11,250 matches
-
ani sau peste . Factori de neutralizare a interferonului : În studiile clinice s- au efectuat teste asupra factorilor de neutralizare a interferonului , pe probe de ser recoltate de la pacienți cărora li s- a administrat ViraferonPeg . Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care neutralizează activitatea antivirală a interferonului . Frecvența apariției factorilor de neutralizare la pacienții care au primit doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile clinice , nu au fost semnalate nici în studiile de toxicitate la maimuțe . Ca urmare a apariției anticorpilor anti- interferon la majoritatea maimuțelor , durata acestor studii s- a limitat la patru săptămâni . Nu au fost efectuate studii privind efectul ViraferonPeg asupra funcției de reproducere . S- a arătat că interferonul alfa- 2b este abortiv la primate . Un astfel de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
4. 1 Indicații terapeutice ViraferonPeg este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu hepatită cronică C , care prezintă valori crescute ale concentrațiilor plasmatice de transaminaze , fără a avea decompensare hepatică și care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN- VHC sau anticorpi anti- VHC , inclusiv pentru pacienții netratați anterior , cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din puncte de vedere clinic ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul optim pentru această indicație constă în administrarea unei asocieri de ViraferonPeg și ribavirină . Această asociere este indicată
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
ani sau peste . Factori de neutralizare a interferonului : În studiile clinice s- au efectuat teste asupra factorilor de neutralizare a interferonului , pe probe de ser recoltate de la pacienți cărora li s- a administrat ViraferonPeg . Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care neutralizează activitatea antivirală a interferonului . Frecvența apariției factorilor de neutralizare la pacienții care au primit doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile clinice , nu au fost semnalate nici în studiile de toxicitate la maimuțe . Ca urmare a apariției anticorpilor anti- interferon la majoritatea maimuțelor , durata acestor studii s- a limitat la patru săptămâni . Nu au fost efectuate studii privind efectul ViraferonPeg asupra funcției de reproducere . S- a arătat că interferonul alfa- 2b este abortiv la primate . Un astfel de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
4. 1 Indicații terapeutice ViraferonPeg este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu hepatită cronică C , care prezintă valori crescute ale concentrațiilor plasmatice de transaminaze , fără a avea decompensare hepatică și care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN- VHC sau anticorpi anti- VHC , inclusiv pentru pacienții netratați anterior , cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din puncte de vedere clinic ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul optim pentru această indicație constă în administrarea unei asocieri de ViraferonPeg și ribavirină . Această asociere este indicată
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
ani sau peste . Factori de neutralizare a interferonului : În studiile clinice s- au efectuat teste asupra factorilor de neutralizare a interferonului , pe probe de ser recoltate de la pacienți cărora li s- a administrat ViraferonPeg . Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care neutralizează activitatea antivirală a interferonului . Frecvența apariției factorilor de neutralizare la pacienții care au primit doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile clinice , nu au fost semnalate nici în studiile de toxicitate la maimuțe . Ca urmare a apariției anticorpilor anti- interferon la majoritatea maimuțelor , durata acestor studii s- a limitat la patru săptămâni . Nu au fost efectuate studii privind efectul ViraferonPeg asupra funcției de reproducere . S- a arătat că interferonul alfa- 2b este abortiv la primate . Un astfel de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
4. 1 Indicații terapeutice ViraferonPeg este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu hepatită cronică C , care prezintă valori crescute ale concentrațiilor plasmatice de transaminaze , fără a avea decompensare hepatică și care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN- VHC sau anticorpi anti- VHC , inclusiv pentru pacienții netratați anterior , cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din puncte de vedere clinic ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul optim pentru această indicație constă în administrarea unei asocieri de ViraferonPeg și ribavirină . Această asociere este indicată
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
ani sau peste . Factori de neutralizare a interferonului : În studiile clinice s- au efectuat teste asupra factorilor de neutralizare a interferonului , pe probe de ser recoltate de la pacienți cărora li s- a administrat ViraferonPeg . Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care neutralizează activitatea antivirală a interferonului . Frecvența apariției factorilor de neutralizare la pacienții care au primit doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
doze de ViraferonPeg de 0, 5 microgame/ kg este de 1, 1 % . 5. 3 Date preclinice de siguranță ViraferonPeg : Evenimentele adverse neobservate în studiile clinice , nu au fost semnalate nici în studiile de toxicitate la maimuțe . Ca urmare a apariției anticorpilor anti- interferon la majoritatea maimuțelor , durata acestor studii s- a limitat la patru săptămâni . Nu au fost efectuate studii privind efectul ViraferonPeg asupra funcției de reproducere . S- a arătat că interferonul alfa- 2b este abortiv la primate . Un astfel de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
Persoanele care fumează țigarete prezintă un risc de două ori mai mare decât nefumătorii. Alte stări patologice pot crește, de asemenea, riscul de dezvoltare a tuberculozei, inclusiv alcoolismul și diabetul zaharat (triplează riscul). Unele medicamente, precum corticosteroizii și infliximab (un anticorp monoclonal anti-αTNF) sunt factori importanți de creștere a riscului, mai ales în țările dezvoltate. De asemenea, există o predispoziție genetică, dar oamenii de știință nu au stabilit ponderea acesteia. Când o persoană cu tuberculoză pulmonară activă tușește, strănută, vorbește, cântă
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
confirmarea culturilor. Testul de amplificare a acizilor nucleici și testul adenozin-dezaminazei pot diagnostica rapid tuberculoza. Cu toate acestea, testele acestea nu sunt recomandate ca teste de rutină, deoarece rareori modifică modul de tratare a pacientului. Testele de sânge pentru detectarea anticorpilor nu sunt specifice sau sensibile, prin urmare nu sunt recomandate. Testul cutanat la tuberculină (testul Mantoux) este adesea utilizat pentru a identifica persoanele cu risc ridicat de tuberculoză. Persoanele care au fost imunizate anterior pot avea o reacție fals pozitivă
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
sunt: vezi Venele păsărilor. Sângele păsărilor constă din plasma plus elemente formate: Plasma constă mai mult din apa (~85%).De asemenea 9-11% din plasma o constituie proteinele. Alți constituienți ai plasmei sunt glucoză( 200-400 mg/dl), amino acizii, reziduuri, hormoni, anticorpi și electroliți. Trombocitele, leucocitele și eritrocitele constituie elementele figurate ale sângelui. Sistemul respirator la păsări constă în efectuarea schimbului de gaze și joacă un rol foarte important în termoregulare. De asemenea el joacă un rol în detoxifierea produselor metabolice și
Pasăre () [Corola-website/Science/300076_a_301405]
-
cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern. O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită. a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
fie tratați în 2005 cu medicamente. Începuturile cercetării HIV/SIDA a dus la opinia că boala este o maladie a populației grupurilor mărginașe: a homosexualilor și a narcomanilor. Apariția testelor HIV a schimbat însă rapid această opinie, demonstrându-se existența anticorpilor și la persoane asimptomatice. Aceasta duce la concluzia unei perioade de incubație de ani de zile, perioadă în care nu se poate exclude transmiterea virusului la alte persoane. Toate aceste studii au dus la concluzia că HIV/SIDA nu este
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
este de ordinul a 30 până la 40%, acest fapt fiind legat probabil de afecțiunile cu transmisie sexuală netratate, mai frecvente în Africa, și care favorizează penetrarea virală. Toți copiii născuți din mame seropozitive sunt seropozitivi la naștere, deoarece ei poartă anticorpii mamelor lor. Atunci când nu sunt infectați, ei devin seronegativi spre vârsta de 15 până la 18 luni. Se poate încerca totuși să se verifice dacă este prezent chiar virusul începând cu vârsta de 3 luni, mulțumită tehnicilor de cultivare a virusurilor
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
repetate. O altă afecțiune venerică mărește riscul de contaminare de 5-10 ori, o concentrație mare de viruși de 10-30 de ori. Cei nou infectați au o concentrație mai mare de virusuri în sânge pentru că corpul nu are în această perioadă anticorpi specifici care reduc concentrația virusului din sânge. Contactul sexual în timpul menstrei femeii este mai riscant pentru partener, bărbații circumciși au un risc mai scăzut. Statistica de mai jos se bazează pe studii clinice efectuate în fazele subclinice, de latență a
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
au un risc mai scăzut. Statistica de mai jos se bazează pe studii clinice efectuate în fazele subclinice, de latență a persoanelor infectate, la circa trei luni după infectare și înaintea izbucnirii bolii. După infectare, în sângele persoanei infectate apar anticorpi specifici anti-HIV. Aceasta este seroconversia. Seroconversia nu se produce imediat după contactul dintre virus și sistemul imunitar. În cazul HIV, pentru un sistem imunitar sănătos, apariția anticorpilor necesită între 4 și 12 săptămâni din momentul infectării. Dacă sistemul imunitar este
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
după infectare și înaintea izbucnirii bolii. După infectare, în sângele persoanei infectate apar anticorpi specifici anti-HIV. Aceasta este seroconversia. Seroconversia nu se produce imediat după contactul dintre virus și sistemul imunitar. În cazul HIV, pentru un sistem imunitar sănătos, apariția anticorpilor necesită între 4 și 12 săptămâni din momentul infectării. Dacă sistemul imunitar este slăbit de alte boli sau afecțiuni (de exemplu diabet, cancer etc.), perioada în care el va produce anticorpii va fi mai îndelungată, de aproximativ 3-6 luni. Durata
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
În cazul HIV, pentru un sistem imunitar sănătos, apariția anticorpilor necesită între 4 și 12 săptămâni din momentul infectării. Dacă sistemul imunitar este slăbit de alte boli sau afecțiuni (de exemplu diabet, cancer etc.), perioada în care el va produce anticorpii va fi mai îndelungată, de aproximativ 3-6 luni. Durata de 4-12 săptămâni necesară apariției anticorpilor specifici se numește fereastră imunologică. Anticorpii anti-HIV dovedesc reacția organismului față de infecția cu virus, dar sunt incapabili să distrugă virusul; în fapt, HIV își modifică
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
săptămâni din momentul infectării. Dacă sistemul imunitar este slăbit de alte boli sau afecțiuni (de exemplu diabet, cancer etc.), perioada în care el va produce anticorpii va fi mai îndelungată, de aproximativ 3-6 luni. Durata de 4-12 săptămâni necesară apariției anticorpilor specifici se numește fereastră imunologică. Anticorpii anti-HIV dovedesc reacția organismului față de infecția cu virus, dar sunt incapabili să distrugă virusul; în fapt, HIV își modifică structura pentru a scăpa de anticorpi. În săptămânile care urmează infecției, un anume număr de
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
imunitar este slăbit de alte boli sau afecțiuni (de exemplu diabet, cancer etc.), perioada în care el va produce anticorpii va fi mai îndelungată, de aproximativ 3-6 luni. Durata de 4-12 săptămâni necesară apariției anticorpilor specifici se numește fereastră imunologică. Anticorpii anti-HIV dovedesc reacția organismului față de infecția cu virus, dar sunt incapabili să distrugă virusul; în fapt, HIV își modifică structura pentru a scăpa de anticorpi. În săptămânile care urmează infecției, un anume număr de pacienți suferă de tulburări trecătoare grupate
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
aproximativ 3-6 luni. Durata de 4-12 săptămâni necesară apariției anticorpilor specifici se numește fereastră imunologică. Anticorpii anti-HIV dovedesc reacția organismului față de infecția cu virus, dar sunt incapabili să distrugă virusul; în fapt, HIV își modifică structura pentru a scăpa de anticorpi. În săptămânile care urmează infecției, un anume număr de pacienți suferă de tulburări trecătoare grupate sub denumirea de primoinfecție; la alții, infecția trece total neobservată. După o perioadă de latență, de o durată variabilă - în medie între 7 și 11
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
16 astfel de cazuri în toată lumea. Persoanele cu HIV prezintă risc de superinfecție dacă continuă să împartă acele sau nu folosesc prezervative cu alți parteneri sexuali HIV. Diagnosticarea infecției cu HIV se face prin punerea în evidență în sânge a anticorpilor îndreptați împotriva virusului. Diagnosticul nu poate fi stabilit cu certitudine decât după trei luni de la momentul infectării (perioada mută în timpul căreia anticorpii sunt prezenți în cantitate prea mică, pentru a fi decelabili). Se face apel la două teste specifice, testele
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]