24,560 matches
-
împletite cu bucurie. La coborâre, pe scara avionului, erau doi polițai: unul pe dreapta, altul pe stânga. Polițaii aveau grijă că toată lumea să urce în autocarul, care era între ei, la capătul scării. Apoi ne-au dus la intrarea în aeroport, în Tel-Aviv, având grijă că nimeni să nu ia altă direcție. Când am intrat în aeroport m-a uimit frumusețea lui: mare la înălțime, imens de larg și cu tot felul de reclame străine, luminate puternic, multe feluri de flori
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
stânga. Polițaii aveau grijă că toată lumea să urce în autocarul, care era între ei, la capătul scării. Apoi ne-au dus la intrarea în aeroport, în Tel-Aviv, având grijă că nimeni să nu ia altă direcție. Când am intrat în aeroport m-a uimit frumusețea lui: mare la înălțime, imens de larg și cu tot felul de reclame străine, luminate puternic, multe feluri de flori nemaivăzute și diferite plante și lamai și portocali cu fructe. Bineînțeles, erau puși în vase speciale
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la Catedrala din Suceava și unul va sluji la Ierusalim în orașul biblic Ierihon. Sunt oameni vrednici. Multă lume îi cunoaște pentru vrednicia și bunătatea lor. Și am călătorit împreună. Ne-au dus frații Gelu și Relu cu mașina până la aeroport în Tel-Aviv. Ne-au ajutat și la bagaje. Apoi ne-am luat rămas bun, ei s-au întors în Ierusalim. Noi am rămas în aeroport pentru zbor, pentru întoarcerea în România. În avion am stat lângă geam. Chiar dacă era noapte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lor. Și am călătorit împreună. Ne-au dus frații Gelu și Relu cu mașina până la aeroport în Tel-Aviv. Ne-au ajutat și la bagaje. Apoi ne-am luat rămas bun, ei s-au întors în Ierusalim. Noi am rămas în aeroport pentru zbor, pentru întoarcerea în România. În avion am stat lângă geam. Chiar dacă era noapte, am văzut orașul cu luminația lui de noapte. Că un vis a fost. Luminile se vedeau în întunericul nopții că boabele de cleștar. Foarte frumos
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de fericit că ai ajuns la Roma, căci aveam asemenea coșmaruri înainte de a primi telegrama ta. Ți-am trimis tichetul de avion Roma-Copenhaga, pe care trebuie să-l cauți la biroul de la SAS, via Bissolati 88. Voi fi deci la aeroport, la Copenhaga, vineri, 14 iunie, la 17.15, sperând că tu de asemenea vei fi acolo. Am niște emoții atât de puternice la ideea de a te strânge în brațe, în curând, încât am impresia că inima și capul îmi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă voi prezenta ție, în câteva săptămâni, complet chel. O să mă vrei așa? Mă vei mai recunoaște? Sper! Am rezervat deci un loc în avionul companiei SAS pentru sâmbătă, 14 septembrie, și sper că vei veni să mă întâmpini la aeroport. Îți voi trimite o telegramă, indicând ora exactă a sosirii mele și numărul zborului. Ai timp și chef să petrecem câteva zile la Marea Neagră? Asta m-ar face fericit! Te părăsesc acum, mă voi duce la recepția ambasadei. Al tău
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ceresc! Apoi în magazinele cu mirodenii, unde miroase ca în paradisul oriental. Inger (Johansson) a venit și ea de la Lund, pentru a ne ajuta la prepararea banchetului. Când ne aflam în bucătărie, sună telefonul de la Bruxelles: Lionel se află pe aeroport cu Ralf, care îmi povestește că Lionel a început deodată să tremure. A fost dus apoi acasă, triști că nu pot veni la sărbătoarea mea, pentru că Lionel nu se simte bine, totuși mă binecuvântează cu o voce plină de căldură
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deschis ecluzele ei, nu face decât să plouă de două zile, dar iubesc această tristețe umedă și violentă. Există, în sfârșit, ceva identic între interior și exterior. Voi veni la București sâmbătă, 14 septembrie, și sper că vei fi la aeroport să mă primești. Încă de acum trebuie să-mi ascund emoția și fericirea la ideea că, în curând, te voi strânge în brațe și voi fi aproape de tine. Am visat ceva extraordinar ieri-noapte. Săream cu mâna mea în mâna ta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o altă amintire îngrozitoare, când sub presiunea „prietenilor” din tinerețe m-am dus la Doi Mai, și acolo, într-o atmosferă plină de suspiciune și pălăvrăgeli inutile, am primit telegrama despre sinuciderea tatălui meu. Am alergat ca o nebună la aeroport ca să iau primul avion, lăsând în urma mea tot ce aveam, așa cum am făcut și când am părăsit „țara tristă și plină de humor”, numai să ajung la timp să văd fața strivită, plină de sânge a tatălui meu, pentru care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
altfel, intervin complicații teribile. Toate astea le știa de la un medic foarte cunoscut. Cred că unii scriitori știu mai bine decât doctorii. Câteva însemnări despre vizita în România, după 20 de ani de absență, între 20 și 24 mai. Pe aeroportul Arlanda, apoi în avion, peste tot emoția mea de a reîntâlni timpul, spațiul, natura cu ființele care mi-au fost apropiate a fost mare, aproape insuportabilă. Noroc că prietenii suedezi Agneta (Pleijel) și mai ales Maciej (Zaremba), care deja trăise
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
izvor din care țâșnesc culori, mirosuri, chipuri, răni de nevindecat ca sinuciderea tatălui meu, moartea mamei, la înmormântarea căreia n-am putut să vin - mi se refuzase viza, așa cum i se refuzase și mamei, tot timpul, înainte de a muri. Pe aeroportul Otopeni - prima senzație: mă dureau ochii de lumina orbitoare care mă întâmpina cu brutalitate cosmică. Am recunoscut-o imediat, era chiar lumina de la naștere, cea care umple pe nou-născut cu toate particulele secrete, pentru a-l face apt pentru aerul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unei etici, creând atmosfera unui dialog sincer, chiar asupra istoriei României, desfigurată ani de-a rândul chiar de academicieni și „mari profesori”. Iulie Cu Birgitta (Trotzig), la restaurantul Li-Fong, povestindu-i despre vizita în România, despre „șocul luminii” avut pe aeroport, despre căldura și tandrețea prietenilor mei din tinerețe. Chiar și despre ambasadorul suedez, plin de înțelegere și chiar compasiune pentru greaua situație în care se găsește România, căutându-și dreptul ei legitim de a intra în viața europeană, după anii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și paradisul naturii lor, am avut un hiatus în a-mi exprima clar căldura omenească, m-am cenzurat și m-am rănit drept în inimă. Cu Dan Shafran și soția lui, Doina, pentru a o întâmpina pe Ileana (Mălăncioiu) pe aeroportul Arlanda. Ileana și cu mine ne vom duce la Festivalul de poezie de la Visby și va sta câteva zile la mine. Ileana a apărut îmbrăcată cu maioul alb, dăruit de mine, cu scrisul lui Strindberg pe piept, frumoasă ca o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
moștenire niște bani, dar mama se opunea, sfătuindu-mă să nu primesc nimic. Până la urmă am învins-o, spunându-i că Lionel era tatăl meu spiritual... Apoi, brusc, m-am gândit la cei doi francezi care m-au ajutat la aeroport să găsesc un taxi, madame Marcelle Tessier cu soțul, amândoi extrem de amabili, ca niște îngeri deghizați. Mi-au dat adresa și și-au exprimat dorința, dacă am timp, să-i vizitez la locuința lor din afara Parisului. Sunt profund mișcată de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
avionul Paris-Stockholm am băut tot timpul benedictină, am avut timp să redevin umană cu ajutorul lui Sebastian, șoferul, și apoi cu ajutorul amintirilor lăsate în urmă, dar urmărindu-mă ca niște cai cu coame lungi, fugind după mine, cai imaginați pe frumosul aeroport Charles de Gaule, în care am văzut chipuri frumoase din toate colțurile lumii, desenându-le secret pe ochiul meu interior, pentru a le descrie, o dată ajunsă acasă, într-o nuvelă sau într-un roman, și ele proiecții pe drum de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îmi dă o mare liniște în suflet. Merçi, mon cœur, merçi că exiști și pentru că îmi dai curaj: am nevoie, căci frica mă urmărește, amenințându-mă. Mon Dieu, dacă ai ști cât te iubesc... dacă ai ști! Am fost la aeroport duminică, să le întâlnesc pe Kerstin și pe Sophie. Am vorbit mult cu Kerstin și am băut cu ea sticla de țuică rezervată de tine pentru Lütfi. Iartă-mă dar cred că e mai bine așa. De altfel, Lütfi nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de faptul că pentru primirea delegațiilor străine se constituise un "comitet de recepție" condus de un adjunct al ministrului de externe și format din adjuncți de la alte ministere, generali... A doua zi după cutremur se anunță la externe sosirea, pe aeroportul internațional Otopeni, a unui avion din SUA. Gândindu-se că sosește o delegație oficială la nivel înalt, la ora aterizării, întreg comitetul de primire era prezent pe pista de la Otopeni. Sosește avionul, se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vizita, în România, a primului-ministru al Iranului, Hoveida, la invitația lui Manea Mănescu. A fost primit la Neptun de Nicolae Ceaușescu. Însoțeam grupul de ziariști iranieni și, la încheierea discuțiilor, Hoveida și ai săi urmau să plece cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța, pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța, pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm", mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am tot plimbat prin curtea vilei până am amețit și nimic: "Mai plimbați-i!". La un moment dat apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM de la Amsterdam, se confirmă plecarea valizei cu avionul ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți", unde era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți", unde era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat, mirat, că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino "beton", adică foarte bine pregătit. Conform uzanțelor, mi-am întocmit un "plan de pregătire" ce cuprindea discuții la toate direcțiile din MAE pe problemele relațiilor cu Italia, precum și la instituțiile centrale angrenate în colaborarea bilaterală economică, științifică și culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
oceanului, insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii de Sud, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbăm puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem, încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]