KorAP: Find »[drukola/base=amploare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...378 379 380 ...386 >

9,637 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

Gaulle) erau morți. Autoritatea se estompase În cele mai multe sfere ale vieții sociale sau exista numai pentru a fi Încălcată. În anumite locuri - Franța, Italia - tranziția a fost absolut spectaculoasă. În altele - Marea Britanie, poate - tranziția a durat ani de zile, iar amploarea ei s-a văzut abia mai târziu 19. Ideea că anii ’60 erau o epocă de Înaltă conștiință politică a fost una dintre amăgirile vremii. „Toată lumea” (sau cel puțin toți cei care aveau sub 25 de ani, frecventau o instituție

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
reimpună protecția, În defavoarea competiției. Un element În plus complica dilemele cu care se confruntau În anii ’70 factorii de decizie. Criza economică, oricât de circumstanțiale și conjuncturale vor fi fost elementele care au declanșat-o, coincidea cu o transformare de amploare pe care guvernele nu o puteau stopa. În cursul unei singure generații, Europa de Vest suferise o a treia „revoluție industrială”: industriile grele care marcau viața cotidiană cu numai câțiva ani Înainte erau pe cale de dispariție. Dacă minerii, oțelarii, lucrătorii din industria

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
octombrie 1978 l-au asasinat pe directorul general al afacerilor penale din Ministerul de Justiție de la Roma. Două săptămâni mai târziu, Formazione Comuniste Combattenti au asasinat un cunoscut procuror general. Dar provocarea lansată de teroriști la adresa statului avea, prin Însăși amploarea ei, unele dezavantaje. Partidul Comunist Italian s-a declarat ferm și fără ezitare de partea instituțiilor republicii, punând punctul pe i: chiar dacă teroriștii anilor ’70 Își aveau originea În mișcările populare din anii ’60, ei se plasau acum În afara spectrului

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o singură categorie electorală tradițională și prin faptul că erau dispuse - de nevoie - să recurgă la metode alternative pentru a-și mediatiza programul. Trei dintre noile grupuri politice - mișcarea femeilor, ecologiștii și activismul pentru pace - au o importanță deosebită prin amploarea și impactul lor durabil. Din motive evidente, mișcarea femeilor a fost cea mai diversă și mai ambițioasă. Pe lângă interesele pe care le Împărtășeau cu bărbații, femeile aveau preocupări specifice, care abia atunci Începeau să intre În arena legislativă europeană: creșele

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
multe cauze. Prima, după cum am remarcat deja, este că, Îndeosebi În Spania, statul politic, și nu societatea În general, fusese cel care rămăsese mult În urmă. Dezvoltarea economică din ultimul deceniu al regimului franchist și mobilitatea socială și geografică de amploare care i-a urmat demonstrează că viața cotidiană și așteptările spaniolilor se schimbaseră cu mult mai mult decât presupuneau observatorii din exterior, care Încă priveau țara prin prisma anilor 1936-1956. Tineretului din Europa mediteraneană nu Îi era greu să se

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
aparatul deja complex al guvernării statului modern, cu ministere, comisii și direcții, era acum dublat și chiar triplat de sus (de la Bruxelles) și de jos (la nivel de provincie sau regiune). Rezultatul a fost nu numai o birocrație de o amploare fără precedent, ci și corupția, indusă și amplificată de volumul finanțării disponibile: nevoile locale trebuiau exagerate și chiar inventate, iar de acolo nu mai era decât un pas până la abuzuri venale ce treceau neobservate de diriguitorii de la Bruxelles, dar riscau

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
că circumstanțele ar fi Împins oricum Marea Britanie Într-o direcție „thatcheristă”; că pactul social postbelic era deja pe moarte. Posibil. Dar, chiar și retrospectiv e greu să ne imaginăm cine altcineva ar fi putut juca rolul de gropar. Merită recunoscută amploarea transformării, fie ea bună sau rea. Dacă ai fi adormit În Anglia anului 1978 și te-ai fi trezit după douăzeci de ani, țara ar fi fost de nerecunoscut: nu semăna nici cu Anglia din trecut, nici cu Europa din

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de capital din vânzarea acțiunilor putea fi folosită pentru viitoare investiții. Din acest motiv, chiar și managerii din sectorul public erau adepți entuziaști ai privatizării parțiale; altfel, profiturile lor n-ar fi servit decât la cârpirea găurilor bugetare. Forma și amploarea proprietății de stat varia considerabil În Europa. Sectorul public industrial era cel mai redus În Olanda, Danemarca și Suedia și cel mai dezvoltat În Italia, Franța, Spania și Austria. În afara personalului din sănătate și asistență socială, procentul din forța de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din Marea Britanie, care n-au fost niciodată seduși de comunism, erau indiferenți la declinul acestuia și distanți față de noua dispoziție de pe continent. În Franța, În schimb, proiectul comunist se bucurase multă vreme de o simpatie considerabilă. Când anticomunismul a luat amploare În dezbaterile publice din viața franceză, În conjuncție cu declinul constant ca rezultate și influență al Partidului Comunist, el a fost alimentat de amintiri și exemple locale. Noua generație de intelectuali francezi a „depășit” marxismul cu o repeziciune frapantă, abjurând

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ipotetice beneficii de mâine nu pot fi justificate. Arta cere sacrificii. Dar nu poți clădi societatea ideală sacrificând oamenii. Retrospectiv, pare o concluzie destul de banală după deceniile de intensă dezbatere teoretică și politică, dar tocmai din acest motiv ea ilustrează amploarea transformării. În filmul Noaptea mea cu Maud, conte moral de Eric Rohmer din 1969, un filosof comunist și unul catolic argumentează Îndelung despre două pariuri concurente: cel pascalian pe Dumnezeu și cel marxist pe Istorie. Ce frapează astăzi nu e

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
activiștii intelectuali și să-i dea afară pe muncitorii care făceau probleme - printre care un oarecare Lech Wa³êsa, electrician, și alți 14 angajați de la Elektromonta Gdañsk. Nu se știe dacă mișcarea semiclandestină pentru drepturile muncitorilor ar fi continuat să ia amploare. Purtătorii ei de cuvânt prinseseră curaj după vizita recentă a papei și simțeau că regimul ezită să recurgă la riposte violente de teama unui blam internațional. Dar rețeaua lor de activiști era măruntă și neorganizată. Sprijinul de masă le-a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Zece mii de oameni au fost evacuați și 23 de sate rase cu buldozerele. Reactorul de la Celiabinsk făcea parte din prima generație de instalații nucleare sovietice și fusese construit prin muncă forțată Între 1948 și 195111. Alte catastrofe ecologice de o amploare asemănătoare erau poluarea Lacului Baikal, distrugerea Mării Aral, scufundarea În Oceanul Arctic și Marea Barents a navelor cu propulsie atomică ieșite din uz: sute de mii de tone de metal, cu tot cu conținutul lor radioactiv. În jurul orașului siberian Norilsk, o regiune de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
recunoscând doar parțial ce se Întâmplase, și apoi să solicite ajutor din străinătate. Pentru prima oară, sovieticilor li se confirma În mod public incompetența crasă a conducătorilor și indiferența acestora față de viața umană, iar Gorbaciov a fost forțat să recunoască amploarea problemelor Uniunii Sovietice. Incompetența, minciuna și cinismul celor responsabili atât de dezastru, cât și de Încercarea de a-l mușamaliza nu puteau fi catalogate doar ca o regretabilă Întinare a valorilor sovietice: după cum Începea să constate liderul URSS, ele erau

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
regele Iacob I din dinastia Stuart era conștient de acest lucru - de unde refuzul tăios adresat prezbiterienilor scoțieni care protestau Împotriva puterii episcopale: „Unde nu există episcop, nu există rege”. Gorbaciov și revoluția sa controlată au fost În final măturați de amploarea contradicțiilor pe care le-au generat. Privind În urmă, el observa cu oarecare regret: „Este normal să mă mâhnească faptul că n-am reușit să păstrez perestroika În limitele intențiilor mele”. Însă intențiile și limitele intențiilor erau incompatibile. Fără reazemul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cunoscut preot radical. Dar Jaruzelski și colegii săi Înțelegeau că astfel de provocări și confruntări nu mai aveau nici un efect. Funeraliile lui Popie³uszko au adunat o mulțime de 350.000 de oameni; departe de a speria opoziția, incidentul a revelat amploarea sprijinului popular - legal sau nu - pentru Biserică și Solidaritate. La mijlocul anilor ’80, Polonia se apropia cu pași repezi de o confruntare decisivă Între o societate civilă recalcitrantă și un stat tot mai disperat. Instinctul conducerii de partid (la Varșovia, ca

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Est-germanii care Încercau să emigreze, declarase el În septembrie, fuseseră „șantajați prin tentații, promisiuni și amenințări pentru a renunța la principiile de bază și valorile fundamentale ale socialismului”. Spre neliniștea crescândă a colegilor mai tineri, care nu mai puteau ignora amploarea problemei, conducerea de partid părea neajutorată: pironită pe loc. La 7 octombrie, sosit Într-o vizită oficială pentru a sărbători cea de-a 40-a aniversare a Înființării Republicii Democrate Germane, Mihail Gorbaciov i-a dat gazdei sale, care Îl

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Comuniștii cehoslovaci au izbutit să mențină un control total până În ultima clipă. Nici Biserica Catolică (instituție care, În Cehia cel puțin, a avut Întotdeauna un rol minor În treburile interne), nici opoziția intelectuală nu se bucurau de un sprijin de amploare În societate. Prin epurări de o eficiență brutală, majoritatea intelectualilor țării, de la dramaturgi și istorici până la reformatorii comuniști din anii ’60, fuseseră Înlăturați nu numai din slujbe, ci și din vizorul public. Înainte de 1989, criticii cei mai sonori ai comunismului

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
state independente, ca și Rusia Însăși. Cehoslovacia s-a scindat În Slovacia și Republica Cehă. Iar Iugoslavia s-a fărâmițat În părțile ei constituente: Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Muntenegru, Macedonia. Această facere și desfacere a națiunilor este comparabilă ca amploare cu impactul Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial - și, În anumite privințe, chiar mai dramatică. Crearea statelor-națiuni la Versailles a fost punctul culminant al unui proces Îndelungat, Început la mijlocul secolului al XIX-lea sau chiar mai Înainte; nu a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sute de mii de bosniaci, croați, sârbi și albanezi au fost uciși, violați sau torturați de concetățenii lor; milioane au fost izgoniți din casele lor și alungați În exil. În Încercarea de a explica măcelurile și războiul civil de o amploare nemaivăzută din 1945 - Într-o țară pe care stânga occidentală a considerat-o multă vreme societatea socialistă model -, comentatorii străini au propus În general două explicații opuse. Prima, foarte vehiculată În mass-media occidentale și preluată În declarațiile publice ale oamenilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sentiment chinuitor de vină pentru reacția tardivă În cazul precedent. În iunie 1998, Tribunalul pentru Crime de Război de la Haga a stabilit că sub jurisdicția sa intră și crimele comise În Kosovo (procurorul-șef Louise Arbour a susținut că, prin amploarea și natura lor, conflictele din provincie reprezentau, În termenii dreptului internațional, un război) și, pe 19 iulie, Senatul american i-a Îndemnat pe oficialii de la Haga să-l pună sub acuzare pe Miloševiæ pentru „crime de război, crime Împotriva umanității

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
evreiești, au profanat cimitire, au pus bombe În școli și sinagogi și, În câteva cazuri, au atacat adolescenți sau familii israelite. Atacurile asupra evreilor și a instituțiilor lor - concentrate În primii ani ai secolului XXI - au stârnit Îngrijorarea nu prin amploarea lor și nici măcar prin caracterul rasist, ci prin aerul de răfuială Între grupuri. Nu era vechiul antisemitism european: pentru cei care căutau țapi ispășitori, evreii nu mai erau o țintă predilectă. Ba chiar se clasau destul de jos În ierarhia antipatiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În 1993 să meargă cu clasa la reprezentația piesei Romeo și Julieta (pe motiv că piesa este politic incorectă - În cuvintele ei, „ostentativ heterosexuală”), nu ar fi făcut carieră de cealaltă parte a Canalului Mânecii. Sponsorizarea din fonduri publice frapa prin amploare În Franța și Germania, dar În Întreaga Europă statul era principalul (și adesea unicul) mecena al artelor. „Cultura” era ultimul sector important al vieții publice În care statul național (și nu Uniunea Europeană sau Întreprinderile private) putea juca un rol inimitabil

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Înfrângerile eroice precum Dunkerque sau revolta din Varșovia din 1944) puteau fi exploatate pentru făurirea unor mituri naționale compensatorii, Holocaustul nu avea un conținut „utilizabil”7. În anumite privințe, germanilor le-a fost mai ușor să abordeze și să recunoască amploarea crimei lor - bineînțeles, nu de la Început: am văzut cum eșuase „denazificarea”. La Începuturile Republicii Federale, istoria predată În școli se oprea la Imperiul wilhelminian. Cu excepția omului de stat Kurt Schumacher (care și-a avertizat compatrioții Încă din iunie 1947 că

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
amintirea nazismului trebuia nu Îngropată, ci menținută trează. Iar atenția se Îndrepta tot mai mult asupra genocidului și „crimelor Împotriva umanității”, În locul „crimelor de război”, cu care fusese asociat până atunci național-socialismul. O nouă generație Începea să descopere natura și amploarea atrocităților naziste. Revistele populare ca Stern și Quick nu mai aveau cum să minimalizeze importanța lagărelor, așa cum o făcuseră În anii ’50, ori să Îi elogieze pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
i-a răspuns Habermas lui Nolte: esența nazismului este că el nu poate fi „situat” sau „istoricizat” - exact asta este tentația căreia nici un german nu mai are dreptul să Îi cedeze vreodată. Crima nazistă - crima germană - era unică: unică prin amploare, unică prin ambiție, unică prin profunzimea răului. Contextualizarea ei În sensul propus de Nolte, care antrena inevitabil o relativizare implicită a răspunderii germanilor, era pur și simplu proscrisă. Poziția intransigentă a lui Habermas impunea un standard la care era de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]