10,586 matches
-
chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu mușuroaiele imense de care trecusem, dar cu totul izolată. Nu părea să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
inimii. Eu, în pustie, nu am la cine să mă strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sine exces de masochism, remediu pentru suferința ce se pliază mai ceva ca o cămașa de nuntă, voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu el singurătățile: două borcane de sticlă în care urmează să închizi ermetic toamna. Amăgirea că se mai poate îi strâmtora pielea, oasele, creierul, amăgirea că se mai poate lărgea în inimă cimitir. De la naștere primim semnul durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57. Acesta, sigur, va ajunge un duhovnic bun. Pe cât este de tânăr pa atât de înțelept este. Nu l-am văzut niciodată să-și piardă răbdarea, să nesocotească canoanele, să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de slujirea sa, noi am clipocit două săptămâni în strană și iată cum ne răzvrătim. Dacă află ava Ioan, nu mai trecem pragul altarului până de Paști. Frate, să nu fim atât de cătrăniți la inimă, asta e voia Domnului și el îl iubește pe neînțărcat, primește Sfintele în fiecare sâmbătă. Ba nu, eu zic să-i mai domolim o țâră râvna și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-a trezit la două, iar în celelalte nopți se trezea la 4. Părintele Petru avea un șomoiog de lumânări în mână. Mi s-a părut mie că văd pe cineva ieșind pe ușa altarului cu un felinar aprins, dar am crezut că este o arătate, un duh rău. Am făcut cruce și am adormit, am adormit spre dimineață, părinte stareț. Așa, așa, iată că încep să prind firul! Mai departe, spune mai departe, nătărăule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada altarul. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil ce crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apartamentul ăla și partenerul meu fuseseră singurele două luxuri pe care mi le permisesem în doi ani. Primul dintre ele a fost mult mai plin de succes pentru mine decât al doilea. Un hol impresionant, având mai multă marmură decât altarul de la Pergamon, ducea la al doilea etaj, unde aveam un apartament cu camere ale căror tavane erau la fel de înalte ca la tramvaie. Arhitecții și constructorii germani nu s-au zgârcit niciodată. Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și dumneavoastră, eu sunt doar distribuitorul, zise Helmut, suflându-și nasul într-o batistă împuțită, nu producătorul. O fotografie era interesantă în mod deosebit. În ea, fata dezbrăcată era legată de mâini și de picioare și era întinsă într-un altar de biserică precum o jertfă umană. Vaginul ei fusese penetrat cu un castravete enorm. Becker se uită mânios la Helmut: — Dar știi cine a realizat-o, nu-i așa? Helmut rămase tăcut numai până când Becker îl apucă de gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o privire prin studioul lui Poliza. Nu era mare lucru de văzut. Un grupaj de instantanee cu picioare desfăcute, lăsând la vedere organele genitale, se uscau pe o sârmă în camera obscură. O colecție de biciuri, lanțuri, cătușe și un altar cu tot cu sfeșnice, de genul celor pe care le văzusem în seria de fotografii cu fata cu castravetele. Două grămezi de reviste ca acelea pe care le găsiserăm în biroul lui Helmut. Nimic care să indice că Poliza ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
facă, i-am zis. Mi-am îndreptat arma spre capul lui și am tras de trăgaci o dată; iar apoi am mai tras de câteva ori. De pe drumul îngust, șerpuit, Wewelsburg semăna cu un sat tipic din Westfalia, cu la fel de multe altare pe ziduri închinate Fecioarei Maria și borduri de iarbă de o parte și de alta a drumurilor, câte piese de utilaje de fermă zăceau pe afară în curtea caselor de poveste, pe jumătate din lemn. Știam că mă pot aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
î.H. în orașul antic grecesc cu același nume (azi Bergama, în Turcia), structura era de o opulență magnifică; părți din ea au fost excavate de arheologii germani în 1879 și 1904 și trimise la Berlin, unde partea frontală a altarului a fost reconstruită în Muzeul Pergamon. . Haile Selassie I, împăratul Etiopiei între 1916 și 1974, considerat de către adepții mișcării religioase a rastafarienilor drept simbol al lui Dumnezeu încarnat pe pământ. . Soldat (în lb. germană în original). . Walter Adolph Georg Gropius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Erau doar micile zgomote ale corpului meu de invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting formele mobilelor, bibelourile negre și profilul șemineului pe perete. Părea un altar închis. Pentru că pe întuneric casa avea o sacralitate a ei și o delăsare a ei. Ea exista în absență, exista mult mai mult. Ultima oară o târâsem pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am aplecat să caut locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne bigote cu trupul aplecat pe prima bancă, cea mai aproape de altar. Și chiar există o femeie îngenuncheată, ascunsă în spatele unei coloane. Există întodeauna o femeie îngenuncheată în biserică. Îi văd tălpile pantofilor și o văd și pe mama. Ea era credincioasă și tata i-a interzis toată viața să-și practice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu știu, la vară, presupun. Sau vara cealaltă. — Leigh! Ai treizeci de ani și nu mai întinerești. Crezi că o să te lăsăm așa, logodită, doi ani de zile? Dacă aș fi în locul tău, l-aș duce pe băiatul ăla la altar în cinci luni.Ce mai aștepți? Nu aștept nimic, spuse Leigh enervată. Dar nu văd ce atâta grabă. Abia ne-am cunoscut, ce naiba. Vă știți de un an, Leigh, și, așa cum chiar tu ai spus-o de atâtea ori, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bei două Bloody Mary înainte de prânz, nu dai randament. — Asta cam așa e. Dar cât de bine te simți? — Destul de bine, recunoscu ea. În ciuda frânturilor din visul ce îi reveni în minte — se făcea că mergea în pielea goală spre altar și tremura — se simțea totuși odihnită și liniștită. Ia stai puțin, spuse Jesse traversând încăperea cu trei pași mari. Se așeză pe marginea patului unde Leigh stătea îmbrăcată, sprijinită de vreo șase perne, peste așternuturi. Ce văd eu aici? Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ou. Hristos a Înviat, Gicule! Adevărat a Înviat, Gore! Sandu Șpriț dă din cap pe ritmul unei melodii interpretată de Puceanca și murmură. La anu’ nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă, să mă țineți minte. Vă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În care berea era la mare preț, iar orice explicație a fost evitată de la bun Început. Sandule, nu vorbi cu păcat că te bântui ulterior, pe onoarea mea. Discuțiile astea despre moarte mă Înfioară. Suntem În cârciumă, nu-n fața altarului. De ce nu te iei de Gicu, n-a zis el că nu suportă groapa neacoperită? Mergeți mână-n mână, m-ați găsit pe mine de fraier. Eu vă torn În pahare, ca la frați, iar voi faceți caterincă... Poftim: am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și un sfert, orgile catedralei au început să cânte în surdină. Rambert a intrat sub bolta întunecoasă. După o clipă, a putut să zărească, în naos, umbrele negre care trecuseră prin fața lui. Erau toate adunate într-un colț, în fața unui altar improvizat, pe care fusese așezată o statuetă a Sfântului Roch, executată în grabă într-unul din atelierele orașului nostru. În genunchi, ele păreau că se chirciseră și mai mult, pierdute în cenușiul din jur ca niște bucăți de umbră coagulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu Galata se introduc forme noi de decorare a fațadelor, care vor intra în ansamblul arhitectonic al celor mai importante biserici din secolul al XVII-lea (brâul înconjurător, arcadele de o parte și de alta ale brâului nu numai la altar ci și absidele laterale, trei ferestre la fiecare absidă, zidul de piatră cioplită care alternează cu cărămida). La Dragomirna, de exemplu, fațada exterioară a turlei este împodobită cu o decorație sculptată artistic, cu motive ce se regăsesc în manuscrise. Brâul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
elementele vechi se adaugă o puternică influență orientală, de origine caucaziană și arabă venită prin Rusia. Se înlocuiește zidul despărțitor dintre naos și pronaos cu o triplă arcadă sprijinită pe doi stâlpi, se măresc numărul de ferestre în naos și altar, se lărgesc pridvoarele, iar stilul moldovenesc al fațadelor se înlocuiește cu motivee arnamentale muntenești (brâul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare și rotunde etc.) De la jumătatea secolului al XVII-lea apar influențe eterogene venite din Occident (prin Polonia). Ele alternează stilul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea apare un curent de artă neoclasică venit prin Rusia, așa cum vedem la Iași la bisericile Sfântul Spiridon și Frumoasa. La Cetățuia planul bisericii a menținut binecunoscuta împărțire în: altar, naos, pronaos și pridvor. Apar și elemente noi cum ar fi arcadele sprijinite pe coloane puternice, cu capitele, care despart naosul de pronaos. Boltirea pronaosului este similară cu a naosului, iar nervurile care susțin bolțile și arcurile dublouri sunt decorate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
boltire amintit, cu deosebirea că aici arcurile de piatră în torsadă, care susțin întregul sistem de bolți, nu se sprijină pe piedestale, ci pe console de piatră.Turla de pe naos are un diametru mai mare decât cea de pe pronaos. Absida altarului este decorată cu brâul torsadă, proscomidiarul și diaconiconul sunt luminate de ferestre mici tăiate în grosimea pereților de nord și de sud-est. Sub Sfânta Masă din altar se află o tainiță spațioasă cu pereți din piatră, cu arcuri de descărcare
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Turla de pe naos are un diametru mai mare decât cea de pe pronaos. Absida altarului este decorată cu brâul torsadă, proscomidiarul și diaconiconul sunt luminate de ferestre mici tăiate în grosimea pereților de nord și de sud-est. Sub Sfânta Masă din altar se află o tainiță spațioasă cu pereți din piatră, cu arcuri de descărcare și consolidare, unde în cazuri de primejdie se ascundeau odoarele bisericii și alte bunuri de valoare. Biserica are contraforturi în exterior, ferestrele și ușile se inspiră de la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
plasată în diagonală la colțurile de vest și de nord-vest, celelalte perechi de o parte și de alta a absidelor naosului, care, ca înălțime, ating marginea inferioară a brâului torsadă, iar ultimul de dimensiune redusă, sub fereastra din axul absidei altarului. Deschiderile ferestrelor pronaosului și altarului, care se termină în arc frânt, sunt încadrate de baghete încrucișate deasupra, cele perpendiculare, jos se sprijină pe rozete pătrate, diferite ca elemente decorative, de la o fereastră la alta. Fiecare fereastră are deasupra câte o
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]