9,603 matches
-
paravan al confruntării cu un terț ale cărui cârcoteli le respinge cu frenezie, Caragiale izbutește să-și dea în vileag adevăratele opinii, pe principiul simulării per contrarium. Utilizând, așadar, o gamă extrem de largă de nuanțe și procedee ironice, inclusiv autoironia amară și crudă (Economii, Grand Hôtel "Victoria Română", O răutate, O lămurire), sau o variantă situată la limita grotescului și a umorului negru (O făclie de Paști, Pastramă trufanda), Caragiale își conturează un univers inconfundabil, care stă mereu sub semnul dictonului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sigiliul intertextual dezvăluit la o astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar dintre aparența de sofisticat lux gastronomic și umila și derizoria realitate culinară: Doamna Renaud, fără să se scoale de pe scaun, întinse mâna pe pat și luă de acolo un taler acoperit. Controlai pe menu: "Supréme de merlans batelière"... După ce mi-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila ancorare în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare și nepragmatice personaje, caracterizează, în schimb, piesele umoristice ale lui V. I. Popa și comedia "amară" a lui George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda. Dacă la V. I. Popa conflictele între generații (Mușcata din fereastră) sau între etnii (Take, Ianke și Cadâr) se anulează melodramatic în final, în piesa lui G. M. Zamfirescu, artificialitatea și convenționalismul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a răbda toate mizeriile existenței mic-burgheze din România Mare"94, sunt substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă și tu politică! Nu sta ca proasta în oștire. Văz că jurnalele le tocești de nu mai poate omul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea comicului prin depistarea unui element absurd, ci și raportul mai profund, de revelare a absurdului atotcuprinzător, prin intermediul comicului amar. În afara exemplelor oferite prin schița Căldură mare, ipostazele comicului absurdului la Caragiale sunt destul de numeroase și pot fi grupate chiar ținând cont de tipologia tradițională a comicului de caracter, de situații și de limbaj. Întâlnim astfel un absurd comic de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
treptat și natural de acută dezumanizare agravată într-un secol al științei înrobitoare, al bombei atomice și al seismelor din edificiile credinței în religie sau în rațiune, ci sunt impuse prin mecanismele terorii. Primejdia deportării, magistral redată în piesă prin amara ironie din parabola "gunoierilor", înfometarea, esențializată în cruntul paradox aparent dintr-o replică de tipul "Poate ar trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei"88, încarcerarea în propriile case, sugerată prin străvezia aluzie la gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chele. Impresia de prezență covârșitoare a absurdului în textele lui Urmuz este susținută de posibilitatea raportării sau a echivalării tuturor aspectelor comice prezente aici cu acest tip extremist de comic. Astfel, spre deosebire de grotescul caragialian, care se situa în prelungirea ironiei amare, ca în schița Grand Hotel ‹‹Victoria română›› și în monologul 1Aprilie, grotescul lui Urmuz duce caricatura umană la absurd. Miraj de oglinzi care distorsionează agravant imaginile, grotescul presupune, în general "transformarea cantitativă a unor calități până la distrugerea lor prin deformare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Camil Petrescu, reconstituitul roman Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, în cazul lui Mircea Eliade, piesele Apostolii și Plicul, de Liviu Rebreanu, piesele argheziene Dodi și Podi, Patriotul, Neguțătorul de ochelari dar și Tabletele din Țara de Kuty, comediile "amare" ale lui George Mihail Zamfirescu, Domnișoara Nastasia, Idolul sau Ion Anapoda, Schimbarea la față, piesa lui Mihail Sebastian, Ultima oră, romanul lui Gib I. Mihăescu Zilele și nopțile unui student întârziat, romanul lui I. Peltz Actele vorbește! și multe altele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și sosul de soia. Tehnicile bucătăriei chinezești se referă la echilibrul din filosofia taoistă, Între yin și yang, ceea ce Înseamnă că ingredientele trebuie amestecate armonios, dar să-și păstreze gustul și aroma proprie. Prezența celor cinci gusturi principale (sărat, acru, amar, dulce și iute) joacă un rol Însemnat la fiecare masă. Negustorii indieni, perși, arabi au preluat de la localnici cuișoare, scorțișoară, nucșoara, macul, ghimbir, curry-ului indonezian „gulai” sau Kare. Usturoiul, chimenul și coriandru au venit din India. Portughezii au introdus de la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lăsate pe mure/ Azi doar scâncetul viezurelui uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi dezvăluie misterioasele leacuri pentru suflet: minunile naturii. Dealuri molatice, câmpii nesfârșite, mesteceni, cireși amari, prin care „ochi de bufnițe aprind lampioane”, crini, iasomie, „poame văratice unse cu miere”, fragi, cantalupi, dovleci, ciorchini de struguri - toate se rotesc într-o horă a bucuriei și a belșugului, prinse în „transparența verdelui proaspăt” și a auriului solar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
la ziarul „Zori noi” din Suceava, până în 1958, când, se pare, i se interzice să mai publice. Între 1961 și 1971 este metodist și apoi director la Școala Populară de Artă. În răstimp are loc debutul său editorial cu romanul Amar (1963), distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei. Succesul îi redeschide porțile presei, F. colaborând destul de frecvent la „Scânteia”, „România liberă”, „Munca”, „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a., îndeosebi cu reportaje literare, ce vor fi strânse ulterior în volumele Pământul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
din articole fiind reunite în volumul Falsificatorii de imagini (1979). Deși începe să scrie de pe băncile liceului, F. ajunge să publice proză relativ târziu, prea devreme totuși pentru a nu plăti tributul cerut de canonul realismului socialist. În esență, romanul Amar se constituie în jurul trăirilor copilului și apoi adolescentului Dick Tomaziu, un alter ego al autorului, în ultimii ani ai războiului și în cei ai instalării regimului comunist. Stăpânirea frazei, o anume putere descriptivă, capacitatea de a împleti firesc mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
și nedrept, de narcisism, de formalism, de subiectivitate, ori în fața unor colegi supraapreciați („oniriștii”). Actuale sunt doar pledoariile în favoarea lui G. Călinescu ori a lui Mihail Sadoveanu, care fuseseră acuzați, întrucâtva exagerat și fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul oțelului, București, 1964; Desen după natură, București, 1966; Dansul focului, I-II, București, 1968; Pavilionul, I-III, București, 1969-1972; Piața cu pălării și tromboane, pref. Petru Comarnescu, București, 1971; Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
II, Cluj-Napoca, 1980; Iosif Constantin Drăgan, Prin Europa, I-IV, București, 1990-1993. Traduceri: A. T. Serstevens, Cartea lui Marco Polo sau Descoperirea Lumii, București, 1972 (în colaborare cu Gheorghe Edmond Gussi); P. Gimferrer, Fortuny, București, 1988. Repere bibliografice: Dimitrie Bălan, „Amar”, O, 1963, 11; Aura Pană, „Amar”, IL, 1963, 12; G. Dimisianu, „Desen după natură”, GL, 1966, 43; Marin Mincu, Traian Filip, LCF, 1967, 38; Nicolae Manolescu, „Dansul focului”, CNT, 1968, 17; Magdalena Popescu, „Dansul focului”, GL, 1968, 27; Valeriu Cristea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Prin Europa, I-IV, București, 1990-1993. Traduceri: A. T. Serstevens, Cartea lui Marco Polo sau Descoperirea Lumii, București, 1972 (în colaborare cu Gheorghe Edmond Gussi); P. Gimferrer, Fortuny, București, 1988. Repere bibliografice: Dimitrie Bălan, „Amar”, O, 1963, 11; Aura Pană, „Amar”, IL, 1963, 12; G. Dimisianu, „Desen după natură”, GL, 1966, 43; Marin Mincu, Traian Filip, LCF, 1967, 38; Nicolae Manolescu, „Dansul focului”, CNT, 1968, 17; Magdalena Popescu, „Dansul focului”, GL, 1968, 27; Valeriu Cristea, „Vântul din fața soarelui”, RL, 1970, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
atît de puternic pe cel semiexperimentat încît își pierde echilibrul se evaporă acum prin umplerea sufletului cu tot ce este măreț. Iar cînd încearcă totuși să-și exercite puterea asupra sufletului, nu face decît să apară un surîs nu cel amar al satirei sau al batjocurii, ori cel reținut al ironiei, ci surîsul liniștit și luminos al humorului. Este pătrunderea într-o lume cu mult mai mare decît cea căreia îi aparțin noile trăiri. Acea lume nu o invidiază totuși pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
justifice durerile din lume, așa cum, la fel de puțin, recunoaște explicațiile teologice cu privire la realitatea suferințelor. El preia însă această realitate în propria concepție despre viață, în concluzia stării sale sufletești. Nu e deloc o treabă măruntă să ordonezi și ceea ce este mai amar și mai întunecat în imaginea de ansamblu a existenței; dar această muncă poate să-ți mai lase totuși puterea să întîmpini ceea ce e mic și irațional cu zîmbetul pe care îl merită. 25. Humorul ca tip vital Marele humor este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în el însușiși de aceea degenera ușor, mai curînd ori mai tîrziu, în melancolie și într-un prost capriciu (cf. scrisoarea către Zelter, din 30 octombrie 1808). El explica chiar că cel care interpretează viața într-un chip serios și amar nu ar putea fi humorist; humoristul, spune el, este preocupat mai mult de propria dispoziție sufletească decît de obiectul său (în convorbirile cu cancelarul von Müller, 6 iunie 182458). Atitudinea despre care vorbește Goethe nu poate fi, evident, humorul ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții și condiționările acesteia. În spatele ironiei și al melancoliei va sta o mare resemnare, uneori mai mult practică, alteori mai degrabă contemplativă cînd amară, cînd curajoasă". În ce mă privește, m-am obișnuit să consider marele humor ca pe unul din tipurile de viață umane ideale și cape unul pe care îl simpatizez cel mai mult. Poate că există însă și o iubire fericită
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sănătos, putea rîde el însuși din inimă, socotind că omul care a rîs măcar o dată în viață, din toată inima, nu putea fi cu totul rău (v. § 13). Dar rîsul său era însoțit, în mod curios, de o glumă deseori amară sau care răzbea sub forma unui efect de contrast. Carlyle este humorist prin simțul său pentru contradicția dintre miez și înveliș, prin înțelegerea faptului că învelișurile se schimbă și trebuie să se schimbe. Idealismul său este însă, așa cum e în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aproape abandonat capriciilor naturii și sălbaticiei. Spre deosebire de rege, ajuns pustnic fără voie și fiind victima a propriilor sale planuri egocentrice, schimnicii și sihaștrii veniți acum două sute de ani în aceste locuri au avut scopul de a se purifica spiritual. Dezamăgirea amară și mînia lui Lear l-au condus pe acesta la nebunie, iar fiicele sale diabolice l-au lăsat pradă sălbaticiei, urmînd ca, în cele din urmă, metaforica roată de foc să-l purifice de hubrisul sau. După cum era de așteptat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să scoți ceva din nimic, unchiule? LEAR: Păi nu, băiete, nimic nu poți face din nimic. BUFONUL (Lui Kent): Te rog, spune-i că la atîta se ridică și venitul moșiei lui; pe-un nebun nu-l va crede. LEAR: Amar nebun. BUFONUL: Știi care-i deosebirea, copile, între-un nebun amar și unul dulce? LEAR: Nu, flăcăule, nvață-mă. BUFONUL: Acela ce te sfătui Pămîntul să ți-l dai Pune-l lîngă mine-aci, Iar tu locul ia-i. The sweet and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu poți face din nimic. BUFONUL (Lui Kent): Te rog, spune-i că la atîta se ridică și venitul moșiei lui; pe-un nebun nu-l va crede. LEAR: Amar nebun. BUFONUL: Știi care-i deosebirea, copile, între-un nebun amar și unul dulce? LEAR: Nu, flăcăule, nvață-mă. BUFONUL: Acela ce te sfătui Pămîntul să ți-l dai Pune-l lîngă mine-aci, Iar tu locul ia-i. The sweet and bitter fool Will presently appear; The one în motley here, The
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]