popoare" (Memoriu explicativ din 19 august 1960)7; c) sprijinirea eforturilor țărilor latino-americane vizând transformarea imensului lor continet într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
principiu a României favorabilă ideii de neproliferare, în sine, nu s-a schimbat. O dovadă concludentă în acest sens o reprezintă sprijinul deschis și votul afirmativ acordat de delegația română proiectelor de rezoluție prezentate de Irlanda în Comisia politică a Adunării generale a Națiunilor Unite în 1960 și 196111, care au devenit rezoluțiile 1576 (XV) din 20 decembrie 1960 și, respectiv, 1665 (XVI) din 4 decembrie 1961 (cu toate că respectivele rezoluții reprezentau o abordare unidimensională a problemei).12 În același sens, se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pachet" sau a unei "soluții integrate", constând dintr-un tratat de neproliferare și o serie de alte măsuri care să afecteze direct capacitățile nucleare ale statelor deținătoare de arme nucleare.26 Cu ocazia celei de-a XX-a sesiuni a Adunării generale, din 1965, cele opt state nealiniate și neutre membre ale Comitetului celor 18 state pentru dezarmare (Brazilia, Birmania, Etiopia, India, Mexic, Nigeria, Republica Arabă Unită și Suedia) au prezentat un proiect de rezoluție conținând o lista de cinci "principii
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Suedia) au prezentat un proiect de rezoluție conținând o lista de cinci "principii principale", destinate a servi drept bază pentru negocierea unui tratat de neproliferare, în cadrul Comitetului de dezarmare. Proiectul de rezoluție al celor opt state a fost adoptat de Adunarea generală la 23 noiembrie 1965, devenind rezoluția 2028(XX). Cele cinci "principii principale", enunțate în par. 2 al rezoluției, erau următoarele: a) tratatul va trebui să nu conțină vreo portiță de scăpare care ar putea permite puterilor nucleare sau nenucleare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
că aceste cerințe concrete de neproliferare verticală, vizând direct puterile nucleare, erau formulate în condițiile în care un prim proiect de tratat de neproliferare fusese avansat de Statele Unite în Comitet la 17 august 196529, urmat de un proiect sovietic, prezentat Adunării generale la 24 septembrie 196530. Ele reflectau decepția produsă în rândul statelor nenucleare de proiectele de tratat propuse de cele două puteri nucleare care ignorau complet cerința stabilirii unui echilibru echitabil de responsabilități și obligații între statele posesoare și cele
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de arme nucleare; d) utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice; e) asigurarea egalității în cooperarea tuturor statelor participante la tratatul de neproliferare 32. În cadrul ONU, fără a fi aprofundate, discuțiile relative la neproliferare în timpul celei de-a XXI sesiuni a Adunării generale, din 1966, s-au încheiat prin adoptarea a două rezoluții. Potrivit rezolutiei 2149 (XXI) din 4 noiembrie 1966, inițiată de Uniunea Sovietică, Adunarea generală a adresat tuturor statelor un apel urgent: a) de a lua toate măsurile necesare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ONU, fără a fi aprofundate, discuțiile relative la neproliferare în timpul celei de-a XXI sesiuni a Adunării generale, din 1966, s-au încheiat prin adoptarea a două rezoluții. Potrivit rezolutiei 2149 (XXI) din 4 noiembrie 1966, inițiată de Uniunea Sovietică, Adunarea generală a adresat tuturor statelor un apel urgent: a) de a lua toate măsurile necesare pentru a facilita încheierea cât mai repede cu putință a unui tratat de neproliferare a armelor nucleare în conformitate cu principiile prevăzute în rezoluția 2028 (XX) a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
generală a adresat tuturor statelor un apel urgent: a) de a lua toate măsurile necesare pentru a facilita încheierea cât mai repede cu putință a unui tratat de neproliferare a armelor nucleare în conformitate cu principiile prevăzute în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale și b) de a se abține de la orice acțiune care ar contribui la proliferarea armelor nucleare sau care ar putea crea obstacole în calea încheierii unui acord de neproliferare. In termenii rezoluției 2153 A(XXI) din 17 decembrie 1966
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
se abține de la orice acțiune care ar contribui la proliferarea armelor nucleare sau care ar putea crea obstacole în calea încheierii unui acord de neproliferare. In termenii rezoluției 2153 A(XXI) din 17 decembrie 1966, prezentată de 47 de state, Adunarea generală chema Comitetul celor 18 state pentru dezarmare să examineze de urgență propunerea vizând acordarea de garanții de către puterile nucleare că nu vor folosi armele nucleare contra statelor nenucleare pe al căror teritoriu nu sunt amplasate arme nucleare; cerea "tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
teritoriu nu sunt amplasate arme nucleare; cerea "tuturor statelor să respecte cu strictețe principiile enunțate" în rezoluția 2028 (xx); cerea Comitetului de dezarmare să acorde o înaltă prioritate chestiunii neproliferării armelor nucleare, "în conformitate cu mandatul definit în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale"33. Adoptarea acestor rezoluții reprezenta un semnal clar privind intensificarea negocierilor asupra tratatului de neproliferare în cursul anului 1967. Problema neproliferării în dezbaterea Marii Adunări Naționale Este contextul general în care conducerea României decide să supună chestiunea neproliferării armelor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
înaltă prioritate chestiunii neproliferării armelor nucleare, "în conformitate cu mandatul definit în rezoluția 2028 (XX) a Adunării generale"33. Adoptarea acestor rezoluții reprezenta un semnal clar privind intensificarea negocierilor asupra tratatului de neproliferare în cursul anului 1967. Problema neproliferării în dezbaterea Marii Adunări Naționale Este contextul general în care conducerea României decide să supună chestiunea neproliferării armelor nucleare atenției Marii Adunări Naționale (MAN) în cadrul unei sesiuni speciale consacrate dezbaterii politicii externe a țării (24-26 iulie 1967). Dacă în aprilie 1964 noua orientare a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
acestor rezoluții reprezenta un semnal clar privind intensificarea negocierilor asupra tratatului de neproliferare în cursul anului 1967. Problema neproliferării în dezbaterea Marii Adunări Naționale Este contextul general în care conducerea României decide să supună chestiunea neproliferării armelor nucleare atenției Marii Adunări Naționale (MAN) în cadrul unei sesiuni speciale consacrate dezbaterii politicii externe a țării (24-26 iulie 1967). Dacă în aprilie 1964 noua orientare a politicii externe a fost stabilită printr-o hotărâre de partid, de data aceasta s-a urmărit ca ea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
loc în toamna anului 1967, iar cea de-a treia în februarie 1968. Din partea MAE a fost de fiecare dată prezent George Macovescu, prim adjunct al ministrului de externe, ministrul Corneliu Mănescu deținând în acea perioadă funcția de președinte al Adunării generale a ONU, aflându-se la New York. Cu fiecare prilej, șeful delegației a prezentat o informare orală, însoțită de aprecieri, evaluări și propuneri privind modul de acțiune în continuare, ținând seama de realitățile momentului și de perspective. El a răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
textul urmând a fi elaborat de delegație și transmis Centralei MAE în timp util; c) S-a stabilit, în fine, ca decizia finală față de textul tratatului, așa cum va rezulta acesta în urma negocierilor din Comitetul de dezarmare și a dezbaterilor din Adunarea generală a ONU39 , să fie adoptată ulterior. Un element important ce urma să fie avut în vedere era acela al atitudinii finale a țărilor membre și nealiniate membre ale Comitetului, precum și a majorității celorlalte state neposesoare de arme nucleare. Evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ianuarie, operate ca urmare a discuțiilor ulterioare acestei date și incluzând unele din sugestiile avansate de statele nenucleare, inclusiv România (fără nici o specificare sau nominalizare a vreunei țări). * 14 martie: Este adoptat Raportul Comitetului celor 18 state pentru dezarmare către Adunarea generală și Comisia de dezarmare asupra negocierilor relative la neproliferarea armelor nucleare. Proiectul comun americano-sovietic de tratat din 11 martie este reprodus în Anexa I la raport. O altă anexă (Anexa IV) conține propunerile și documentele de lucru prezentate de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
erau suficient de bine conturate. Dintre acestea, următoarele apăreau ca fiind de cel mai mare interes: * Determinarea Statelor Unite și Uniunii Sovietice, în colaborare cu Marea Britanie, de a face tot posibilul pentru finalizarea tratatului de neproliferare în cursul sesiunii reluate a Adunării generale a ONU. Temerea lor era că amânarea atingerii acestui obiectiv până la sesiunea Adunării generale din toamna anului 1968, așa cum preconizau unele țări nenucleare africane și asiatice, ar putea conduce la eșuarea irecuperabilă a eforturilor vizând adoptarea tratatului. Aceasta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]