24,313 matches
-
ar putea să vină azi, fiindcă e ziua ta și te vezi dîndu-te jos din caleașcă fiindcă vine Cinthia de la școală și rămîi mai departe Julius și știi că viața ta va fi năpădită Întotdeauna de asemenea momente, de această amenințare a durerii care a devenit pe nesimțite tristețea de care-ți vei aminti Întotdeauna, cînd băncile din jurul bazinului se transformă În goluri care Înghit lumea și se Întunecă, sînt acum de un verde Închis, cînd valeții Îl Înconjoară pe Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de un verde Închis, cînd valeții Îl Înconjoară pe Juan Lucas, care În seara asta te va duce la Acvarium, cînd momentul cuprinde o durere nesfîrșită pe care tu n-o vei uita niciodată, Julius, atunci te descotorosești de toată amenințarea care te-a apăsat, o lași În bazinul unde nu mai găsești ființele dragi sau cele care te-au impresionat mai mult și te Întorci În la suite și intri și saluți și dai de o atmosferă ciudată, tristă, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mutra de nătăfleață dacă-și bagă nasul În petrecerea lui, „balul nu-i pentru mucoși“, adăugase amenințător. N-avea nici o importanță; de la fereastra asta a dormitorului putea urmări Întreg balul. Și pe urmă Bobby nici n-o să-și amintească de amenințare cînd o să apară el mai tîrziu În patio. Julius termină cu pieptănatul și-și puse cravata ca un șnur, dar Își aduse aminte că Juan Lucas Îl Învățase că trebuie să-ți faci singur nodul la cravată și cravatele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
momentul potrivit". Starea de amuzament dispăru repede. Băieții ăștia se amestecă cu adevărat în afacerile statului chiar în Linn, care este izolat în provincia lor. Fiindcă vara era pe sfârșite, se pregăti să se întoarcă în oraș. Tews, încruntat, analiză amenințarea "pentru stat" care - i se părea - se înălța cu viteză alarmantă. În cea de-a doua zi după întoarcerea lui în Linn, primi o altă scrisoare de la Clane. Acesta îi solicita o audiență pentru a discuta "acele probleme legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
aranjamentele de conducere comună. Urmă o pauză. Apoi Czinczar spuse: - Ai ajuns departe - tu care ai utilizat cândva energia atomică numai pentru a rămâne în viață. - Da - spuse Clane. Am ajuns departe. Czinczar privi încruntat la lucrul din cutie. - Adevărata amenințare pentru Linn este acolo. Îmi promiți că vei încerca pentru lordul conducător? - Eu - spuse Clane - nu-ți pot promite nimic. Se uitară unul la altul, doi oameni care aproape se înțelegeau unul pe altul. Czinczar fu cel care rupse tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
tatăl său împlinea trei luni de când se afla în spatele gratiilor. Cineva, “un tovarăș devotat” a scris la regiune cum că “renegatul Alexandrescu Dumitru ar fi afirmat că...” Au urmat, după arestarea “lepădăturii”, un lanț nesfârșit și destul de dureros de percheziții, amenințări, confiscări și desigur, cotele le-au fost dublate. Paolina Soldan, deși în vârstă acuma, s-a oferit să-l boteze ea pe micuț, căci nașul care-i cununase pe părinții băiatului nici nu mai voia s-audă de finii săi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că ți-ai cam greșit socotelile” “Să nu uiți că vorbele astea s-ar putea să te coste chiar foarte scump. Ai toate șansele să te întorci de unde ai venit. Și, încă, destul de repede” “Nu mă mai sperii ‘mneata cu amenințările astea, domnule tovarăș...” (Urmează un nou acces de tuse, mai puternic, mai violent. Dumitru se chircește pe vine, se face, mai întâi, roșu, ca sfecla, apoi pământiu. Tusea, însă, nu-l părăsește nici o clipă. Nenea Fănică încearcă să-l ajute
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și numai bine, săru’ mâna și bun venit la noi..., că pentru asemenea faptă luăm de la șase luni la trei ani (el, probabil, le știa, că era student la drept). Dacă am văzut noi că Nicușor al nostru umblă cu amenințări, ne-am gândit să facem ca “tipa” să-i dea un semn de viață. S-apucă Nelu Ivănescu să scrie o scrisorică de amor de toată frumusețea, iar, la urmă, îi dădea o întâlnire peste trei zile, pe la opt șu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că ai fost găsit. M-am așezat lângă ea și am servit-o cu o țigară. Mi-am aprins și eu una.Trăgea din țigară ca o expertă, nu ca o novice. Era posibil ca să joace un rol sub acea amenințare oarecare. Nu era nicidecum nevoie ca ea să joace teatru, de vreme ce era actriță... Intuiam dincolo de curiozitatea ei, dincolo de jocul pe care îl practica, un aer de incocentă. Eram ca într-un labirint fabulos și o țineam pe Ariadna acum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de spital. A trebuit să-l culce cu forța, ca să nu-și smulgă tuburile. Îl privea cum își revine, de la oră la oră, ca într-un film scandinav deprimant. Uneori se holba la ea, chibzuind dacă era comestibilă sau o amenințare. O dată, o izbucnire de sexualitate animalică, uitată într-o clipă. Alteori, ea era o crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea cu privirea aceea amuzată, lichidă, pe care i-o aruncase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treaz. Mașina era copilașul lui. Îi interesa dacă mai consuma vreodată și altceva în afară de alcool. Le spuse că nu și părea adevărat. Ar fi putut să și jure în fața unei instanțe. Fratele ei primise sau făcuse în ultima vreme vreo amenințare? Pomenise vreodată că ar fi fost implicat în activități violente sau periculoase? Era iarnă. Șoselele erau alunecoase. Tot timpul se întâmplau astfel de accidente. Voiau cumva să spună că nu fusese un simplu accident? Calculaseră viteza lui Mark, după urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă sub degetele lui mângâietoare. El îi urmări cu degetul curbura abdomenului, privind-o cu acceași uluire înfometată ca și prima oară, cu opt ani în urmă. Vezi? repetă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
depopulare. Ani de zile, diferitele grupări ecologiste menținuseră o administrare onestă a râului, amenințând să invoce Legea speciilor protejate dacă, din cauza consumului, debitul în zona Central Platte ar fi scăzut sub nivelul la care fauna putea supraviețui. Renunțaseră la această amenințare după introducerea unor reglementări ecologice - debite garantate puse deoparte pentru faună de către cele trei state care depindeau de râu. Dar acum, organizarea precară a exploatării apelor se clătina. Sistemul de bazine de realimentare pentru iarnă nu mai avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le pună pe tapet opțiunile. Descrise cea de-a doua rundă de întrevederi cu Mark. Categoric, boala lui Mark era acum mai pronunțată. Ameliorarea spontană nu mai părea posibilă. Terapia comportamentală eșuase. — Tot mai cred că Mark nu e o amenințare la adresa nimănui, afirmă el. Karin icni, ceea ce-l deranjă pe Weber. Cred că e momentul să încercăm ceva mai agresiv. Recomand să-l punem pe Mark pe un tratament cu olanzapină în doze mici. Karin începu să clipească la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pună problema să-l reangajeze. Cum adică să-l reangajeze? Deja lucrează acolo. Funcționarul spune ceva grosolan, iar Mark ripostează cu ceva de genul: Vrei să spun la FBI că aveți treizeci de hispanici care lucrează ilegal la tăiere? O amenințare stupidă, de fapt, din moment ce Mark și FBI-ul n-au o relație prea grozavă în momentul ăsta. Tipul îi închide telefonul în nas, așa că nu-i rămâne decât să facă testele la spital. E convins că se poate descurca binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și le-ați aruncat în râu pe alea vinovate. —Ascultă-mă. Nu știi nimic. Își ridică vocea. Ăștia de la poliție întâi te leagă și dup-aia pun întrebări. Îi înfundă pe ăștia de-alde Tommy și cu mine. Suntem o amenințare pentru ei. —Voi, amenințare? Și el s-a luat după tine. Amicul tău Rupp. Maistrul militar. —Uite, tu nu mă crezi nici acum. Crezi că poliția ne-ar fi crezut în noaptea accidentului? — De ce nu v-au închis? — L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în râu pe alea vinovate. —Ascultă-mă. Nu știi nimic. Își ridică vocea. Ăștia de la poliție întâi te leagă și dup-aia pun întrebări. Îi înfundă pe ăștia de-alde Tommy și cu mine. Suntem o amenințare pentru ei. —Voi, amenințare? Și el s-a luat după tine. Amicul tău Rupp. Maistrul militar. —Uite, tu nu mă crezi nici acum. Crezi că poliția ne-ar fi crezut în noaptea accidentului? — De ce nu v-au închis? — L-au interogat pe Tommy la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În toată perioada aia, poezia n-a stat pe loc - nebunia mea cu scrisul, deși aproape că nu mă mai interesa, dar chestia asta din capul meu funcționa împotriva voinței mele. Cu atâtea chestii în jurul meu, cu atâtea pericole, cu amenințări, creierul se apăra cumva. Și cum se apăra ? Prin faptul că m-am apucat de băut și prin scris. Pe măsură ce se întâmplau lucrurile astea, dragostea mea pentru Alexandru creștea progresiv, ca un cutremur, pentru care o diferență de două grade
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
ușurel în pătuțul tău vegheat de ursuleți și elefănței, cu groază că o mișcare greșită te-ar putea trezi, și apoi se îndreaptă în vârful picioarelor către ușa dormitorului, fiecare pas e o bătălie câștigată, fiecare scârțâit al parchetului - o amenințare cumplită, ușa se deschide și mama iese, tu dormi, nu te-a trezit de data asta nici scârțâitul parchetului sub greutatea pașilor, nici piuitul neașteptat al jucăriei din pluș care s-a deșteptat din greșeală, dormi adânc, mama rămâne câteva
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
să intri. Și parcă străvechea speranță sălbatică se deșteaptă din nou În tine - speranța că vei găsi calea, ușa prin care poți intra, că omul acesta ți-o va arăta. Chiar și aerul pe care-l respiri acum vibrează de amenințarea emoționantă a unei șanse imposibile. Din nou vrei să-l Întrebi care-i secretul magic ce a dat vieții sale atîta forță, prestanță și confort, care a făcut ca toată lupta feroce, durerea și mizeria vieții, zbuciumul, foamea și căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe triviale, izvorît, de fapt, din spaima adîncă În care trăiesc, ca și cum s-ar teme că, dacă, În această lume - de o agresivitate primitivă și o rapacitate brutală - in care sînt nevoite să-și cîștige cumva existența amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
brutală - in care sînt nevoite să-și cîștige cumva existența amară, s-ar Întîmpla să se trădeze printr-o exprimare și o comportare mai caldă, mai blîndă, mai Îngăduitoare, ar da de bănuit tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unul Îi spune că și-a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
casă. Patru suflete rătăcite Deodată, În miezul verde al lui iunie, am auzit din nou glasul tatălui meu. În anul acela am Împlinit șaisprezece ani; cu o săptămînă Înainte venisem acasă după primul an de colegiu și marele fior și amenințarea războiului, În care intrasem cu numai două luni În urmă, ne umpleau sufletul. Căci războiul dăruiește bărbaților atît viață cît și moarte. Războiul umple inimile tinerilor de cîntec și de bucurie sălbatică. Face ca strigătul sălbatic de durere și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]